ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2239/2012

Asupra contestației de fată; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 222 din 01 iunie 2010, Tribunalul Galați a dispus condamnarea inculpatului M.D. la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 61 alin. (l) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate, pentru restul de 772 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 852/2007 a Judecătoriei Slobozia, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului M.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.D. la plata sumei de 392.221,80 RON către partea civilă SC M.G.I. SRL Galați și s-au respins celelalte pretenții ale acesteia. S-a reținut, în esență, în fapt că inculpatul M.D., în calitate de administrator al SC V. SRL Bârlad, județul Vaslui, pe parcursul executării unui contract, i-a indus în eroare pe reprezentanții legali ai SC M.G.I. SRL Galați, de la care a cumpărat mărfuri pentru plata cărora a emis fila CEC seria BA 308 nr. 01116852, fără acoperire, totodată retrăgând disponibilul din cont, cauzând un prejudiciu în valoare de 392.221,80 lei. În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (l), (3), (4) și (5) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.D. și partea vătămată SC M.G.I. SRL Galați. Prin decizia penală nr. 4/ A din 12 ianuarie 2011, Curtea de Apel Galați, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul M.D. și partea vătămată SC M.G.I. SRL Galați. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D. criticând hotărârea atacată sub aspectul încălcării dreptului său la apărare și neefectuarea. În speță, a unei expertize contabil-financiară, care să stabilească, în mod corect, eventualul prejudiciu, de care să răspundă. Prin decizia penală nr. 425 din 15 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.

împotriva deciziei penale nr. 4/ A din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul M.D., invocând dispozițiile art. 386 alin. lit. a), c) și e) C. proc. pen. și solicitând în baza art. 390 C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii atacate. În motivarea contestației, s-a arătat în esență, că, pe parcursul soluționării cauzei condamnatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, că încadrarea juridică este greșită, că fapta ce i s-a reținut în sarcină nu există, nu e prevăzută de legea penală si nu prezintă elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat. Examinând în principiu contestația în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive. Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Potr ivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (l) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (l 1 ) ori art. 385 16 alin. (l). Conform dispozițiilor art. 391 alin. (l) C. proc.

pen., contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea formulată privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar. Se constată că, în cauză, contestatorul, deși a menționat în cerere cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a), c) și e)C.

proc. pen., în detalierea motivelor pe care se sprijină contestația, acesta a făcut referiri la apărări de fond, care au făcut obiectul recursului, incompatibile cu o contestație în anulare, care poate fi introdusă doar pentru anumite motive, limitativ prevăzute de lege. Ca urmare, având în vedere că motivele invocate de contestatorul M.D. nu se încadrează în cele prevăzute expres de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 425 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7465/121/2009, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ceea ce privește cererea formulată de contestatorul M.D., de suspendare a executării hotărârii a cărei anulare se cere, aceasta nu va mai fi supusă analizei instanței în contextul în care contestația în anulare apare ca inadmisibilă, suspendarea putându-se dispune doar după admiterea în principiu a cererii de contestație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.D. împotriva deciziei penale nr. 425 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7465/121/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2012.