ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2239/2012

Asupra

contestației de fată;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 222 din 01 iunie 2010, Tribunalul Galați a dispus condamnarea

inculpatului M.D. la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a Il-a,

lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 61 alin. (l) C. pen., a revocat beneficiul liberării

condiționate, pentru restul de 772 zile închisoare, rămas neexecutat din

pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 852/2007

a Judecătoriei Slobozia, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza

II-a,

lit.

b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea

pedepsei închisorii.

În baza

dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului M.D. pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II-a, lit.

b) și c) C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat

inculpatul M.D. la plata sumei de 392.221,80 RON către partea civilă SC M.G.I. SRL

Galați și s-au respins celelalte pretenții ale acesteia.

S-a reținut, în

esență, în fapt că inculpatul M.D., în calitate de administrator al SC V. SRL

Bârlad, județul Vaslui, pe parcursul executării unui contract, i-a indus în

eroare pe reprezentanții legali ai SC M.G.I. SRL Galați, de la care a cumpărat

mărfuri pentru plata cărora a emis fila CEC seria BA 308 nr. 01116852, fără

acoperire, totodată retrăgând disponibilul din cont, cauzând un prejudiciu în valoare

de 392.221,80 lei.

În drept,

instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.

215 alin. (l), (3), (4) și (5) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul M.D. și partea

vătămată SC M.G.I. SRL Galați.

Prin decizia

penală nr. 4/ A din 12 ianuarie 2011, Curtea de Apel Galați, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpatul M.D. și partea vătămată SC M.G.I. SRL

Galați.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D. criticând

hotărârea atacată sub aspectul încălcării dreptului său la apărare și

neefectuarea. În speță, a unei expertize contabil-financiară, care să stabilească,

în mod corect, eventualul prejudiciu, de care să răspundă.

Prin decizia

penală nr. 425 din 15 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei

penale nr. 4/ A din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul M.D., invocând

dispozițiile art. 386 alin. lit. a), c) și e) C. proc. pen. și solicitând în

baza art. 390 C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii atacate.

În motivarea

contestației, s-a arătat în esență, că, pe parcursul soluționării cauzei

condamnatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, că încadrarea juridică este

greșită, că fapta ce i s-a reținut în sarcină nu există, nu e prevăzută de

legea penală si nu prezintă elementele constitutive ale infracțiunii pentru

care a fost condamnat.

Examinând în

principiu contestația în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori

ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii

și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în

care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea

principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai

caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o

garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui

și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile

judecătorești definitive.

Potr

ivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța

de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (l) lit. f) - i

1

), cu

privire la care existau probe în dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e)

când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (l

1

) ori art. 385

16

alin. (l).

Conform

dispozițiilor art. 391 alin. (l) C. proc. pen., contestația în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., este supusă

unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de

a se pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată să

examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această

etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea formulată

privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art.

388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din

cele limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul

contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar.

Se constată că,

în cauză, contestatorul, deși a menționat în cerere cazurile de contestație în

anulare prevăzute de art. 386 lit. a), c) și e)C. proc. pen., în detalierea

motivelor pe care se sprijină contestația, acesta a făcut referiri la apărări

de fond, care au făcut obiectul recursului, incompatibile cu o contestație în

anulare, care poate fi introdusă doar pentru anumite motive, limitativ

prevăzute de lege.

Ca urmare,

având în vedere că motivele invocate de contestatorul M.D. nu se încadrează în

cele prevăzute expres de art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de acesta împotriva deciziei

penale nr. 425 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 7465/121/2009, iar în conformitate cu art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

În ceea ce

privește cererea formulată de contestatorul M.D., de suspendare a executării

hotărârii a cărei anulare se cere, aceasta nu va mai fi supusă analizei

instanței în contextul în care contestația în anulare apare ca inadmisibilă,

suspendarea putându-se dispune doar după admiterea în principiu a cererii de

contestație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.D. împotriva

deciziei penale nr. 425 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7465/121/2009.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 iunie 2012.