ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 264/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 7053/121/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, având pe rol judecarea apelul formulat de inculpatul A.G.C. împotriva Sentinței penale nr. 465 din 2 octombrie 2012 a Tribunalului Galați, verificând din oficiu în condițiile prevăzute de art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. măsura arestării preventive a inculpatului a constatat că subzistă temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 160 b C. proc. pen., art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că prin Sentința penală nr. 565 din 02 octombrie 2012 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea inculpatului A.G.C.

la o pedeapsă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din luna martie 2009). Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie - aprilie 2009). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită la 14 ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei închisorii. Potrivit art. 83 C. pen.

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 3 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 1778 din 2 iulie 2004 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 10 ianuarie 2006 prin Decizia penală nr. 17/2006 a Curții de Apel Galați) și de 1 an și 10 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 690 din 28 martie 2005 a Judecătoriei Galați, modificată prin Decizia penală nr. 235 din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Galați și definitivă la data de 16 mai 2006), pedepse pe care le-a contopit și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care se execută separat de pedeapsa rezultantă stabilită prin Sentința penală nr. 565 din 02 octombrie 2012 a Tribunalului Galați de 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

pe o perioadă de 6 ani, dispunându-se ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 6 ani. Totodată, s-a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, instanța constatând că temeiurile legale ale măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.G.C., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauză, Curtea de Apel Galați a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și Curtea de Apel Galați. De altfel, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă. În speța dedusă judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

Înalta Curte reține și faptul că instanțele anterioare au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la momentul verificării legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive. Astfel că, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpatului, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen. În ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate.

Această condamnare nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii. Ca atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, intervenind și condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive, încheierea recurată fiind legală și temeinică. Pentru motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul A.G.C. va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.C. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 7053/121/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2013. Procesat de GGC - GV