ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1691/2011

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 763/F din 08 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 9007/3/2010 s-a dispus, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 26 noiembrie 2009 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.S. suma de 1.000 Euro. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 74.441,05 lei către partea civilă SC D.S.V. SRL și de 456.432,48 lei actualizată cu dobânda legală de la data 24 iunie 2009 la data plății efective, către partea civilă SC I.G.C. SRL, cu titlu de daune materiale. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) și art. 163 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător cu privire la bunurile mobile și imobile ale inculpatului S.S., instituită prin încheierea din data de 9 martie 2010, până la concurența sumei de 685.000 lei, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: La sfârșitul anului 2008, cetățeanul spaniol B.M.D. a fost interesat în identificarea unor parteneri de afaceri în România, luând legătura cu inculpatul S.S. prin intermediul martorului S.A., care îl cunoștea pe martorul T.P.C., angajat al cetățeanului spaniol, ambii lucrând o perioadă de timp în Spania. Inculpatul S.S. s-a prezentat sub numele de O.S., președintele SC R.G. SA, înmânându-i cetățeanului spaniol o carte de vizită. Pentru a câștiga încrederea cetățeanului spaniol B.M.D., inculpatul s-a arătat interesat de dezvoltarea unor proiecte imobiliare, întâlnindu-se, în același scop, de mai multe ori, una dintre aceste întâlniri având loc în zona unui șantier de construcții cu privire la care inculpatul a afirmat că îi aparține.

Convenind să cumpere gresie și faianță prin intermediul SC I.G.C. SRL, la data de 24 aprilie 2009, inculpatul S.S. însoțit de S.A. s-a deplasat în Spania, cu o cursă „Wizz Air”, unde a vizionat produsele mai multor fabrici de gresie și faianță. La data de 15 mai 2009 inculpatul S.S. a formulat în numele SC L.C SRL o ofertă de cumpărare de materiale de construcții de la SC L.M.I. , în valoare de 112.742,25 Euro, prin intermediul SC I.G.C. SRL. La data de 23 mai 2009, inculpatul a emis o filă cec, în numele SC L.C SRL, pentru suma de 563.485,77 lei, scadentă la 24 iunie 2009, pe care a predat-o lui B.M.D., semnând nota cu numele de O.S., afirmând că societatea arătată îi aparține în condițiile în care, în realitate, SC L.M.

figurează în evidențele Registrului Comerțului cu asociat unic O.C., iar la data emiterii cecului se afla în interdicție bancară de a emite cecuri. În vederea transportării bunurilor achiziționate, inculpatul S.S., prezentându-se sub numele de O.S. și ca reprezentant al SC E.D. SRL, a luat legătura telefonic și prin fax cu SC D.S.V. SRL – societate având ca obiect transportul internațional de mărfuri – solicitând un număr de cinci camioane TIR pe ruta Spania-România. Pentru achitarea transportului în valoare de 74.441,05 lei inculpatul a emis o filă cec seria PIRB 1-BG-0006938. La data de 01 iunie 2009, inculpatul a recepționat produsele livrate de SC I.G.C. SRL, semnând trei din cele cinci C.M.R.-uri care au însoțit transportul.

După ce a intrat în posesia bunurilor, inculpatul S.S. a luat legătura cu reprezentanții SC I.G.C. SRL, solicitând amânarea introducerii la plată a filei cec, afirmând că are unele dificultăți financiare și urmează să se deplaseze în Elveția pentru a obține lichidități. La data de 24 iunie 2009, reprezentanții părții civile au introdus fila cec în circuitul bancar, plata fiind refuzată pentru „lipsă totală de disponibil, cec emis de un trăgător aflat în interdicție bancară și aparținând unui set de instrumente retras din circulație”. Pentru același motiv a fost refuzat la plată și cecul emis în numele SC Z.E.D. SRL în favoarea SC D.S.V. SRL. În raport de starea de fapt expusă și de probele administrate, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului S.S.

realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul S.S., solicitând desființarea acesteia și, în cadrul rejudecării, aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul S.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În susținerea recursului, inculpatul a invocat, prin apărătorul său, atitudinea procesuală sinceră, indicând, în cadrul procedurilor și alți făptuitori, faptul că banii au fost utilizați de alte persoane, că are o situația familială deosebită, mama sa fiind grav bolnavă.

Totodată, a arătat că, chiar dacă a fost condamnat anterior de autoritățile judiciare franceze, a fost reabilitat, integrându-se în societate în mod corespunzător. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Starea de fapt reținută de instanța de fond și necontestată de inculpat – constând în aceea că, în cursul anului 2008, inculpatul S.S., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții SC I.G.C. SRL, respectiv SC D.S.V.S. SRL, cauzându-le prejudicii – este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este legală. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei – singura critică invocată de recurentul inculpat – Înalta Curte constată că, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei dar și de circumstanțele personale nu se justifică nici reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare a acesteia. Sub primul aspect se impune a se reține împrejurările și modalitatea concretă în care a comis fapta, inculpatul urmărind inițial să capteze încrederea cetățeanului spaniol B.M.D., realizând în acest scop o întâlnire în apropierea unui teren de construcții care nu îi aparținea, fiind remisă, totodată, o carte de vizită cuprinzând date eronate – inculpatul prezentându-se sub numele de O.S.

președintele SC R.G. SRL – după care s-a deplasat în Spania unde a vizionat produsele de gresie și faianță cumpărate ulterior. Deși nu era reprezentantul SC R.G. SRL, a completat, la data de 23 mai 2009, o filă CEC în numele altei societăți, SC L.C SRL, pentru suma de 563.485,77 lei – această societate, potrivit mențiunilor existente la Registrul Comerțului, avea ca asociat unic o altă persoană, respectiv O.C. – cunoscând că nu există disponibil în cont. Același procedeu a fost utilizat de inculpat și în ceea ce privește partea civilă SC D.S.V.S. SRL, fila CEC introdusă în circuitul bancar nefiind onorată datorită lipsei disponibilului în cont.

Sub cel de-al doilea aspect, din actele cauzei rezultă că, anterior, inculpatul a fost condamnat de autoritățile judiciare franceze la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru uz de carte de credit contrafăcută, respectiv deținerea frauduloasă a unui document administrativ care constată un drept, o identitate sau o calitate și tăinuire. În atare condiții, nici circumstanțele reale și nici cele personale nu justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 02 decembrie 2010 Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 26 noiembrie 2009 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 02 decembrie 2010 Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2009 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2011.