ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1691/2011

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 763/F din 08 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în dosarul nr. 9007/3/2010 s-a dispus, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului S.S. la

pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 26 noiembrie 2009 la

zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.S. suma de 1.000 Euro.

În temeiul art. 14 și

art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 74.441,05

lei către partea civilă SC D.S.V. SRL și de 456.432,48 lei actualizată cu

dobânda legală de la data 24 iunie 2009 la data plății efective, către partea

civilă SC I.G.C. SRL, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 357 alin.

(2) lit. c) și art. 163 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului

asigurător cu privire la bunurile mobile și imobile ale inculpatului S.S.,

instituită prin încheierea din data de 9 martie 2010, până la concurența sumei

de 685.000 lei, în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei produse

prin infracțiune.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La sfârșitul anului

2008, cetățeanul spaniol B.M.D. a fost interesat în identificarea unor

parteneri de afaceri în România, luând legătura cu inculpatul S.S. prin

intermediul martorului S.A., care îl cunoștea pe martorul T.P.C., angajat al

cetățeanului spaniol, ambii lucrând o perioadă de timp în Spania.

Inculpatul S.S. s-a

prezentat sub numele de O.S., președintele SC R.G. SA, înmânându-i cetățeanului

spaniol o carte de vizită. Pentru a câștiga încrederea cetățeanului spaniol B.M.D.,

inculpatul s-a arătat interesat de dezvoltarea unor proiecte imobiliare,

întâlnindu-se, în același scop, de mai multe ori, una dintre aceste întâlniri

având loc în zona unui șantier de construcții cu privire la care inculpatul a

afirmat că îi aparține.

Convenind să cumpere

gresie și faianță prin intermediul SC I.G.C. SRL, la data de 24 aprilie 2009,

inculpatul S.S. însoțit de S.A. s-a deplasat în Spania, cu o cursă „Wizz Air”,

unde a vizionat produsele mai multor fabrici de gresie și faianță.

La data de 15 mai

2009 inculpatul S.S. a formulat în numele SC L.C SRL o ofertă de cumpărare de

materiale de construcții de la SC L.M.I. , în valoare de 112.742,25 Euro, prin

intermediul SC I.G.C. SRL.

La data de 23 mai

2009, inculpatul a emis o filă cec, în numele SC L.C SRL, pentru suma de

563.485,77 lei, scadentă la 24 iunie 2009, pe care a predat-o lui B.M.D.,

semnând nota cu numele de O.S., afirmând că societatea arătată îi aparține în

condițiile în care, în realitate, SC L.M. figurează în evidențele Registrului

Comerțului cu asociat unic O.C., iar la data emiterii cecului se afla în

interdicție bancară de a emite cecuri.

În vederea

transportării bunurilor achiziționate, inculpatul S.S., prezentându-se sub

numele de O.S. și ca reprezentant al SC E.D. SRL, a luat legătura telefonic și

prin fax cu SC D.S.V. SRL – societate având ca obiect transportul internațional

de mărfuri – solicitând un număr de cinci camioane TIR pe ruta Spania-România.

Pentru achitarea

transportului în valoare de 74.441,05 lei inculpatul a emis o filă cec seria

PIRB 1-BG-0006938.

La data de 01 iunie

2009, inculpatul a recepționat produsele livrate de SC I.G.C. SRL, semnând trei

din cele cinci C.M.R.-uri care au însoțit transportul.

După ce a intrat în

posesia bunurilor, inculpatul S.S. a luat legătura cu reprezentanții SC I.G.C.

SRL, solicitând amânarea introducerii la plată a filei cec, afirmând că are

unele dificultăți financiare și urmează să se deplaseze în Elveția pentru a

obține lichidități.

La data de 24 iunie

2009, reprezentanții părții civile au introdus fila cec în circuitul bancar,

plata fiind refuzată pentru „lipsă totală de disponibil, cec emis de un

trăgător aflat în interdicție bancară și aparținând unui set de instrumente retras

din circulație”.

Pentru același motiv

a fost refuzat la plată și cecul emis în numele SC Z.E.D. SRL în favoarea SC

D.S.V. SRL.

În raport de starea

de fapt expusă și de probele administrate, instanța de fond a apreciat că

faptele inculpatului S.S. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor

de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul S.S., solicitând

desființarea acesteia și, în cadrul rejudecării, aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul S.S., invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea

recursului, inculpatul a invocat, prin apărătorul său, atitudinea procesuală

sinceră, indicând, în cadrul procedurilor și alți făptuitori, faptul că banii

au fost utilizați de alte persoane, că are o situația familială deosebită, mama

sa fiind grav bolnavă.

Totodată, a arătat că,

chiar dacă a fost condamnat anterior de autoritățile judiciare franceze, a fost

reabilitat, integrându-se în societate în mod corespunzător.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt

reținută de instanța de fond și necontestată de inculpat – constând în aceea

că, în cursul anului 2008, inculpatul S.S., în mod repetat și în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții SC I.G.C. SRL,

respectiv SC D.S.V.S. SRL, cauzându-le prejudicii – este corectă, iar

încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este

legală.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei – singura critică invocată de recurentul

inculpat – Înalta Curte constată că, în raport de gradul de pericol social

ridicat al faptei dar și de circumstanțele personale nu se justifică nici

reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare a acesteia.

Sub primul aspect se

impune a se reține împrejurările și modalitatea concretă în care a comis fapta,

inculpatul urmărind inițial să capteze încrederea cetățeanului spaniol B.M.D.,

realizând în acest scop o întâlnire în apropierea unui teren de construcții

care nu îi aparținea, fiind remisă, totodată, o carte de vizită cuprinzând date

eronate – inculpatul prezentându-se sub numele de O.S. președintele SC R.G. SRL

– după care s-a deplasat în Spania unde a vizionat produsele de gresie și

faianță cumpărate ulterior.

Deși nu era

reprezentantul SC R.G. SRL, a completat, la data de 23 mai 2009, o filă CEC în

numele altei societăți, SC L.C SRL, pentru suma de 563.485,77 lei – această

societate, potrivit mențiunilor existente la Registrul Comerțului, avea ca asociat unic o altă persoană, respectiv O.C. – cunoscând că nu

există disponibil în cont.

Același procedeu a

fost utilizat de inculpat și în ceea ce privește partea civilă SC D.S.V.S. SRL,

fila CEC introdusă în circuitul bancar nefiind onorată datorită lipsei

disponibilului în cont.

Sub cel de-al doilea

aspect, din actele cauzei rezultă că, anterior, inculpatul a fost condamnat de

autoritățile judiciare franceze la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru uz de

carte de credit contrafăcută, respectiv deținerea frauduloasă a unui document

administrativ care constată un drept, o identitate sau o calitate și tăinuire.

În atare condiții,

nici circumstanțele reale și nici cele personale nu justifică reducerea

pedepsei sub limita stabilită de prima instanță.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 02

decembrie 2010 Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., va deduce

din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 26 noiembrie 2009 la

zi.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 258/A din 02 decembrie 2010

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 26 noiembrie 2009 la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la

prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 27 aprilie 2011.