ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2476/2008

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iulie

2008, pronunțată în dosarul nr. 40681/3/2007, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a revocat măsura

arestării preventive a inculpatului N.S. și a dispus înlocuirea acesteia cu

măsura obligării de a nu părăsi localitatea București.

În baza art. 145 alin. (1)

pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul va respecta

următoarele obligații:

- să se prezinte la organul

de urmărire penală, sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este

chemat;

- să se prezinte la organul

de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de câte

ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen., în cazul încălcării

cu rea credință a măsurii preventive aplicate.

Inculpatul urmează a fi pus

de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 147/

U.P. din 10 septembrie 2007 al Tribunalului București la rămânerea definitivă a

încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere că, în raport de stadiul procesului, apel, și de

starea sănătății inculpatului, soluționarea cauzei se poate face și cu

inculpatul în stare de libertate.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând

casarea încheierii și menținerea stării de arest a inculpatului în temeiul art.

300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

având în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și de la

cercetarea judecătorească, iar bolile de care suferă acesta nu sunt grave.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză sub aspectele invocate de parchet, cât și din oficiu, sub

toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția atacată fiind

legală și temeinică.

Din actele și lucrările

dosarului, se rețin următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2332/P/2007 din 19 noiembrie

2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.S. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 727

din 12 iunie 2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe

inculpat, la o pedeapsă de 10 ani și 4 luni închisoare, pentru complicitate la

înșelăciune, iar în baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării

condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 61 din 9 ianuarie 2006 a Judecătoriei Sectorului 5

București și a dispus ca inculpatul, în final, să execute 11 ani închisoare.

În cursul urmăririi penale,

inculpatul N.S. a fost reținut de organele de poliție pe o perioadă de 24 ore,

măsură dispusă prin ordonanța din 28 august 2007.

La data de 29 august 2007,

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii

complicității la infracțiunea de înșelăciune.

La data de 30 august 2007,

parchetul a întocmit referatul de luare a măsurii arestării preventive a

inculpatului N.S.

Prin încheierea din 10

septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 29045/3/2007, Tribunalul București, secția

I penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a

dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile începând cu

data încarcerării.

În baza acestei încheieri a

fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 174/ DP din 10 septembrie 2007 de

către Tribunalul București, secția I penală.

Întrucât inculpatul s-a

sustras urmăririi penale, existând indicii că acesta a părăsit teritoriul

României, prin încheierea din 12 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 29045/3/2007,

Tribunalul București, secția I penală, a dispus emiterea mandatului de urmărire

internațională nr. 13 din 12 noiembrie 2007 în vederea extrădării inculpatului.

Totodată, a fost emis

mandatul european de arestare nr. 33 din 12 noiembrie 2007.

La data de 19 mai 2008,

inculpatul a fost arestat în baza mandatului european de către autoritățile

germane, inculpatul fiind predat autorităților judiciare române.

Prin încheierea din 26 iunie

2008 pronunțată în dosarul nr. 29045/3/2007, Tribunalul București, secția I penală,

a constatat efectuată procedura prevăzută de art. 150 alin. (2) și art. 152 alin.

(4) C. proc. pen., față de inculpat și s-a dispus punerea în executare a M.A.P.

174/ UP din 10 septembrie 2007.

Ulterior acestei date, pe

rolul Curții de Apel București, secția a 2-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a fost înregistrat apelul declarat de Parchet împotriva

sentinței penale nr. 727 din 12 iunie 2008, prilej cu care instanța a verificat

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N.S. în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., adoptând

soluția care a fost atacată cu recurs de către procuror și care face obiectul

prezentului dosar.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este

datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând

conform art. 160

b

C. proc. pen., dispoziții referitoare la revocarea

măsurii arestării preventive sau la menținerea acestei măsuri.

În cauză, instanța investită

cu soluționarea apelului a considerat că, la data la care s-a dispus arestarea

preventivă a inculpatului, nu s-a cunoscut împrejurarea că acesta suferă de mai

multe afecțiuni grave, împrejurarea dovedită cu acte medicale, motiv pentru

care a dispus revocarea măsurii arestării preventive și a luat față de inculpat

măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea București, conform art. 145

C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că

soluția este corectă având în vedere că inculpatul suferă de diabet zaharat

insulino-dependent decompensat, obezitate gradul II-III, boală coronariană

cronică ischemică dureroasă, iar în antecedente infarct miocardic, după cum

rezultă din actele medicale depuse la dosar, împrejurare care, într-adevăr, nu

a fost cunoscută la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că

aceasta a fost luată în lipsa inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea

penală.

Înalta Curte apreciază că în

cadrul verificării periodice a legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive nu trebuie omise dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.,

referitoare la scopul măsurii preventive, de gradul de pericol social al

infracțiunii, de sănătatea, viața, antecedentele și alte situații privind

persoana față de care a fost luată măsura.

Ori, în cauză, în raport

atât de faza în care se află procesul penal (apel), cât și de starea de

sănătate precară a inculpatului, se constată că acesta se poate desfășura în

bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate, față de care, oricum, s-a

dispus o măsură restrictivă de circulație, respectiv, obligarea de a nu părăsi

localitatea de domiciliu.

Împrejurările că inculpatul

s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească și că

acesta este recidivist, vor fi analizate de către instanța de control judiciar,

în cadrul soluționării apelului declarat de Parchet, prilej cu care și

inculpatul își va putea face apărările pe care le consideră necesare.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchet.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

încheierii din 25 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 40681/3/2007,

privind pe intimatul inculpat N.S.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iulie 2008.