ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2763/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 75/CC din 23 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6844/121/2012, în baza dispozițiilor art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.M.A., îndreptată împotriva Sentinței penale nr. 139 din 06 martie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 270/121/2008, ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei de 80 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a se pronunța în acest sens Tribunalul Galați a avut în vedere următoarele: La data de 22 august 2012, pe rolul instanței de fond a fost înregistrat, sub numărul 6844/121/2012, referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, privitor la cererea de revizuire, formulată de condamnatul P.M.A.

față de Sentința penală nr. 139 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați. Parchetul a solicitat instanței respingerea cererii de revizuire, pe care a apreciat-o ca fiind inadmisibilă. A susținut parchetul că revizuentul, deși a precizat că au fost descoperite fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la data condamnării, motiv care aparent se încadrează printre motivele de revizuire prevăzute de lege, în fapt, în detalierea motivelor de revizuire acesta a precizat că încadrarea juridică, ce rezultă din interpretarea probelor administrate în cauză, este alta decât cea reținută de instanță și că, în noua încadrare juridică, trebuie redozată pedeapsa aplicată. Față de aceste susțineri ale revizuentului, parchetul a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Din cererea de revizuire depusă la dosar, prima instanță a reținut că revizuentul a mai susținut că există probe noi, respectiv martorii G.S. și T.N.C., care pot dovedi nevinovăția sa. De asemenea, a mai arătat revizuentul că instanța nu a interpretat corect concluziile raportului de constatare medico-legală și că, din întregul material probator administrat în cauză, ar rezulta o altă încadrare juridică a faptei, ceea ce ar putea duce la o redozare a pedepsei aplicate. Instanța a dispus, din oficiu, atașarea dosarului cauzei, respectiv a Dosarului nr. 270/121/2008. Tribunalul Galați a constatat că, din verificările efectuate în cauză, rezultă că martorii precizați de revizuent în cererea sa de revizuire nu se regăsesc printre cei propuși în citativul rechizitoriului și nici nu au fost precizați în vreo eventuală cerere de probatorii în fața instanței de judecată.

Prin urmare, a apreciat că revizuentul solicită ca, în calea extraordinară de atac a revizuirii, să se prelungească probatoriul, neprecizând de ce nu ar fi putut fi administrată această probă când s-a judecat cauza. În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a unei reaprecieri a probelor administrate deja în cauză, instanța a constatat că acest motiv nu se regăsește printre motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru a duce la revizuirea sentinței. Tribunalul Galați a reținut că, potrivit art. 394 C. proc.

pen., "sunt cazuri de revizuire când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice." În cauza de față, revizuentul a solicitat rejudecarea dosarului, administrarea unor noi probe, reaprecierea probelor deja administrate în cauză, schimbarea încadrării juridice dată faptei și reindividualizarea pedepsei. Or, cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege. În această cale de atac nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia, o reapreciere a probelor deja administrate în cauză, acest lucru nefiind permis de lege.

Deși revizuentul a precizat că au fost descoperite fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la data condamnării, motiv care aparent se încadrează printre motivele de revizuire prevăzute de lege, în fapt, în detalierea motivelor de revizuire acesta a propus audierea unor noi martori, deci administrarea unor noi probe, care ar fi putut fi administrate și cu ocazia judecării cauzei. Din aceste considerente, instanța de fond a apreciat că motivele de revizuire invocate de revizuent nu se încadrează printre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Prin urmare, acestea nu pot duce la admiterea în principiu a cererii sale de revizuire, cererea fiind inadmisibilă, conform Deciziei nr. LX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P.M.A., îndreptată împotriva Sentinței penale nr. 139 din 06 martie 2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 6844/121/2012, ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., constatând că revizuentul se află în culpă procesuală, Tribunalul a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Împotriva Sentinței penale nr. 75/CC din 23 noiembrie 2012, pronunțate de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6844/121/2012, în termen legal, a declarat apel revizuentul P.M.A., invocând, prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.

S-a susținut, în esență, că cererea este admisibilă în principiu, cu consecința schimbării încadrării juridice a faptei și redozarea pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală supusă revizuirii. Apelul s-a apreciat că nu este fondat, fiind respins ca atare pentru considerentele ce s-au arătat în continuare: Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Din prevederile art. 394 C. proc. pen.

rezultă că "revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia". Din interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc.

pen., rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul. Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), textul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la "fapte și împrejurări", deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil.

Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate "probe noi" în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.

S-a mai menționat că, este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor. În speță, atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar au examinat în concret și detaliat fiecare din împrejurările invocate de către revizuent în susținerea cererii de revizuire astfel că aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

S-a constatat, așadar, că, verificând cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, în mod corect Tribunalul a reținut că motivele invocate de cel condamnat nu se regăsesc între cazurile limitativ și expres prevăzute în art. 394 C. proc. pen., astfel că în mod legal și temeinic a respins ca inadmisibilă cererea, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dată într-un recurs în interesul legii. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul a fost respins ca nefondat, cu consecința obligării apelantului-revizuent la plata către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului.

Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la reevaluarea probatoriului, audierea celor doi martori, schimbarea încadrării juridice dată faptei și redozarea pedepsei aplicate prin sentința penală supusă revizuirii, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Și cum nici în calea de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea cererii de revizuire, fiind reluate aceleași aspecte, astfel că nefiind motive de casare a deciziei penale recurate, instanța urmează să respingă recursul formulat de condamnat.

Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat P.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 54/A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2013. Procesat de GGC - GV