ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2763/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2763/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 75/CC din 23
noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6844/121/2012,
în baza dispozițiilor art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.M.A., îndreptată
împotriva Sentinței penale nr. 139 din 06 martie 2009 a Tribunalului Galați,
pronunțată în Dosarul nr. 270/121/2008, ca inadmisibilă.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei
de 80 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța
în acest sens Tribunalul Galați a avut în vedere următoarele:
La data de 22 august
2012, pe rolul instanței de fond a fost înregistrat, sub numărul 6844/121/2012,
referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, privitor la cererea de
revizuire, formulată de condamnatul P.M.A. față de Sentința penală nr. 139 din
06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Parchetul a solicitat
instanței respingerea cererii de revizuire, pe care a apreciat-o ca fiind inadmisibilă.
A susținut parchetul
că revizuentul, deși a precizat că au fost descoperite fapte și împrejurări
noi, necunoscute de instanță la data condamnării, motiv care aparent se
încadrează printre motivele de revizuire prevăzute de lege, în fapt, în detalierea
motivelor de revizuire acesta a precizat că încadrarea juridică, ce rezultă din
interpretarea probelor administrate în cauză, este alta decât cea reținută de
instanță și că, în noua încadrare juridică, trebuie redozată pedeapsa aplicată.
Față de aceste
susțineri ale revizuentului, parchetul a apreciat că cererea de revizuire este
inadmisibilă.
Din cererea de
revizuire depusă la dosar, prima instanță a reținut că revizuentul a mai
susținut că există probe noi, respectiv martorii G.S. și T.N.C., care pot
dovedi nevinovăția sa. De asemenea, a mai arătat revizuentul că instanța nu a
interpretat corect concluziile raportului de constatare medico-legală și că,
din întregul material probator administrat în cauză, ar rezulta o altă
încadrare juridică a faptei, ceea ce ar putea duce la o redozare a pedepsei
aplicate.
Instanța a dispus,
din oficiu, atașarea dosarului cauzei, respectiv a Dosarului nr. 270/121/2008.
Tribunalul Galați a
constatat că, din verificările efectuate în cauză, rezultă că martorii precizați
de revizuent în cererea sa de revizuire nu se regăsesc printre cei propuși în
citativul rechizitoriului și nici nu au fost precizați în vreo eventuală cerere
de probatorii în fața instanței de judecată. Prin urmare, a apreciat că
revizuentul solicită ca, în calea extraordinară de atac a revizuirii, să se
prelungească probatoriul, neprecizând de ce nu ar fi putut fi administrată
această probă când s-a judecat cauza. În ceea ce privește schimbarea încadrării
juridice dată faptei, ca urmare a unei reaprecieri a probelor administrate deja
în cauză, instanța a constatat că acest motiv nu se regăsește printre motivele
expres și limitativ prevăzute de lege pentru a duce la revizuirea sentinței.
Tribunalul Galați a
reținut că, potrivit art. 394 C. proc. pen., "sunt cazuri de revizuire
când:
a) s-au descoperit
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei;
b) un martor, un
expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza
a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a
servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al
completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de
cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire
se cere;
e) când două sau mai
multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a)
constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se
poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal
ori de condamnare.
Cazurile de la lit.
b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri
nelegale sau netemeinice."
În cauza de față,
revizuentul a solicitat rejudecarea dosarului, administrarea unor noi probe,
reaprecierea probelor deja administrate în cauză, schimbarea încadrării
juridice dată faptei și reindividualizarea pedepsei.
Or, cazurile de
revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege. În această cale de atac
nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia,
o reapreciere a probelor deja administrate în cauză, acest lucru nefiind permis
de lege.
Deși revizuentul a
precizat că au fost descoperite fapte și împrejurări noi, necunoscute de
instanță la data condamnării, motiv care aparent se încadrează printre motivele
de revizuire prevăzute de lege, în fapt, în detalierea motivelor de revizuire
acesta a propus audierea unor noi martori, deci administrarea unor noi probe,
care ar fi putut fi administrate și cu ocazia judecării cauzei.
Din aceste
considerente, instanța de fond a apreciat că motivele de revizuire invocate de
revizuent nu se încadrează printre motivele expres și limitativ prevăzute de
art. 394 C. proc. pen. Prin urmare, acestea nu pot duce la admiterea în
principiu a cererii sale de revizuire, cererea fiind inadmisibilă, conform
Deciziei nr. LX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un
recurs în interesul legii.
Prin urmare, în baza
dispozițiilor art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., instanța de fond a
respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P.M.A., îndreptată
împotriva Sentinței penale nr. 139 din 06 martie 2009 a Tribunalului Galați,
pronunțată în Dosarul nr. 6844/121/2012, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., constatând că revizuentul se află în culpă procesuală,
Tribunalul a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat.
Împotriva Sentinței
penale nr. 75/CC din 23 noiembrie 2012, pronunțate de Tribunalul Galați în
Dosarul nr. 6844/121/2012, în termen legal, a declarat apel revizuentul P.M.A.,
invocând, prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat în partea
introductivă a prezentei decizii.
S-a susținut, în
esență, că cererea este admisibilă în principiu, cu consecința schimbării
încadrării juridice a faptei și redozarea pedepsei aplicate inculpatului prin
sentința penală supusă revizuirii.
Apelul s-a apreciat
că nu este fondat, fiind respins ca atare pentru considerentele ce s-au arătat
în continuare:
Potrivit art. 393 C.
proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât
cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Din prevederile art.
394 C. proc. pen. rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit
fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei;
b) un martor, un
expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza
a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a
servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al
completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de
cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire
se cere;
e) când două sau mai
multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".
Din interpretarea
dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este un
mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu
privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori
determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a
unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza
dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea
întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu
condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie
vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau
împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de
încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la
înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de
specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele
propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la
ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice
întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe
poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a
procesului penal sau de condamnare.
Așa cum a stabilit
încă din 1976 Tribunalul Suprem (Decizia nr. 1643/1976), textul art. 394 alin.
(1) lit. a) C. proc. pen. se referă la "fapte și împrejurări", deci
la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar
transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua
probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor
juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără
îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de
probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 394 alin. (1)
lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul
constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.
Nu pot fi, însă, considerate "probe noi" în sensul cerut de lege
dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează
mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii
fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care
se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe
baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.
S-a mai menționat că,
este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu
trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările
respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul
că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa
posibilității dovedirii lor.
În speță, atât
instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar au examinat în concret
și detaliat fiecare din împrejurările invocate de către revizuent în susținerea
cererii de revizuire astfel că aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în
sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind
apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele
administrate în ciclul procesual ordinar.
S-a constatat,
așadar, că, verificând cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, în
mod corect Tribunalul a reținut că motivele invocate de cel condamnat nu se
regăsesc între cazurile limitativ și expres prevăzute în art. 394 C. proc.
pen., astfel că în mod legal și temeinic a respins ca inadmisibilă cererea, în
acord cu cele statuate prin Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție - Secțiile Unite, dată într-un recurs în interesul legii.
Pentru toate aceste
considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul a fost
respins ca nefondat, cu consecința obligării apelantului-revizuent la plata
către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a cheltuielilor judiciare
ocazionate de soluționarea apelului.
Împotriva acestei
decizii condamnatul revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii,
reiterând motivele din cererea introductivă și apel.
Examinând recursul
declarat de condamnatul revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art.
385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că
recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire
sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,
acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute
de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie
mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert
sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca
temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de
judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi
comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două
sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitarea
condamnatului de a se proceda la reevaluarea probatoriului, audierea celor doi
martori, schimbarea încadrării juridice dată faptei și redozarea pedepsei
aplicate prin sentința penală supusă revizuirii, nu poate fi examinată în calea
extraordinară de atac a revizuirii deoarece, aspectele invocate ce țin de
fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute
de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen.
Și cum nici în calea
de atac a recursului nu au fost aduse elemente noi care să conducă la admiterea
cererii de revizuire, fiind reluate aceleași aspecte, astfel că nefiind motive
de casare a deciziei penale recurate, instanța urmează să respingă recursul
formulat de condamnat.
Pentru aceste
considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire
prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul
revizuentului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către
stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de revizuentul condamnat P.M.A. împotriva Deciziei penale nr.
54/A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurentul
revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 septembrie 2013.
Procesat de GGC - GV