ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 17/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1038 din 30 iunie 2015 a Judecătoriei Galați s-a dispus, cu privire la inculpatului A., condamnarea acestuia la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune

în formă continuată,

prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

(faptă din perioada 21 iunie 2007 - 18 octombrie 2007) și la o

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din anul 1969.

În temeiul art. 396 alin. (1) și 6 în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., făcând aplicarea art. 124 C. pen. din anul 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969 (

faptă din perioada 21 iunie 2007 - 18 octombrie 2007

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 2773 din 19 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată sentința penală nr. 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați,definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 2773 din 19 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată sentința penală nr. 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați, în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului aplicat:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969;

- pedeapsa de pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969.

În baza art. 36 alin. (1) în referire la art. 34 și 35 C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, cu pedepsele de : 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și cu pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 10 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din anul 1969.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din anul 1969, a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată, de la data de 21 noiembrie 2009 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare

nr. 564/2013 din 03 februarie 2014, emis în baza sentinței penale nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014 și a mandatului de executare nr. 814/2014 din 11 noiembrie 2014 emis în baza sentinței penale nr. 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentințelor penale mai sus amintite.

S-a constatat că persoana vătămată

SC B. SA - sucursala Galați nu s-a constituit parte civilă pentru recuperarea prejudiciului de 15.500 lei cauzat de inculpatul C. ajutat de inculpatul A. și nici pentru recuperarea prejudiciului de 20.000 lei cauzat de inculpatul D. ajutat de inculpatul A.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din anul 1969 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 15.500 lei la bugetul de stat, în solidar de la inculpații C. și A., reprezentând suma de bani pe care au dobândit-o inculpații din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și care nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate SC B. SA - sucursala Galați.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din anul 1969 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 20.000 lei la bugetul de stat, în solidar de la inculpații D. și A., reprezentând suma de bani pe care au dobândit-o inculpații din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și care nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate SC B. SA - sucursala Galați.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate și a actelor subsecvente întemeiate pe înscrisurile falsificate, care sunt atașate la dosarul de urmărire penală vol. II - filele 4-10, 22-39, 43-64, 68-126, 132-162, 176-206, 211-249, 253-258, 276-328, 347-368 și la dosarul de urmărire penală vol. III - filele 10-70, 80-136, 148-189, 196-210, 218-236, 250-297, 307-325.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., E., C., F., G., H., D. și I. la plata sumei de 700 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 825 lei fiecare reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din 18 noiembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată printre alții a inculpatului:

- A., arestat în altă cauză,

pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. din anul 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din anul 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969 și art. 288 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969;

S-a reținut că în perioada 21.06-18 octombrie 2007, inculpatul A., folosindu-se de SC J. SRL Galați i-a ajutat pe inculpații D.,H., I., F., C., E. și G., să inducă în eroare mai multe bănci și instituții de credit (persoane vătămate) cu prilejul încheierii unor contracte de credit pentru nevoi personale sau pentru achiziția unor bunuri. Inculpatul A. a pus la dispoziția celor șapte, documente falsificate (copii de pe carnete de muncă, adeverințe de salariu și facturi de utilități), ce au fost folosite pentru inducerea în eroare a părților vătămate (bănci și alte instituții de credit).

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În drept, instanța a reținut că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la aceeași dată fiind abrogat C. pen. din 1969, conform art. 250 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Instanța a observat că de la data săvârșirii faptelor (perioada 21 iunie-18 octombrie 2007) și până în prezent a intervenit o lege penală nouă, astfel că a făcut aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului conform art. 5 C. pen.

Instanța a reținut în cauză incidența săvârșirii faptelor sub forma infracțiunii continuate, în considerarea rezoluției infracționale unice de a induce și menține în eroare persoana vătămată, prevăzând și urmărind producerea rezultatului cu scopul de a obține în mod injust un folos material.

N.C.P. reține în cazul infracțiunii continuate și unitatea de subiect pasiv, astfel că fiecare inculpat ar urma să fie condamnat (cu excepția inculpatului I. căruia i se va reține doar incidența recidivei postcondamnatorii) pentru un concurs de infracțiuni, deoarece persoana vătămată nu este aceeași.

Prin urmare în virtutea noilor reglementări ar face aplicarea unui spor obligatoriu cumulat aritmetic, față de sporul facultativ de cel mult 5 ani potrivit legii vechi, legea veche fiind mai favorabilă.

Pentru soluționarea conflictului temporal de legi penale, instanța a avut în vedere principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile, principiu prevăzut și de dispozițiile art. 5 alin. (1) din N.C.P., potrivit cărora în cazul în care până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Instanța a reținut că sub aspectul conținutului constitutiv, reglementarea anterioară și cea a Noului C. pen. sunt similare, însă sub aspectul sancționator, noua reglementare prevede limite mai reduse, respectiv de la 1 la 5 ani, față de 3 la 15 ani, astfel încât N.C.P. este legea mai favorabilă.

În acest sens, instanța a comparat textele incidente din cele două legi. În considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014, instanța a făcut aplicarea globală a legii penale mai favorabile, urmând a aplica în cauză vechile reglementări, respectiv dispozițiile C. pen. din anul 1969, fiind evident mai favorabilă reținerea săvârșirii unei infracțiuni, fie ea și în formă continuată, decât săvârșirea a mai multor infracțiuni, în funcție de numărul persoanelor vătămate.

Cu privire la infracțiunile de fals reținute, legea penală mai favorabilă este legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, conform căreia s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale.

Prin urmare, instanța nu a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii a fost realizat prin inducerea și menținerea în eroare a persoanelor vătămate, prin acțiunea concertată a inculpaților de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, inculpații s-au folosit de nume sau calități mincinoase pe care nu le aveau sau de mijloace frauduloase.

În acest mod, inculpatul A. împreună cu ceilalți șapte inculpați au obținut pentru sine un folos material injust (urmarea imediată), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind evidentă.

Cu privire la mijloacele frauduloase folosite pentru inducerea în eroare a instituțiilor de credit s-a reținut că elementul material al laturii obiective al infracțiunii a fost realizat prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii tipizatelor întocmite pentru obținerea împrumuturilor, care au dobândit astfel un caracter idoneu.

În ceea ce privește latura subiectivă, din probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu că inculpații au acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptelor comise și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.

S-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului A., care, în perioada 21 iunie -18 octombrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a ajutat pe cei șapte inculpați arătați mai sus, prin punerea la dispoziție a unor documente pe care le-a falsificat (copii carnete de muncă, adeverințe de salariu și facturi de utilități), să inducă în eroare părțile vătămate enumerate la punctele 1-7, cu prilejul încheierii unor contracte de credit pentru nevoi personale sau pentru achiziția diferitelor bunuri, cauzându-le un prejudiciu în cuantum de 187.470,57 lei și 9.881 euro (la un curs de 3,17 lei în luna august 2007, respectiv 3,35 lei în luna octombrie 2007), întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. din anul 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din anul 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969 și art. 288 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969.

Cu privire la infracțiunile de „falsul material în înscrisuri oficiale” și „uzul de fals”, prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. din anul 1969 și art. 291 C. pen. din anul 1969, reținute în sarcina inculpaților, instanța a constatat împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, prevăzut de art. 124 C. pen. din anul 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din anul 1969 (forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, fiind legea penală mai favorabilă). Acest termen, de 7 ani și 6 luni, se calculează cel mai târziu de la data de 18 octombrie 2007, data ultimului act material.

Prin urmare soluția ce va fi adoptată a fost aceea de încetare a procesului penal conform art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., făcând aplicarea art. 124 C. pen. din anul 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Aceiași poziție procesuală a avut-o inculpatul și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (file 48, 50, 56, 227 vol. I dosar de urmărire penală). În fața instanței de judecată inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptelor comise și a dorit ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, fără a mai fi adus la judecată la termenele ulterioare.

Conform fișei de cazier judiciar și sentințelor atașate, rezultă că fapta din prezenta este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 2773 din 19 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată sentința penală nr. 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014. Se poate observa că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea acestui gen de infracțiuni.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 72 C. pen. din anul 1969, a ținut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpaților.

Instanța nu a reținut în sarcina inculpaților nici existența unor circumstanțe atenuante, nici existența unor circumstanțe agravante.

A avut însă în vedere faptul că, atât inculpatul A., cât și ceilalți inculpați au comis actele materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale, înșelând un număr mare de instituții de credit, motiv pentru care instanța a reținut existența unității de infracțiune a infracțiunii continuate. Având în vedere comportamentul bun, în general, al inculpaților pe toată durata procesului penal, instanța nu a sporit limita maximă de pedeapsă conform art. 42 C. pen. din anul 1969.

Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientate la minimul limitelor speciale prevăzute de lege, va fi în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpaților, urmând, astfel să dispună condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, având în vedere contribuția fiecăruia la săvârșirea lor, antecedentele penale și situația personală a fiecăruia, după cum urmează.

Instanța a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune

în formă continuată,

(faptă din perioada 21 iunie 2007 - 18 octombrie 2007) și la o

pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din anul 1969. Pedepsele accesorii și complementare sunt necesare pentru a forma în conștiința inculpatului o atitudine corectă față de relațiile sociale normale ce au loc într-o societate democratică.

În temeiul art. 396 alin. (1) și 6 în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., făcând aplicarea art. 124 C. pen. din anul 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969 (

faptă din perioada 21 iunie 2007 - 18 octombrie 2007

Instanța a constatat că fapta din prezenta este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 2773 din 19 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată sentința penală nr. 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 2773 din 19 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată sentința penală nr. 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați, în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului aplicat:

În baza art. 36 alin. (1) în referire la art. 34 și 35 C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, cu pedepsele de : 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și cu pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 10 ani închisoare.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. Va mai aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din anul 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din anul 1969.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din anul 1969, a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la data de 21 noiembrie 2009 la zi.

În consecință, a dispus anularea mandatului de executare

nr. 564/2013 din 03 februarie 2014, emis în baza sentinței penale nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014 și a mandatului de executare nr. 814/2014 din 11 noiembrie 2014 emis în baza sentinței penale nr. 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați și emiterea unui nou mandat de executarea a pedepsei închisorii după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale mai sus amintite.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că angajarea răspunderii civile a inculpaților este întemeiată pe dispozițiile în referire la art. 998 și la art. 999 C. civ. din anul 1864 (răspundere civilă delictuală), în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acestora: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul cert (cuantumul prejudiciului material a fost stabilit în baza înscrisurilor aflate la dosar, corelate cu depozițiile persoanei vătămate și ale martorilor) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpaților sub forma intenției directe.

Prin actele depuse la dosar, persoanele vătămate constituite părți civile au dovedit cu prisosință existența prejudiciului și întinderea lui. Acestea se coroborează cu probele administrate de organele de urmărire penală care au stabilit că s-a produs o pagubă în sarcina acestora. Persoanele vătămate au făcut dovada, după caz, cu privire la cesionarea creanței reprezentate de împrumuturile acordate, către instituții de profil de pe piața financiar-bancară.

Apreciind, astfel, că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul

art. 397 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 25 C. proc. pen., în referire la art. 998 și la art. 999 C. civ. din anul 1864, instanța a admis acțiunea civilă și va obliga pe inculpatul A.:

- în solidar cu inculpatul

D., la plata sumei de 7.479,10 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC K. SRL București, reprezentând daune materiale suferite de persoana vătămată SC B. SA;

- în solidar cu inculpatul D., la plata sumei de 5.002,20 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale A României, către partea civilă SC L. SA, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul D., la plata sumei de 837,26 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC M. SA - sucursala Galați, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul I., la plata sumei de 1.424,17 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC M. SA - sucursala Galați, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul H., la plata sumei de 22.555,96 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă Banca Comercială a României - sucursala Galați, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul H., la plata sumei de 4.606,27 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC K. SRL București, reprezentând daune materiale suferite de persoana vătămată SC B. SA;

- în solidar cu inculpatul G., la plata sumei de 31.963,81 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC M. SA - sucursala Galați, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul G., la plata sumei de 24.830 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC B. SA - sucursala Galați, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul F., la plata sumei de 897,98 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC M. SA - sucursala Galați, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul F., la plata sumei de 8900,74 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC K. SRL București, reprezentând daune materiale suferite de persoana vătămată SC B. SA;

- în solidar cu inculpatul F., la plata sumei de 9.447,29 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC N. SA Cluj Napoca, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul C., la plata sumei de 5.789,09 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC O. SA București, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul C., la plata sumei de 2.461,20 euro, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC L. SA, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul E., la plata sumei de 536,72 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC M. SA - sucursala Galați, reprezentând daune materiale;

- în solidar cu inculpatul E., la plata sumei de 6.297,60 lei, actualizată cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, către partea civilă SC L. SA, reprezentând daune materiale.

Instanța a constatat că persoana vătămată

Prin urmare, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din anul 1969 a dispus confiscarea specială a sumei de 15.500 lei la bugetul de stat, în solidar de la inculpații C. și A., reprezentând suma de bani pe care au dobândit-o inculpații din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și care nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate SC B. SA - sucursala Galați.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. în referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din anul 1969 a dispus confiscarea specială a sumei de 20.000 lei la bugetul de stat, în solidar de la inculpații D. și A., reprezentând suma de bani pe care au dobândit-o inculpații din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și care nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate SC B. SA - sucursala Galați.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus desființarea înscrisurilor falsificate și a actelor subsecvente întemeiate pe înscrisurile falsificate, care sunt atașate la dosarul de urmărire penală vol. II - filele 4-10, 22-39, 43-64, 68-126, 132-162, 176-206, 211-249, 253-258, 276-328, 347-368 și la dosarul de urmărire penală vol. III - filele 10-70, 80-136, 148-189, 196-210, 218-236, 250-297, 307-325. Chiar dacă a intervenit prescripția răspunderii penale, instanța a constatat că înscrisurile de mai sus reprezintă falsuri și pentru a nu mai putea genera vreodată consecințe juridice, ele trebuie desființate de la data întocmirii lor. Aceeași este soluția potrivită și în cazul actelor subsecvente întemeiate pe înscrisurile falsificate, mai ales că s-au bazat pe o cauză ilicită.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpații A., G. și D.

Motivele de apel au fost amplu dezvoltate în încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, sens în care nu vom insista în reluarea integrală a acestora, urmând a arăta aspectele esențiale care au stat la baza promovării căilor de atac.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea apelului, Parchetul a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii aplicată inculpaților A. și C.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. s-a arătat că pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din anul 1969 este nelegală, întrucât a fost stabilită în cuantumul de 5 ani închisoare, sub limita minimului special de 6 ani și 8 luni (urmare reducerii cu 1/3 ca urmare a aplicării procedurii simplificate).

Referitor la inculpatul C. s-a arătat că în mod nelegal instanța a constatat incidența art. 6 alin. (1) C. pen. în referire la art. 244 alin. (2) C. pen., reducând astfel pedeapsa aplicată acestuia prin sentința penală nr. 511 din 05 octombrie 2007 a Tribunalului Galați definitivă prin neapelare la data de 29 octombrie 2007, de la 12 ani închisoare la 5 ani închisoare (maximul special prevăzut de art. 244 alin. (2) C. pen.).

S-a mai arătat că instanța nu era competentă să facă aplicarea art. 6 C. pen., întrucât aceasta se putea face numai pe calea unei contestații la executare de către instanța de executare, respectiv Tribunalul Galați, având în vedere că inculpatul nu se afla în executarea pedepsei în penitenciar, acesta fiind citat prin afișare, neputând fi găsit în urma actelor de căutare efectuate. În continuare s-a mai invocat că inculpatul nu a fost prezent și nu a putut să-și exprime un punct de vedere legat de această procedură.

În subsidiar, în eventualitatea în care instanța va reține totuși această situație, s-a considerat că nu ar fi fost posibilă contopirea decât cu pedeapsa de 12 ani închisoare.

Hotărârea a fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților.

În acest sens s-a arătat că prima instanță, cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpaților nu a luat în considerare împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestora.

De asemenea, s-a mai susținut că aplicarea de către instanță a unor pedepse cu închisoarea orientate sub minimul prevăzut de lege, nu este în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpaților.

Inculpatul A. prin apelul promovat a criticat hotărârea primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, inculpatul a solicitat înlăturarea sporului de 5 ani închisoare ce i s-a aplicat la operațiunea de contopire, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 33-34 C. pen. din 1969 trebuia să i se aplice un spor de 1-2 ani la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Totodată, acesta a mai solicitat ca instanța să facă aplicarea Deciziei nr. 29/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În ultimul cuvânt, inculpatul A. a arătat că legea penală mai favorabilă în ceea ce-l privește este N.C.P. și a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa.

Inculpatul G. nu a depus în scris motivele de apel și nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a susține oral motivele care l-au determinat să promoveze prezenta cale de atac. Avocatul desemnat din oficiu al inculpatului a solicitat ca instanța de apel să aprecieze în ceea ce privește pe acest inculpat referitor la aplicarea legii penale mai favorabile.

Inculpatul D. nu a precizat în scris motivele care l-au determinat să promoveze apel. Legal citat, acesta s-a prezentat în fața instanței de control judiciar, a fost audiat și a învederat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, solicitând reducerea pedepsei aplicate. La termenul la care au avut loc dezbaterile, Curtea a invocat tardivitatea apelului promovat de acest inculpat raportat la data comunicării copiei minutei (6 iulie 2015) și data la care acesta a promovat apel (5 octombrie 2015).

Prin Decizia penală nr. nr. 216/A din 23 februarie 2016 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței penale nr. 1038 din 30 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. x/121/2013.

A desființat în parte sentința penală mai sus menționată și, în rejudecare:

A majorat de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din perioada 21 iunie 2007 - 18 octombrie 2007).

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind aplicarea art. 36 C. pen. și prin care s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă principală în cuantum de 10 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) în referire la art. 34 și 35 C. pen. din anul 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, cu pedepsele de: 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 3 ani, 5 ani închisoare și cu pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați definitivă prin nerecurare la data de 01 februarie 2014, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, sporită la 12 ani închisoare.

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind soluționarea antecedentelor penale, aplicarea legii penale mai favorabile și anularea mandatului de executare nr. 605/2007 din 29 octombrie 2007 în privința inculpatului C., și cele prin care s-a dispus ca acesta să execute în final o pedeapsă principală în cuantum de 6 ani închisoare.

A menținut dispozițiile privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), precum și cele privind încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969 și cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

(faptă din perioada 21 iunie 2007 - 03 iulie 2007)

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca fiind tardiv formulat, apelul declarat de inculpatul D. împotriva aceleiași sentințe penale.

A respins, ca fiind nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și G. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 272 C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați a fost plătit către Baroul Galați din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații D., A. și G. la plata sumei de 460 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în apel.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților (sub aspectul infracțiunii de înșelăciune) pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

Referitor la latura penală a cauzei a constatat că prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din 18 noiembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, printre care A., arestat în altă cauză,

pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. din anul 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din anul 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969 și art. 288 alin. (1) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969.

În esență, a reținut că inculpatul A., în perioada 21.06 - 18 octombrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a ajutat pe cei șapte inculpați, prin punerea la dispoziție a unor documente pe care le-a falsificat (copii de pe carnete de muncă, adeverințe de salariu și facturi de utilități), să inducă în eroare părțile vătămate enumerate la pct. 1-7, cu prilejul încheierii unor contracte de credit pentru nevoi personale sau pentru achiziția diferitelor bunuri, cauzându-le un prejudiciu în cuantum de 187.470,57 lei și 9.881 euro (la un curs de 3,17 lei în luna august 2007, respective 3,35 lei în luna octombrie 2007).

A considerat că probatoriile administrate în cauză, analizate și detaliate de prima instanță, confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecății există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală și au fost comise cu vinovăție de cei opt inculpați sub forma intenției directe.

Instanța de control judiciar a arătat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților (sub aspectul infracțiunii de înșelăciune) pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, însă că hotărârea primei instanțe suportă critici sub aspectul vizând nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) și nelegalitatea pedepsei rezultante stabilite pentru inculpatul C.

În acest sens a reținut că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpații au acționat pe baza unei rezoluții infracționale unice, de a induce în eroare persoanele vătămate, ei prevăzând și urmărind producerea rezultatului în scopul de a obține, în mod injust, un folos material prin pricinuirea unei pagube persoanelor vătămate.

A mai apreciat că existența legăturilor dintre inculpații A. și ceilalți inculpați, cât și împrejurarea că scrisul executat pe actele ce au stat la baza acordării împrumuturilor aparține inculpatului, sunt probe de natură a convinge asupra vinovăției inculpaților în privința comiterii faptelor de înșelăciune.

Ca atare, a considerat că soluția de condamnare a inculpaților, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune este legală, nefiind incident niciunul din cazurile reglementate de art. 16 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

De asemenea, că în mod corect, în ceea ce privește infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 291 din același Cod reținute în sarcina inculpaților s-a constatat împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, prev. de art. 124 C. pen. din 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 (forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, aceasta fiind legea penală mai favorabilă) - termenul de 7 ani și 6 luni fiind calculat cel mai târziu la data de 18 octombrie 2007, data ultimului act material, prima instanță dispunând corect, conform art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru săvârșirea faptelor menționate anterior.

A mai considerat că prima instanță a identificat în mod corect dispozițiile legii penale mai favorabile aplicabile în speță, respectiv prin reținerea prevederilor C. pen. din 1969, în condițiile în care sunt aplicabile aspecte agravante precum forma continuată, starea de recidivă, tratamentul juridic al recidivei postcondamnatorii (în cazul inculpaților C. și I.), tratamentul concursului de infracțiuni.

De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. a reținut că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 315 din 08 iunie 2012 a Tribunalului Galați, definitivă prin Decizia penală nr. 2773 din 19 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost modificată prin sentința penală 730 din 23 iulie 2014 a Tribunalului Galați definitivă prin Decizia penală nr. 553 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Galați și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 449 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului Galați definitivă 01 februarie 2014.

De asemenea, sporul de 5 ani închisoare ce a fost aplicat în urma operațiunii de contopire este obligatoriu, având autoritate de lucru judecat și nu poate fi înlăturat sau redus.

Însă, în privința acestui inculpat a apreciat întemeiată critica parchetului ce vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În speță, prima instanță a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunile menționate anterior cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Analizând textul legal incriminator invocat mai sus (text în vigoare la data comiterii faptei și identificat drept lege penală mai favorabilă)instanța de control judiciar a constatat că minimul special al pedepsei este de 10 ani închisoare, iar prin reținerea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., minimul special se reduce la 6 ani și 8 luni închisoare.

Or, în condițiile în care pedeapsa aplicată inculpatului A. a fost de 5 ani închisoare (sub limita minimului special) hotărârea apelată apare ca nelegală.

Analizând motivele de apel invocate de parchet, față de gravitatea faptei comise de inculpatul A., de modalitatea și împrejurările săvârșirii, de urmarea produsă, de valoarea prejudiciului cauzat, față de aspectele ce caracterizează persoana acestuia (care nu e la primul impact cu legea penală) a considerat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante reglementate de art. 74 C. pen., apreciind că aplicarea unei pedepse în cuantum de 7 ani închisoare (orientată spre minimul special) poate conduce la atingerea scopului procesului penal și va înlătura nelegalitatea din cuprinsul hotărârii.

Împotriva Deciziei penale nr. 216/A din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Galați a formulat cale de atac inculpatul A., arătând că la data demarării procesului nicio lege nu îi îngrădea accesul la Înalta Curte, iar în timpul procesului a intervenit legea nouă, care nu îi permite să se folosească de legea penală mai favorabilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 6 decembrie 2016 fiind repartizată spre soluționare completului C9.

Examinând apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 216/A din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., pot fi atacate cu apel sentințele, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 370 alin. (1) C. proc. pen. prin sentințe se înțelege acele hotărâri judecătorești prin care cauzele sunt soluționate în primă instanță.

Per a contrario, împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de apel, care este definitivă, astfel că nu poate fi exercitată calea de atac ordinară a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convemția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situașii juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilo

§ Cauze similare