ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 147 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 9617/99/2008 s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului G.D. la pedeapsa de 14 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest și dedusă detenția provizorie de la 10 octombrie 2008.

A admis acțiunea civilă pronunțată de partea civilă C.E. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.500 RON din care 3.500 RON cu titlu de daune morale iar restul de 500 RON cu titlu de daune materiale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul G.D. locuiește în satul Ursoaia comuna Românești județul Iași și obișnuia să solicite victimei B.M., care trăia în concubinaj cu U.M., să-l ajute la treburile gospodărești.

În seara zilei de 08 octombrie 2008, martora U.M., a mers la locuința inculpatului G.D., a depănușat porumb și la venirea serii a început să consume băuturi alcoolice împreună cu inculpatul G.D.

La scurt timp a venit și victima B.M., continuând să consume toți, băuturi alcoolice în camera unde dormea G.D., până noaptea târziu.

Cei trei au ajuns în stare avansată de ebrietate iar în jurul orelor 20,00, martorul G.V., a cărui locuință este în aceeași curte cu a inculpatului, în momentul în care a ieșit afară i-a auzit pe cei trei vorbind cu voce tare.

Ajungând în stare avansată de ebrietate inculpatul G.D. a mers și s-a culcat în camera lui, victima pe patul amplasat în sala dintre cele două camere iar martora U.M., jos pe podea.

La un moment dat, martora a fost trezită deoarece a fost călcată pe o mână iar când s-a ridicat l-a văzut pe inculpatul G.D. lângă patul unde era culcată victima B.M.

Inculpatul i-a cerut victimei o țigară însă acesta i-a spus că au fost fumate toate, moment în care inculpatul a luat un cuțit de bucătărie, care se afla pe masa de lângă pat, aplicând victimei o lovitură puternică în zona feței.

Victimei a început să-i curgă sânge pe gură, moment în care inculpatul a ridicat-o în șezut și a luat un lighean pe care l-a pus pe fața acesteia. După ce sângerarea s-a oprit, inculpatul, folosindu-se de un făraș, a adunat sângele ce îi cursese victimei pe pat, l-a pus în lighean, a luat cuțitul și l-a așezat pe prispă după care a mers în cameră și s-a culcat.

Victima a încercat să meargă în curte, solicitându-i ajutorul martorei U.M., dar nu a reușit.

Martora U.M. s-a culcat, iar dimineață, în jurul orei 07,00, când s-a trezit, a găsit victima în aceeași poziție, dându-și seama că a decedat. A mers în camera unde dormea inculpatul, i-a spus că victima a murit după care, cei doi au continuat să consume vin.

La scurt timp, martora și inculpatul au ieșit din casă anunțându-l pe martorul G.V., respectiv G.V. - fratele și mama inculpatului - despre cele întâmplate.

Din Raportul medico-legal de necropsie din 27 noiembrie 2008 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, rezultă că moartea victimei B.M., a fost violentă. Aceasta s-a datorat hemoragiei acute consecutive unei plăgi tăiate, profunde cu interesarea ramului orbicular superior a arterei faciale stângi.

Leziunile s-au produs prin lovire unică cu obiect înțepător-tăios (cuțit).

În raport de starea de fapt reținută și de probele administrate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului G.D., realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul G.D., solicitând desființarea acesteia și în rejudecare achitarea sa întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor.

Prin Decizia penală nr. 176 din 28 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - s-a dispus admiterea apelului formulat de inculpatul G.D.

A redus pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de la 8 ani la 5 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost menținută starea de arest și dedusă perioada detenției de la 19 februarie 2009, la zi.

A menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă prin încheierea din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul G.D. invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În susținerea recursului, inculpatul a invocat faptul că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția sa, impunându-se achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reținerea în favoarea sa, a circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută la instanța de fond - constând în aceea că în noaptea de 8/9 octombrie 2008 i-a aplicat victimei B.M., o lovitură puternică cu un cuțit, cauzându-i o plagă tăiată profund, cu interesarea ramului orbicular superior a arterei faciale stângi, care a dus la moartea acestuia - este corectă.

De asemenea, încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., este legală.

Probele administrate în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească demonstrează, fără dubiu, că inculpatul G.D., este autorul faptei.

Astfel, din declarațiile inculpatului G.D. rezultă că în data de 08 octombrie 2008, victima, împreună cu concubina acestuia, martora U.M., l-au ajutat în treburile gospodărești până în jurul orelor 17,00 - 18,00, după care le-a oferit celor doi, 4 litri de vin urmând să doarmă la domiciliul său până a doua zi dimineață.

Inculpatul arată că el a dormit într-o cameră a imobilului iar victima și concubina sa într-o altă cameră. Înainte de a adormi, a consumat la rândul său băuturi alcoolice, aproximativ 2 litri cu vin.

Martorul ocular U.M., în declarațiile date la urmărirea penală, relatează în mod amănunțit derularea evenimentelor. Confirmă faptul că au consumat împreună băuturi alcoolice, că s-au culcat în camere separate și că la un moment dat a fost trezită întrucât a fost călcată pe mână. S-a ridicat, a aprins lumina și l-a văzut pe inculpatul G.D. îmbrăcat cu un pantalon de trening de culoare roșie și o cămașă în pătrățele sprijinindu-se de patul în care dormea victima. Întrucât victima i-a spus că nu are țigări, inculpatul l-a înjurat, după care a luat un cuțit de pe masa de lângă pat și a lovit-o.

Audiată în faza de cercetare judecătorească, martora U.M. confirmă faptul că inculpatul a luat un cuțit de pe masa aflată în holul imobilului dar mai departe nu știe ce s-a întâmplat deoarece i-a fost frică. Precizează însă, că declarațiile date în cursul urmăririi penale reflectă adevărul și că inculpatul a fost cel care i-a ținut ligheanul victimei în ultimele momente ale vieții. Deosebit de important este mențiunea martorei în sensul că nu era în stare de ebrietate, justificându-se astfel detaliile pe care le-a dat în faza de urmărire penală.

Relevante, în dovedirea vinovăției inculpatului, sunt și declarațiile martorului G.G. care arată că s-a întâlnit cu victima în casă, în jurul orelor 17,00, dar nu a discutat cu aceasta deoarece s-a dus în camera sa și a dormit până a doua zi în jurul orei 07,00. Dimineața, concubina victimei era întinsă pe jos, pe un covor în hol iar B.M. stătea în poziția șezut între pat și masă.

Existența unor discuții aprinse între inculpat și victima B.M., este confirmată de martora N.S. care locuiește în aceeași curte, dar într-un imobil separat. în jurul orelor 18,30 a văzut ușa deschisă și lumina aprinsă de unde a auzit „vorbe rostite pe un ton mai ridicat". A doua zi dimineața, inculpatul i-a spus că B.M. a decedat, împrejurare în care a mers în cameră observând victima stând în șezut, rezemat de pat, plin de sânge în zona gurii.

În fine, prezintă relevanță, declarația inculpatului dată în fața judecătorului învestit cu soluționară propunerii de arestare preventivă. Inculpatul a arătat că toți trei au consumat băuturi alcoolice, că au avut o altercație cu victima în timp ce el încerca să iasă din casă. Se afla într-o stare avansată de ebrietate dar a observat că victima a pus mâna pe un fund de lemn din bucătărie lovindu-l în zona frontală și din reflex a pus mâna pe un cuțit care era pe masă, lovind-o în zona gurii. Inculpatul a arătat că a văzut tăietura a doua zi dimineață, după care s-a culcat și nu mai știe ce s-a întâmplat.

În cursul judecării cauzei, în apel, s-a dispus efectuarea unei expertize dactiloscopice care urma să stabilească dacă urmele papilare de pe vasul de plastic și de pe cuțitul corp delict, sunt ale inculpatului, precum și o expertiză biologică a depozitului subunghial și a firului de păr găsit între degetele arătător și mijlociu al victimei, supliment la raportul de necropsie.

S-a stabilit, prin probe științifice, că pe cuțitul corp delict nu au fost puse în evidență urme papilare, apte comparației dactiloscopice, iar celelalte urme papilare puse la dispoziție de organele judiciare, nu au prezentat suficiente elemente de comparație, ceea ce face imposibilă stabilirea degetului creator de urmă și, implicit, identificarea autorului acesteia.

Fragmentul de urmă papilară găsit pe lighean a fost creat de degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului.

Probele administrate confirmă, dincolo de orice dubiu, că în imobil se afla doar inculpatul, victima și martora U.M., toți aflați sub influența alcoolului.

Corelând declarațiile inculpatului cu declarațiile martorilor în succesiunea în care au fost luate de organele judiciare, cu probele științifice administrate și celelalte probe, Înalta Curte apreciază că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, inculpatul G.D. fiind autorul faptei.

Ca atare, critica sa circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., nu poate fi însușită.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei Înalta Curte consideră că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minimul special.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate deosebită adoptând pe parcursul procedurii, o atitudine nesinceră, încercând să acrediteze ideea că o altă persoană a comis fapta. Probele au demonstrat, însă, că inculpatul a lovit victima, leziunile produse cauzându-i decesul.

Ca atare, nu este întemeiată nici critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 176 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.