ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 120/ D din 28

decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus, în baza art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art.

76 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului A.D., la 3 (trei) ani

închisoare, pentru tentativă de omor.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe durata a 2 (doi) ani.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998

C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile T.T. următoarele sume:

2000 lei, despăgubiri pentru daune materiale, și 3000 lei, despăgubiri pentru

daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

modificată prin O.U.G.

nr. 72/2006 a fost

obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de

Urgență Bacău

suma de 515,22 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de

spitalizare.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

A.D. (65 ani) si T.T. (72 ani) au fost si

sunt consăteni, bărbați la vârsta înțelepciunii. Până în primăvara anului 2007,

n-au fost nici prieteni, dar nici dușmani. Fiind agricultori, ambii creșteau si

îngrijeau animale.

Inculpatul A.D. a înființat o stână pe

terenurile

câtorva consăteni, având grija

de aproximativ 250 capre, parte din ele

fiind tot ale sătenilor.

Pentru a avea apă la stână, inculpatul A.D.,

împreună cu fiul său au curățat o fântâna veche de pe vremea CAP-ului, fântână

situată în apropiere, la câteva sute de metri.

Inculpatul a amenajat un sistem de aducțiune

a apei de la fântână până la stână, folosindu-se de un furtun, în condițiile în

care

terenul era înclinat, întrucât fântâna

aflându-se ceva mai sus de stână,

apa ajungea acolo prin cădere liberă.

Din fântâna respectivă

se putea lua apă si cu găleata. Primăvara

anului 2007 a fost secetoasă, astfel încât nu trebuia

să se facă risipă de apă.

În apropierea fântânei se afla terenul

numitului T., care i-a permis părții vătămate T.T. să-și priponească vaca în

timpul zilei.

Cât timp se afla vaca la păscut, T.T. scotea

câteva găleți de apă din fântâna respectivă pentru a-si adăpa vaca. Fiind însă

văzut de fiul inculpatului, i s-a cerut să nu mai scoată apă din fântâna

respectivă pentru că reduce astfel rezerva de apă care s-ar fi adunat în cursul

zilei, pentru animalele de la stână.

Persoanei vătămate T.T., i s-a recomandat să

curețe o altă fântână părăsită din aceeași parte a satului, de unde să scoată

apă pentru vacă, însă nu s-a conformat, ci a continuat să scoată apă pentru

vacă din fântâna curățată de către familia inculpatului.

În seara zilei de 23 mai 2007, în timp ce

oile erau la păscut, însoțite de ciobani si de câini, T.T. a trecut cu vaca pe

lângă stâna inculpatului, în drumul lui spre casă.

La stână se afla doar inculpatul care tăia

niște lemne cu toporul, întrucât pentru prepararea laptelui avea nevoie de foc.

În momentul în care T.T. a trecut prin

dreptul stârni, A.D. i-a reproșat de ce continuă să scoată apă din fântâna

racordată la stână.

T.T. avea în mână o

nuia pentru a-si conduce

vaca

acasă.

A.D. si T.T. s-au certat mai întâi din cauza

apei, apoi s-au îmbrâncit si bătut reciproc. Cu acel prilej, T.T. a primit o

lovitura de topor în creștet, căzând la pământ, de unde singur s-a ridicat si a

plecat spre casă, sprijinindu-se de vacă.

Între timp, rana de la capul victimei a

început să sângereze.

T.T. fiind văzut de

către consăteni săi rănit, cu hemoragie în zona feței, au fost înștiințate

rudele sale, care i-au ieșit în

întâmpinare,

ajutându-l să vină acasă.

Tot prin grija

familiei, T.T. a fost transportat de urgență la Spitalul Județean Bacău, unde a

fost supus unei intervenții chirurgicale, făcându-i-se o eschilectomie.

Sus-numitul a fost spitalizat,

în

intervalul 24 - 31 mai 2007, cu diagnosticul de TCC acut cu fractură cominutivă

cu înfundare frontală dreapta. Când s-a prezentat la medicul legist, victima

prezenta o plagă operatorie fronto-parietală dreapta cu eschilectomie pansată.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent. Probele

dosarului au dovedit că a fost folosit un topor. Pentru vindecare, victima a

avut nevoie de 30-35 zile de îngrijiri medicale. Lipsa se substanța osoasă în

regiunea craniană frontal dreapta i-a produs victimei o infirmitate fizică

permanentă.

Sub aspectul laturii

civile, s-a reținut că:

Spitalul Județean Bacău s-a constitut parte

civilă cu suma de 515,22 lei, actualizată la data executării.

Partea vătămată T.T. s-a constituit parte

civila cu 2000 lei despăgubiri civile și 3000 lei daune morale.

Deși inculpatul s-a declarat nevinovat, a

fost totuși de acord cu plata despăgubirilor civile, însă într-un cuantum

diminuat.

La rândul său, inculpatul A.D. a prezentat un

certificat medico-legal (nr. 801 din 25 mai 2007 a S.M.L. Bacău) pentru 6-7

zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite fiind produse în același

conflict.

Prima instanță a

apreciat, ca neîntemeiată, susținerea inculpatului

potrivit căreia cicatricea care o are la mână ar fi

urmarea acelui conflict, deoarece este mult mai veche si, apoi, partea vătămata

avea în mână doar un băț subțire, adică un fel de nuia pe care o folosea pentru

a-si conduce vaca acasă.

Nu au reținute nici

susținerile inculpatului potrivit cărora lipsa de substanță osoasă de la

fruntea persoanei vătămate s-ar fi datorat unui

accident de circulație suferit de aceasta pe vremea

când era tractorist la CAP. pentru că s-a dovedit, fără putința de tăgadă, că

spărtura din craniu, de 2,5/3,5 cm, constituie sechele posttraumatice ca urmare

a lovirii cu toporul, în conflictul din 23 mai 2007.

Situația de fapt a fost reținută în urma

coroborării probatoriului administrat: procesul-verbal de consemnare a

plângerii, planșele fotografice, actele medico-legale, adresa Spitalului

județean de Urgenta Bacău nr. 13941 din 26 septembrie 2007, declarațiile părții

vătămate T.T., declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.

Inculpatul, în apărare, a precizat că a

săvârșit fapta fără vinovăție, scăpând practic toporul peste capul victimei.

Această apărare nu a fost apreciată ca verosimilă întrucât, dacă vătămarea s-ar

fi produs accidental, inculpatul ar fi acordat victimei un ajutor,

văzându-l cum s-a prăbușit la pământ, ori nu a

procedat în acest sens,

fiindu-i indiferent ce i se va întâmpla lui T.T.

pe care l-a găsit vinovat că a trecut pe lângă stâna sa. Chiar dacă inculpatul

tăia lemne, la tăietor, când, pe lângă stână, a trecut T.T.

, începând cearta trebuia să lase jos toporul din

mână pentru

că la experiența sa de viața putea, și trebuia să-și dea

seama că se

putea întâmpla ceva rău,

toporul fiind un obiect cu care putea fi omorât

un om. Lovitura de topor

a fost aplicată în zona capului victimei, deci într-o zonă vitala. Din moment

ce s-a produs o fractură craniană cu înfruntare, lovitura a fost destul de

puternică.

A mai reținut prima instanță că deși în

cuprinsul certificatului medico-legal s-a menționat că leziunea nu a fost de

natură a pune în primejdie viața victimei, totuși, în opinia instanței de fond,

acest lucru a fost cu putință datorita faptului că victima, deși în vârstă de

72 ani, este o persoană robustă, care nu a făcut hipertensiune intracraniană și

nici alte complicații meningo-cerebrale.

În drept, instanța de fond a apreciat că

fapta inculpatului

constituie tentativă de

omor, iar nu infracțiunea de vătămare corporală

gravă. în sprijinul

acestei opinii, a avut în vedere următoarele argumente:

- prin art. 174 C. pen., care incriminează

omorul, nu sunt indicate modalitățile de săvârșire a activității de ucidere,

esențial fiind ca între acțiune si rezultat să existe raport de cauzalitate.

- sub aspectul laturii subiective, omorul se

caracterizează prin intenție directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând,

pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat si acceptarea

producerii lui. Or, tocmai intenția de a ucide,

sub forma intenției directe

sau indirecte, dedusă, între altele, din

folosirea de mijloace apte a suprima viata victimei, din zona corporala vizată

si intensitatea loviturii aplicate, este aceea care deosebește infracțiunea de omor

de infracțiunea prevăzută art. 182 C. pen.

Din probele dosarului,

prima instanță a constatat că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului

letal al acțiuni sale si, chiar dacă nu l-a

urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Chiar dacă victima, în

drumul său spre casă, s-a apropiat mult de

stâna inculpatului, acest lucru fiind posibil si

datorită faptului că nu se aflau la stână câinii, în favoarea inculpatului nu a

putut fi reținută legitima apărare.

S-a mai reținut că viata victimei a fost

salvată din cauze independente de voința inculpatului.

De asemenea, având în vedere că inculpatului

i s-a eliberat un certificat medico-legal, pentru leziuni produse în aceleași

împrejurări, în favoarea sa a fost reținută scuza provocării. Datorita faptului

că până la aceasta vârstă inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea

penală, având în vedere și caracterizarea depusă

la dosar, în favoarea

sa a fost reținută si circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește soluționarea laturii

civile, instanța de fond a constatat că pretențiile părții civile sunt

rezonabile. Familia victimei, pentru a face față cheltuielilor, care n-au fost

deloc de neglijat, a fost nevoită sa se împrumute de bani si chiar să vândă

animale din

gospodărie. T.T. a suferit si

un prejudiciu moral, atât

datorită suferinței îndurate, a stresului ce-l

presupune o intervenție chirurgicală, cât si din cauza prejudiciului de

imagine, nefiind ușor de acceptat situația de a fi rămas cu o cicatrice

serioasă la frunte, si cu

lipsa de substanța

osoasă la cap, cu riscurile de rigoare asupra vieții în

cazul unui ușor

accident. Partea vătămată mai trebuie să suporte o cranioplastie, care

constituie o nouă intervenție chirurgicală, la data când medicii specialiști

vor ajunge la concluzia că o poate suporta. Lipsa de substanța osoasă, cu care

a rămas victima, constituie o infirmitate permanentă.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul A.D.

care, prin apărătorul ales,

a solicitat instanței să dispună suspendarea

executării pedepsei sub

supraveghere sau suspendarea condiționată ori, dacă nu este posibil, reducerea

pedepsei aplicate și reducerea daunelor civile.

Prin decizia penală nr. 106 din 11 septembrie

2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a admis apelul inculpatului numai cu

privire la latura civilă, în sensul că a redus de la 2000 lei la 1000 lei

cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale deoarece, între timp, a fost

achitată părții civile, cu chitanță, suma de 1000 de lei.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de

apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect situația

de fapt și încadrarea juridică în baza probatoriului eficient administrat pe

parcursul procesului penal, astfel că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale tentativei la omor, în stare de provocare din partea victimei,

faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 C.

pen. Sub aspect subiectiv, s-a apreciat corect că probele administrate

evidențiază intenția inculpatului de omor, iar nu intenția de vătămare

corporală.

În ceea ce privește

pedeapsa aplicată, s-a făcut corect aplicarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., privind criteriile

generale de individualizare a pedepsei, ținând seama de gradul de pericol

concret al faptei, urmarea produsă, persoana inculpatului, împrejurările de

atenuare a răspunderii penale, precum starea de provocare, lipsa antecedentelor

penale. În raport de situația de fapt, și de criteriile precizate, prima

instanță a apreciat judicios cuantumul pedepsei aplicate, neimpunându-se

reducerea acesteia. La aplicarea pedepsei

s-a

ținut seama de fapta comisă, care rămâne în centrul procesului de

individualizare,

dar și de persoana inculpatului, gradul său de moralitate și șansa de reeducare

pe care aceasta o prezintă. Ca

modalitate

de executare a pedepsei, prima instanța a făcut o apreciere

judicioasă,

având în vedere fapta săvârșită și urmarea deosebit de gravă a acesteia,

infirmitate fizică permanentă, lipsă substanță osoasă, faptul că inculpatul,

prin comportamentul său, nu a format convingerea instanței că scopul pedepsei

ar putea fi atins fără a executa pedeapsa în regim de detenție.

Așa fiind, sub aspectul cuantumului pedepsei

dar și a modalității de executare sentința penală apelată este temeinică și

legală.

S-a apreciat că apelul inculpatului este

admisibil doar în ceea ce

privește faptul

că acesta, în cursul procesului penal, a înțeles să achite

părții civile

suma de 1000 lei, motiv pentru care a admis apelul sub acest aspect și a redus

cuantumul daunelor materiale.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat

prezentul recurs.

În motivele scrise de

recurs ale inculpatului, expuse și cu ocazia

dezbaterilor, sunt menționate cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., în

principal susținându-se că încadrarea juridică este greșită, apreciind ca fiind

corectă încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante.

Cu acordul său, inculpatul a fost audiat la

cele 3 grade de jurisdicție, fond, apel și recurs.

În apel, la cererea inculpatului, au fost

propuse, încuviințate și administrate proba cu înscrisuri în circumstanțiere și

proba

testimonială (ascultarea martorului U.G.).

În recurs, a fost

audiat inculpatul, nefiind propuse alte probe.

Recursul urmează a fi

respins pentru motivele ce se vor arăta.

Motivele de recurs sunt aceleași cu cele din

apel, aspectele respective (încadrarea juridică a faptei și aplicarea unei

pedepse reduse) fiind examinate atât de instanța de fond, cât și de instanța de

apel.

Ambele instanțe, cu argumente rezultate din

probatoriul administrat și cu argumente juridice pertinente, au dispus în sensul

arătat, Înalta Curte apreciind că nu se impune reiterarea acestora, fiind însă

necesară completarea lor după cum urmează:

1) esențial în încadrarea juridică a faptei

inculpatului, după caz, în tentativă de omor ori în vătămare corporală gravă,

este forma și modalitatea vinovăției cu care a acționat.

Dacă în cazul

infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul

acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul

tentativei de omor acesta acționează cu intenția de ucidere.

Forma și modalitatea intenției, element al

laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre

altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă,

din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona

anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de

ambele instanțe care au arătat, în motivarea hotărârilor, că fapta s-a produs

pe fondul unor conflicte anterioare între inculpat și victimă, prin folosirea

unui obiect apt de a produce moartea (topor), cu vizarea unei zone anatomice

vitale (capul victimei) și prin aplicarea unei

lovituri extrem de puternice,

de mare intensitate, care a avut

consecințe dramatice pentru victimă (lipsa de substanță osoasă din regiunea

craniană frontal dreapta conferindu-i acesteia o infirmitate fizică

permanentă), la care se

adaugă atitudinea

inculpatului imediat după săvârșirea faptei (atitudine

pasivă, de natură,

în împrejurările concrete de la locul respectiv, să

contribuie chiar la decesul victimei, care s-a ridicat și,

sprijinindu-se de

vacă, a făcut eforturi pentru a ajunge într-o zonă în

care situația lui a fost percepută de consătenii care au luat măsurile de

ajutorare).

2) în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de

limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Soluționând recursul inculpatului, Înalta

Curte constată că în favoarea acestuia au fost reținute circumstanțe atenuante [(art.

73 lit. b) și art. 74 lit. a) C. pen.)], motivate în modul arătat în sentință,

și că în această situație erau incidente dispozițiile derogatorii de reducere a

pedepsei prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte

apreciază că nu este justificată cererea recurentului inculpat de reducere a

pedepsei de 3 ani închisoare, acest cuantum fiind de natură să asigure scopul

prevăzut de art. 52 C. pen. și răspunzând principiului proporționalității

sancțiunii în raport cu gravitatea faptei și datele personale ale

făptuitorului.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul

inculpatului.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

către stat a cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 106 din 11 septembrie 2008 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales,

se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2009.