ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2234/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2234/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 98/ P din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu
Mare s-au respins
cererile formulate de inculpații l.F. și L.A.
N. de schimbare a încadrării juridice a faptei
reținute în sarcina lor, din
infracțiunea
de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 –
art.
175 lit. i) C. pen. în
infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., pentru
săvârșirea
infracțiunii de
tentativă de omor calificat a fost condamnat inculpatul L.
A.N.,
fiul
lui I.N. și M.,
la o pedeapsă de 10
ani închisoare
cu privare de libertate, cu aplicarea art. 71, art. 64
lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. i
s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen. pe o
dorată de 6
ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru
săvârșirea
infracțiunii de
tentativă de omor calificat a fost condamnat inculpatul I.F.E., fiul lui R. și
N., la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu privare de libertate, cu
aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.
cu titlu de pedepse accesorii.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. i
s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen. pe o
dorată de 4
ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu
referire la art. 998-999 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar să
plătească părții civile S.
B.D.,
suma de
1.112 lei pretenții civile, suma de
100.000 lei reprezentând daune morale, suma de
2.380 lei cheltuieli
judiciare, reprezentând onorariul avocat.
S-a constatat că partea vătămată Spitalul clinic județean de Urgență
Cluj
Napoca nu a formulat
pretenții civile în cauză.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu P.F.
și P.M. în sumă de câte 100 lei se vor avansa
din fondul M.J.
A fost
obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1500 lei cheltuieli judiciare
statului.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului
de pe lângă Tribunalul Bihor din 25 aprilie 2008 s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.A.N. și I.F.E., ambii
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută
de
art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că la
data de
31 martie 2007, în jurul orelor
17,00, folosind bâte de baseball au lovit pe partea
vătămată S.B.D., mai mult în zona capului, iar
dacă acesta nu s-ar fi
apărat ținând mâinile în acea zonă, i-ar fi fost
fracturată cutia craniană, cu
consecințe
imprevizibile, astfel că a suferit leziuni care au necesitat 50-55 zile de
îngrijiri
medicale.
Inculpații
nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii.
În cauză au fost administrate probe, respectiv acte medico-legale,
plângerea
părții vătămate,
declarația părții vătămate, constituirea de parte civilă, declarațiile
martorilor Z.Z., M.D., P.S., Z.E.
E., B.N., S.E., V.V., C.V., D.I., M.M.M., G.S.G.,
G.R.D.I.R., planșe foto pentru recunoaștere și proces verbal, testul poligraf,
referate de evaluare, caziere judiciare.
Din probele
menționate s-a reținut că la data de 31 martie 2007, în jurul
orelor 17,00, partea civilă S.B.D. s-a aflat
împreună cu martorii
M.M., Z.Z., Z.E., M.D. și P.
S. pe terasa restaurantului V. de la popasul turistic P.C., jud. Bihor
pentru a servi masa. Nici una dintre aceste persoane nu a consumat băuturi
alcoolice
întrucât erau cu motocicletele și cu o mașină. La un moment dat, o
mașină marca M.L. de culoare roșie
condusă de inculpatul L.A.N., lângă care în
dreapta se afla inculpatul I.F.E. a întors pe DN Cluj-Oradea, tăind linia continuă
și
calea unui motociclist care venea
din spate, existând pericolul accidentării acestuia,
din care cauză,
între șoferul autoturismului și motociclist a avut un schimb de cuvinte, după
care motociclistul a plecat spre Oradea.
Grupul în care se
afla partea civilă a reproșat șoferului autoturismului că a efectuat o manevră
neregulamentară și că ar fi trebuit să-și ceară scuze de la motociclist.
Î
n timp ce inculpatul L.A.N. stătea în fața mașinii
și vorbea la telefon, celălalt inculpat a rămas în autoturism unde, pe bancheta
din spate se aflau
două persoane de sex feminin, rămase neidentificate
și pe care, conform
declarațiilor
inculpaților, le-au transportat până în P.C., de ocazie.
Apoi, inculpatul L.A.N. a întors mașina pe partea unde stătea
partea civilă la terasă
și la scurt timp a apărut o altă mașină, marca S.L. tot de
culoare roșie din care
au coborât mai mulți
tineri având bâte de baseball și împreună cu cei doi inculpați, care au
luat și ei câte
o bâtă de baseball din portbagajul mașinii s-au îndreptat spre terasa
unde se afla
partea civilă cu
grupul de prieteni.
Anticipând
că tinerii sunt puși pe scandal, partea civilă s-a ridicat de la masă
și încercând să-i liniștească și-a declinat
identitatea spunând că este ofițer de
poliție.
în acel moment agresorii în fruntea cărora se afla inculpatul L.A.
N. s-au
îndreptat spre el și au început să-l lovească cu bâtele, vizând în special zona
capului din care cauză, partea civilă și-a ridicat mâinile pentru a se
apăra, astfel că a fost lovită peste mâini, fiindu-i
fracturată mâna stângă.
De
menționat că partea civilă era îmbrăcată cu un tricou deoarece și-a lăsat
peste mijloc geaca de la costumul de
motociclist, iar pe cap nu purta nimic și cu toate că a primit o lovitură și
peste picioare, nu a căzut ci s-a ghemuit la pământ.
Unul dintre agresori și-a pierdut bâta și a luat un scaun pe care l-a
aruncat dar nu a
nimerit pe
nimeni.
În apărarea
părții civile a intervenit martorul M.M. care a fost
lovit de agresori, însă având costumul de motociclist nu a simțit
loviturile și nu a
avut nevoie de îngrijiri medicale.
Totul s-a
desfășurat foarte repede și a durat până când inculpatul L.
A.N. a dat semnalul de plecare, el urcându-se în
autoturism împreună cu
inculpatul I.F.E.,
iar ceilalți agresori în celălalt autoturism.
Părții civile i s-au acordat îngrijiri sumare, dar acuza dureri la
nivelul mâinii.
Fiind anunțate organele de poliție, acestea s-au deplasat la fața
locului, după
care partea civilă
împreună cu martorii M.M., Z.E. și M.D. s-au prezentat la Postul de poliție
Bratca unde au dat declarații și
unde s-a
prezentat și inculpatul I.F.E. împreună cu tatăl său.
Între declarațiile inculpaților au existat numeroase contradicții și
nici unul nu
a
recunoscut că a participat la agresarea părții civile, cu toate că martorii
oculari i-
au identificat și au
declarat că ambii au fost înarmați cu câte o bâtă de baseball și
au lovit-o pe partea civilă, fără însă a putea
preciza numărul de lovituri aplicate întrucât totul a durat foarte puțin și cei
prezenți au fost în stare de șoc, nevenindu-
le să creadă ce se întâmplă.
Ceilalți agresori nu au fost identificați, iar martorii au declarat că
au fost în
număr de 2 până la 5,
fără însă să fie cunoscuți de cineva.
Ca urmare a loviturilor primite, partea civilă a prezentat leziuni
vindecabile
în 50-55 zile de
îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu „politraumatism prin agresiune,
fractură cominutivă 1/3 mediodistală cubitus stâng prin mecanism
direct, contuzie forte umăr stâng, contuzie forte
hemitorace stâng cu echimoză cu
diametru
de aproximativ 10 cm., plagă contuză cot stâng, echimoză de aproximativ
6 cm. în regiunea frontală dreapta".
Loviturile primite de partea civilă, cui toate că nu i-au pus în pericol viața,
vizând zona capului, o zonă vitală, puteau provoca
moartea acesteia în situația în care nu și-ar fi
protejat capul cu mâinile.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererile
inculpaților de
schimbare a încadrării juridice din tentativă de omor în infracțiunea
de vătămare
corporală prevăzută
de art. 181 C. pen.
La
individualizarea pedepselor inculpaților s-au avut în vedere împrejurările
în care s-a comis fapta
și gravitatea deosebită a acesteia, atitudinea nesinceră a
inculpaților deși s-a făcut dovada că au
participat la agresarea părții civile, inculpatul L.A.N. dovedindu-se chiar ca
un lider al unui grup de tineri bine organizat.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel inculpații,
criticând-o
pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Inculpatul L.A.N.
a criticat hotărârea instanței de fond în sensul că organul de urmărire penală
i-a încălcat dreptul la apărare, ne
încunoștiințând
apărătorul ales despre data și ora efectuării unor acte de urmărire penală,
ceea ce atrage nulitatea absolută a activității procurorului; eludarea de către
procuror a prevederilor art. 116 C. proc. pen. privind procedura expertizei
întrucât
a dispus efectuarea
expertizei anterior începerii urmăririi penale ceea ce atrage
nulitatea
absolută a actului. A mai fost invocată nulitatea absolută a procesului
verbal din 21 aprilie 2008 și a majorității
actelor de urmărire penală, pentru care s-a
solicitat restituirea cauzei
la procuror.
S-a mai criticat hotărârea instanței de fond cu privire la stabilirea
situației de
fapt și a
încadrării juridice, solicitând achitarea inculpatului, iar în subsidiar
schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen.
Inculpatul I.F.E. a criticat hotărârea instanței de fond cu privire
la publicitatea
ședinței de judecată, cu privire la încadrarea juridică dată faptei, cu privire
la situația de fapt, susținând că participarea sa la comiterea faptei nu a fost
dovedită, solicitând achitarea.
Ambii
inculpați au criticat hotărârea și cu privire la latura civilă, susținând că
daunele acordate sunt nejustificate.
Prin Decizia penală nr. 81/ A din 22 octombrie 2009 pronunțată de
Curtea de
Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații
L.A.N. și I.F.E. împotriva
sentinței penale
nr. 98 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a
desființat-o
în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatului L.A.
N. la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare, iar pedeapsa aplicată
inculpatului
I.F.E. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
S-a
limitat conținutul pedepselor accesorii și complementare la ipoteza
prevederilor de art. 64 lit. a) teza a II-a
și b) C. pen.
S-au
menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în ce privește recursul
declarat de inculpatul L.N.A. că nu s-au constatat încălcări
ale dreptului la apărare, din materialul de
urmărire penală rezultând că ulterior
începerii
urmăririi penale, toate declarațiile luate și activitățile efectuate sunt n
conformitate
cu dispozițiile legale, la care a participat apărătorul desemnat din oficiu,
delegația apărătorului ales nefiind la dosar.
De
asemenea, criticile privind procedura efectuării expertizei s-au dovedit a
fi nefondate, atâta vreme cât nu există o
dispoziție legală care să sancționeze efectuarea unei astfel de probe în afara
cadrului procesual, nefiind incidente dispozițiile art. 197 C. proc. pen.
S-a mai arătat că
neconsemnarea în declarațiile testimoniale a orei de începere și de încheiere a
declarațiilor martorilor, nu constituie un motiv de
nulitate absolută, iar în ce privește procesul verbal din
21 aprilie 2008 s-a arătat că
împrejurarea că nu este semnat pe fiecare pagină, la
sfârșit existând semnăturile
tuturor
participanților procesuali, nu este un caz de nulitate.
S-a constatat
de către instanța de apel că cererea de restituire a cauzei la
procuror este lipsită de fundament juridic,
situațiile de acest gen fiind reglementate
în mod expres de dispozițiile
art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
În ce privește criticile formulate de recurentul inculpat I.F.E. s-
a arătat că și acestea sunt nefondate. S-a
arătat că termenul de pronunțare a unei
hotărâri,
adus la cunoștința părților de către judecător, părților, oral sau inserat în
condica de ședință are un caracter de recomandare, iar nerespectarea acestuia
nu
poate atrage sancțiunea nulității
absolute pe considerentul încălcării dispozițiilor
referitoare la
publicitatea ședinței de judecată.
În legătură cu critica formulată de inculpați privind încadrarea
juridică dată
faptelor, s-a
reținut că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția
inculpaților, apreciindu-se în mod corect și
încadrarea juridică dată infracțiunilor
săvârșite.
S-a reținut că ambii inculpați au aplicat lovituri victimei, folosind
corpuri contondente, zonele vizate fiind vitale, în special capul, iar
intensitatea acestora materializată în leziunile grave prezentate, ca urmare a
unor activități de apărare,
evidențiază
intenția de a ucide a inculpaților.
Având în vedere
elementele concrete ale cauzei, natura conflictului între părți pornit de la un
incident în trafic, instanța de apel a apreciat că se impune reducerea
pedepselor fiecărui inculpat.
Împotriva
hotărârii instanței de apel au declarat recurs inculpații.
Inculpatul L.N.A.
a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei
atacate și trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea urmăririi penale
întrucât toate actele de procedură efectuate după data de 15 aprilie 2008 sunt
lovite de nulitate absolută, fiind întocmite în lipsa apărătorului ales al
inculpatului.
S-a
mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât
hotărârile pronunțate în
cauză nu sunt motivate cu privire la respingerea cererii de
schimbare a încadrării
juridice, nu s-a pus în discuția părților desistarea prevăzută
de art. 22 C. pen. întrucât din probe rezultă
că inculpatul L. a fost cel
care a solicitat
încetarea agresiunii, iar pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Bihor se află în curs de instrumentare Dosarul nr.
430/P/2008 privind pe inculpații
T.,
B. și M., constituit ca urmare a disjungerii de prezenta cauză, iar
față
de declarațiile date în acest dosar, se conturează o nouă situație de fapt. S-a
mai arătat că hotărârile nu au motivat
acordarea despăgubirilor civile în special a
daunelor morale către
partea civilă.
A mai
solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. și reținerea art.
22 C. pen. privind desistarea, arătând că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, iar în
subsidiar, reținerea stării de provocare din partea părții vătămate.
Recurentul
inculpat I.F.E. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și
achitarea întrucât nu se face vinovat de lovirea părții
civile, vinovați fiind numiții B.A.M. și T.I., cercetați în
dosarul disjuns din prezenta cauză, iar în
subsidiar a solicitat schimbarea încadrării în complicitate la infracțiunea de
vătămare corporală prevăzută de art. 26 raportat la
art. 181 C. pen.
A
mai criticat hotărârea atacată și cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând
suspendarea executării acesteia.
Recursurile
declarate sunt nefondate.
Recurentul inculpatul
L.A.N., a solicitat trimiterea dosarului
la
organul de urmărire penală întrucât toate actele de urmărire penale sunt lovite
de nulitate absolută, nefiind întocmite în prezenta apărătorului ales al
inculpatului și a
fost vătămat în dreptul de a administra probe în
apărare;
A
mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția (caz de casare
prevăzut
de art. 385
9
pct. 9 C. proc. pen.); nu s-a pus în discuția
părților
incidența dispozițiilor art. 22 C. pen.; instanța nu s-a pronunțat
asupra unor cereri esențiale pentru părți (caz de
casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen.); greșita
încadrare juridică dată faptei (caz de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen.) și în cauză s-a făcută o
greșită aplicare a legii
cu consecința încadrării juridice greșite și încălcarea
principiilor procesului penal, (caz de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen.
)
În subsidiar
a solicitat să se aibă în vedere că a fost provocat de partea
vătămată care prin comportamentul său a adus
atingere demnității inculpatului.
Recurentul inculpat I.F.E. a criticat hotărârea atacată cu privire
la greșita condamnare a sa, cu privire la
încadrare juridică dată faptei în aceea de
tentativă
de omor și cu privire la pedeapsa aplicată, invocând temeiurile de casare
prevăzute de art. 385
9
pct. 18, pct.
17 și pct. 14 C. proc. pen.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de inculpatul L.N.
A., se constată că în faza de urmărire
penală, inculpatul a fost asistat de apărător ales, avocat L.G., toate
declarațiile fiind date în prezența acestuia.
De
la data de 15 aprilie 2008 până la prezentarea materialului de urmărire
penală din data de 22 aprilie 2008 nu s-au
întocmit acte de urmărire penală în
prezența
inculpatului neasistat de apăsător, iar procesul verbal din 21 aprilie 2008 a
fost semnat conform legii de toate părțile participante la identificarea
persoanelor
care au agresat pe partea vătămată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu s-au constatat
încălcări ale dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care să atragă
nulitatea
absolută a actelor de
urmărire penală.
În situația în care, apărătorul inculpatului nu a fost încunoștiințat de
procuror
despre
întocmirea vreunui act de procedură, ceasta nu numai că nu atrage nulitatea
absolută a acelui act,
dar potrivit alin. 6 al art. 172 C. proc. pen.,
apărătorul avea dreptul să se
plângă potrivit art. 275 din același cod.
De altfel,
din procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire
penală din 22 aprilie 2008, rezultă că inculpații
au fost asistați de apărători aleși și
nu au avut obiecțiuni de
formulat.
În ce privește desistarea, aceasta nu există în cauza de față nici în ce
privește pe inculpatul L.N.A. care susține că a intervenit pentru a pune capăt
agresiunii, nici în ce
privește pe inculpatul I.F.E.
Potrivit
art. 22 C. pen. „este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a
desistat ori a împiedicat mai înainte de
descoperirea faptei producerea rezultatului".
Or, din
datele dosarului rezultă că inculpatul L. se afla la conducerea grupului de
tineri care au agresat pe partea vătămată, agresiunea încetând la comanda
inculpatului, ceea ce nu-i totuna cu desistarea.
Ambii inculpați au invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen.
în sensul că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Din probele
administrate în cauză rezultă că la data de 31 martie 2007, în
jurul orelor 17,00, în timp ce partea vătămată S.B.D.
se afla cu un
grup de prieteni pe terasa restaurantului V. de la popasul
turistic P.C., jud. Bihor, inculpații L.N.A. și I.F.E., împreună cu alți tineri
chemați de inculpatul L. în ajutor, au lovit pe partea vătămată cu bâte de baseball
în special în zona capului, provocându-i multiple
leziuni inclusiv fracturarea unui braț cu care și-a apărat capul.
Din actele medico-legale aflate la dosar rezultă că loviturile primite,
deși nu
i-au pus în primejdie
viața, au vizat zona capului, deci o zonă vitală și puteau provoca moartea
victimei, dacă aceasta nu s-ar fi protejat cu mâinile. Pentru vindecare a avut
nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Fapta
săvârșită de cei doi inculpați este aceea de tentativă de omor calificat
prevăzută de art. 20
raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., aceasta rezultând din
obiectele contondente folosite de inculpați, intensitatea loviturilor având
drept
consecință leziunile grave
provocate victimei și zonele vitale vizate, în special capul și numai
activitatea de apărare a părții vătămate a făcut ca activitatea infracțională a
inculpaților să nu aibă consecințe mai grave.
Deși
incidentul dintre părți a fost relativ spontan, în plan subiectiv, astfel
cum rezultă din materialitatea faptei, inculpații
au acționat cu intenția indirectă de a
suprima viața victimei.
Nu
numai încadrarea juridică este corect reținută de cele două instanțe ci și
situația de fapt și vinovăția inculpaților,
hotărârile fiind temeinic motivate, în raport de întreg ansamblul probator de
la dosar.
Astfel, din
declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă fără urmă de îndoială că cei
doi inculpați au lovit cu bâtele de baseball pe partea vătămată,
provocându-i leziunile prezentate în certificatul
medico-legal, iar împrejurarea că ceilalți participanți la agresiune sunt
cercetați separat într-un alt dosar de urmărire
penală, nu are relevanță
cu privire la vinovăția lor.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului I.F.E., prezentată
în declarația dată în
fața instanței de recurs, în sensul că nu a participat la agresarea
părții vătămate, cei vinovați fiind T. și B.,
întrucât din declarațiile
martorilor rezultă
vinovăția sa și oricum nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Având
în vedere împrejurările cauzei, nu se poate reține că inculpatul L.
N.A. a fost provocat de atitudinea părții
vătămate. împrejurarea că aceasta i-a atras atenția cu privire la manevra
greșită făcută în trafic, nu a fost de natură a provoca o tulburare atât de
gravă, care să justifice comportamentul
inculpatului.
împrejurarea că pentru un incident minor, inculpatul L.N. a
apreciat ca
fiindu-i lezată demnitatea și a considerat necesar să aplice o corecție părții
vătămate, chemând în ajutor alți tineri înarmați cu bâte de baseball,
demonstrează un comportament deosebit de agresiv
și periculos.
Față de pericolul
social deosebit al infracțiunii săvârșite și consecințele acesteia,
împrejurările cauzei, atitudinea violentă și lipsită de responsabilitate a
inculpaților, pedepsele aplicate acestora sunt
just individualizate, atât în ce privește
cuantumul cât și modalitatea
de executare.
Întrucât și latura
civilă a cauzei a fost corect soluționată, Înalta Curte
constată că recursurile declarate de inculpații L.N.A. și I.F.
E. sunt
nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi
obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU
ACERSTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondate recursurile declarate de inculpații L.N.
A. și l.F.E.
împotriva Deciziei
penale nr. 81/ A din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală
și pentru cauze cu minori.
Obligă
recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 700 lei
cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100
lei, reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.
C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 iunie 2010.