ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2234/2010

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98/ P din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-au respins cererile formulate de inculpații l.F. și L.A. N. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lor, din infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat a fost condamnat inculpatul L. A.N., fiul lui I.N. și M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu privare de libertate, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

cu titlu de pedepse accesorii. În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o dorată de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat a fost condamnat inculpatul I.F.E., fiul lui R. și N., la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu privare de libertate, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedepse accesorii. În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o dorată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998-999 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile S. B.D., suma de 1.112 lei pretenții civile, suma de 100.000 lei reprezentând daune morale, suma de 2.380 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocat. S-a constatat că partea vătămată Spitalul clinic județean de Urgență Cluj Napoca nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu P.F. și P.M. în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondul M.J. A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 25 aprilie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L.A.N. și I.F.E., ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 31 martie 2007, în jurul orelor 17,00, folosind bâte de baseball au lovit pe partea vătămată S.B.D., mai mult în zona capului, iar dacă acesta nu s-ar fi apărat ținând mâinile în acea zonă, i-ar fi fost fracturată cutia craniană, cu consecințe imprevizibile, astfel că a suferit leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii. În cauză au fost administrate probe, respectiv acte medico-legale, plângerea părții vătămate, declarația părții vătămate, constituirea de parte civilă, declarațiile martorilor Z.Z., M.D., P.S., Z.E. E., B.N., S.E., V.V., C.V., D.I., M.M.M., G.S.G., G.R.D.I.R., planșe foto pentru recunoaștere și proces verbal, testul poligraf, referate de evaluare, caziere judiciare. Din probele menționate s-a reținut că la data de 31 martie 2007, în jurul orelor 17,00, partea civilă S.B.D. s-a aflat împreună cu martorii M.M., Z.Z., Z.E., M.D. și P. S. pe terasa restaurantului V. de la popasul turistic P.C., jud. Bihor pentru a servi masa. Nici una dintre aceste persoane nu a consumat băuturi alcoolice întrucât erau cu motocicletele și cu o mașină.

La un moment dat, o mașină marca M.L. de culoare roșie condusă de inculpatul L.A.N., lângă care în dreapta se afla inculpatul I.F.E. a întors pe DN Cluj-Oradea, tăind linia continuă și calea unui motociclist care venea din spate, existând pericolul accidentării acestuia, din care cauză, între șoferul autoturismului și motociclist a avut un schimb de cuvinte, după care motociclistul a plecat spre Oradea. Grupul în care se afla partea civilă a reproșat șoferului autoturismului că a efectuat o manevră neregulamentară și că ar fi trebuit să-și ceară scuze de la motociclist. Î n timp ce inculpatul L.A.N. stătea în fața mașinii și vorbea la telefon, celălalt inculpat a rămas în autoturism unde, pe bancheta din spate se aflau două persoane de sex feminin, rămase neidentificate și pe care, conform declarațiilor inculpaților, le-au transportat până în P.C., de ocazie.

Apoi, inculpatul L.A.N. a întors mașina pe partea unde stătea partea civilă la terasă și la scurt timp a apărut o altă mașină, marca S.L. tot de culoare roșie din care au coborât mai mulți tineri având bâte de baseball și împreună cu cei doi inculpați, care au luat și ei câte o bâtă de baseball din portbagajul mașinii s-au îndreptat spre terasa unde se afla partea civilă cu grupul de prieteni. Anticipând că tinerii sunt puși pe scandal, partea civilă s-a ridicat de la masă și încercând să-i liniștească și-a declinat identitatea spunând că este ofițer de poliție. în acel moment agresorii în fruntea cărora se afla inculpatul L.A. N. s-au îndreptat spre el și au început să-l lovească cu bâtele, vizând în special zona capului din care cauză, partea civilă și-a ridicat mâinile pentru a se apăra, astfel că a fost lovită peste mâini, fiindu-i fracturată mâna stângă.

De menționat că partea civilă era îmbrăcată cu un tricou deoarece și-a lăsat peste mijloc geaca de la costumul de motociclist, iar pe cap nu purta nimic și cu toate că a primit o lovitură și peste picioare, nu a căzut ci s-a ghemuit la pământ. Unul dintre agresori și-a pierdut bâta și a luat un scaun pe care l-a aruncat dar nu a nimerit pe nimeni. În apărarea părții civile a intervenit martorul M.M. care a fost lovit de agresori, însă având costumul de motociclist nu a simțit loviturile și nu a avut nevoie de îngrijiri medicale. Totul s-a desfășurat foarte repede și a durat până când inculpatul L. A.N. a dat semnalul de plecare, el urcându-se în autoturism împreună cu inculpatul I.F.E., iar ceilalți agresori în celălalt autoturism.

Părții civile i s-au acordat îngrijiri sumare, dar acuza dureri la nivelul mâinii. Fiind anunțate organele de poliție, acestea s-au deplasat la fața locului, după care partea civilă împreună cu martorii M.M., Z.E. și M.D. s-au prezentat la Postul de poliție Bratca unde au dat declarații și unde s-a prezentat și inculpatul I.F.E. împreună cu tatăl său. Între declarațiile inculpaților au existat numeroase contradicții și nici unul nu a recunoscut că a participat la agresarea părții civile, cu toate că martorii oculari i- au identificat și au declarat că ambii au fost înarmați cu câte o bâtă de baseball și au lovit-o pe partea civilă, fără însă a putea preciza numărul de lovituri aplicate întrucât totul a durat foarte puțin și cei prezenți au fost în stare de șoc, nevenindu- le să creadă ce se întâmplă.

Ceilalți agresori nu au fost identificați, iar martorii au declarat că au fost în număr de 2 până la 5, fără însă să fie cunoscuți de cineva. Ca urmare a loviturilor primite, partea civilă a prezentat leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu „politraumatism prin agresiune, fractură cominutivă 1/3 mediodistală cubitus stâng prin mecanism direct, contuzie forte umăr stâng, contuzie forte hemitorace stâng cu echimoză cu diametru de aproximativ 10 cm., plagă contuză cot stâng, echimoză de aproximativ 6 cm. în regiunea frontală dreapta". Loviturile primite de partea civilă, cui toate că nu i-au pus în pericol viața, vizând zona capului, o zonă vitală, puteau provoca moartea acesteia în situația în care nu și-ar fi protejat capul cu mâinile.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice din tentativă de omor în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. La individualizarea pedepselor inculpaților s-au avut în vedere împrejurările în care s-a comis fapta și gravitatea deosebită a acesteia, atitudinea nesinceră a inculpaților deși s-a făcut dovada că au participat la agresarea părții civile, inculpatul L.A.N. dovedindu-se chiar ca un lider al unui grup de tineri bine organizat. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul L.A.N.

a criticat hotărârea instanței de fond în sensul că organul de urmărire penală i-a încălcat dreptul la apărare, ne încunoștiințând apărătorul ales despre data și ora efectuării unor acte de urmărire penală, ceea ce atrage nulitatea absolută a activității procurorului; eludarea de către procuror a prevederilor art. 116 C. proc. pen. privind procedura expertizei întrucât a dispus efectuarea expertizei anterior începerii urmăririi penale ceea ce atrage nulitatea absolută a actului. A mai fost invocată nulitatea absolută a procesului verbal din 21 aprilie 2008 și a majorității actelor de urmărire penală, pentru care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror. S-a mai criticat hotărârea instanței de fond cu privire la stabilirea situației de fapt și a încadrării juridice, solicitând achitarea inculpatului, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen.

Inculpatul I.F.E. a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la publicitatea ședinței de judecată, cu privire la încadrarea juridică dată faptei, cu privire la situația de fapt, susținând că participarea sa la comiterea faptei nu a fost dovedită, solicitând achitarea. Ambii inculpați au criticat hotărârea și cu privire la latura civilă, susținând că daunele acordate sunt nejustificate. Prin Decizia penală nr. 81/ A din 22 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații L.A.N. și I.F.E. împotriva sentinței penale nr. 98 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a desființat-o în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatului L.A.

N. la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului I.F.E. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare. S-a limitat conținutul pedepselor accesorii și complementare la ipoteza prevederilor de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în ce privește recursul declarat de inculpatul L.N.A. că nu s-au constatat încălcări ale dreptului la apărare, din materialul de urmărire penală rezultând că ulterior începerii urmăririi penale, toate declarațiile luate și activitățile efectuate sunt n conformitate cu dispozițiile legale, la care a participat apărătorul desemnat din oficiu, delegația apărătorului ales nefiind la dosar.

De asemenea, criticile privind procedura efectuării expertizei s-au dovedit a fi nefondate, atâta vreme cât nu există o dispoziție legală care să sancționeze efectuarea unei astfel de probe în afara cadrului procesual, nefiind incidente dispozițiile art. 197 C. proc. pen. S-a mai arătat că neconsemnarea în declarațiile testimoniale a orei de începere și de încheiere a declarațiilor martorilor, nu constituie un motiv de nulitate absolută, iar în ce privește procesul verbal din 21 aprilie 2008 s-a arătat că împrejurarea că nu este semnat pe fiecare pagină, la sfârșit existând semnăturile tuturor participanților procesuali, nu este un caz de nulitate. S-a constatat de către instanța de apel că cererea de restituire a cauzei la procuror este lipsită de fundament juridic, situațiile de acest gen fiind reglementate în mod expres de dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc.

pen. În ce privește criticile formulate de recurentul inculpat I.F.E. s- a arătat că și acestea sunt nefondate. S-a arătat că termenul de pronunțare a unei hotărâri, adus la cunoștința părților de către judecător, părților, oral sau inserat în condica de ședință are un caracter de recomandare, iar nerespectarea acestuia nu poate atrage sancțiunea nulității absolute pe considerentul încălcării dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată. În legătură cu critica formulată de inculpați privind încadrarea juridică dată faptelor, s-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpaților, apreciindu-se în mod corect și încadrarea juridică dată infracțiunilor săvârșite.

S-a reținut că ambii inculpați au aplicat lovituri victimei, folosind corpuri contondente, zonele vizate fiind vitale, în special capul, iar intensitatea acestora materializată în leziunile grave prezentate, ca urmare a unor activități de apărare, evidențiază intenția de a ucide a inculpaților. Având în vedere elementele concrete ale cauzei, natura conflictului între părți pornit de la un incident în trafic, instanța de apel a apreciat că se impune reducerea pedepselor fiecărui inculpat. Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs inculpații. Inculpatul L.N.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât toate actele de procedură efectuate după data de 15 aprilie 2008 sunt lovite de nulitate absolută, fiind întocmite în lipsa apărătorului ales al inculpatului.

S-a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât hotărârile pronunțate în cauză nu sunt motivate cu privire la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, nu s-a pus în discuția părților desistarea prevăzută de art. 22 C. pen. întrucât din probe rezultă că inculpatul L. a fost cel care a solicitat încetarea agresiunii, iar pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor se află în curs de instrumentare Dosarul nr. 430/P/2008 privind pe inculpații T., B. și M., constituit ca urmare a disjungerii de prezenta cauză, iar față de declarațiile date în acest dosar, se conturează o nouă situație de fapt. S-a mai arătat că hotărârile nu au motivat acordarea despăgubirilor civile în special a daunelor morale către partea civilă.

A mai solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. și reținerea art. 22 C. pen. privind desistarea, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, iar în subsidiar, reținerea stării de provocare din partea părții vătămate. Recurentul inculpat I.F.E. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea întrucât nu se face vinovat de lovirea părții civile, vinovați fiind numiții B.A.M. și T.I., cercetați în dosarul disjuns din prezenta cauză, iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării în complicitate la infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 26 raportat la art. 181 C. pen. A mai criticat hotărârea atacată și cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând suspendarea executării acesteia.

Recursurile declarate sunt nefondate. Recurentul inculpatul L.A.N., a solicitat trimiterea dosarului la organul de urmărire penală întrucât toate actele de urmărire penale sunt lovite de nulitate absolută, nefiind întocmite în prezenta apărătorului ales al inculpatului și a fost vătămat în dreptul de a administra probe în apărare; A mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen.); nu s-a pus în discuția părților incidența dispozițiilor art. 22 C. pen.; instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen.); greșita încadrare juridică dată faptei (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.) și în cauză s-a făcută o greșită aplicare a legii cu consecința încadrării juridice greșite și încălcarea principiilor procesului penal, (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. ) În subsidiar a solicitat să se aibă în vedere că a fost provocat de partea vătămată care prin comportamentul său a adus atingere demnității inculpatului. Recurentul inculpat I.F.E. a criticat hotărârea atacată cu privire la greșita condamnare a sa, cu privire la încadrare juridică dată faptei în aceea de tentativă de omor și cu privire la pedeapsa aplicată, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc.

pen. În ce privește primul motiv de recurs invocat de inculpatul L.N. A., se constată că în faza de urmărire penală, inculpatul a fost asistat de apărător ales, avocat L.G., toate declarațiile fiind date în prezența acestuia. De la data de 15 aprilie 2008 până la prezentarea materialului de urmărire penală din data de 22 aprilie 2008 nu s-au întocmit acte de urmărire penală în prezența inculpatului neasistat de apăsător, iar procesul verbal din 21 aprilie 2008 a fost semnat conform legii de toate părțile participante la identificarea persoanelor care au agresat pe partea vătămată. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu s-au constatat încălcări ale dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., care să atragă nulitatea absolută a actelor de urmărire penală. În situația în care, apărătorul inculpatului nu a fost încunoștiințat de procuror despre întocmirea vreunui act de procedură, ceasta nu numai că nu atrage nulitatea absolută a acelui act, dar potrivit alin. 6 al art. 172 C. proc. pen., apărătorul avea dreptul să se plângă potrivit art. 275 din același cod. De altfel, din procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din 22 aprilie 2008, rezultă că inculpații au fost asistați de apărători aleși și nu au avut obiecțiuni de formulat. În ce privește desistarea, aceasta nu există în cauza de față nici în ce privește pe inculpatul L.N.A. care susține că a intervenit pentru a pune capăt agresiunii, nici în ce privește pe inculpatul I.F.E.

Potrivit art. 22 C. pen. „este apărat de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului". Or, din datele dosarului rezultă că inculpatul L. se afla la conducerea grupului de tineri care au agresat pe partea vătămată, agresiunea încetând la comanda inculpatului, ceea ce nu-i totuna cu desistarea. Ambii inculpați au invocat temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. în sensul că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică. Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 31 martie 2007, în jurul orelor 17,00, în timp ce partea vătămată S.B.D. se afla cu un grup de prieteni pe terasa restaurantului V. de la popasul turistic P.C., jud. Bihor, inculpații L.N.A.

și I.F.E., împreună cu alți tineri chemați de inculpatul L. în ajutor, au lovit pe partea vătămată cu bâte de baseball în special în zona capului, provocându-i multiple leziuni inclusiv fracturarea unui braț cu care și-a apărat capul. Din actele medico-legale aflate la dosar rezultă că loviturile primite, deși nu i-au pus în primejdie viața, au vizat zona capului, deci o zonă vitală și puteau provoca moartea victimei, dacă aceasta nu s-ar fi protejat cu mâinile. Pentru vindecare a avut nevoie de 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Fapta săvârșită de cei doi inculpați este aceea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., aceasta rezultând din obiectele contondente folosite de inculpați, intensitatea loviturilor având drept consecință leziunile grave provocate victimei și zonele vitale vizate, în special capul și numai activitatea de apărare a părții vătămate a făcut ca activitatea infracțională a inculpaților să nu aibă consecințe mai grave. Deși incidentul dintre părți a fost relativ spontan, în plan subiectiv, astfel cum rezultă din materialitatea faptei, inculpații au acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei. Nu numai încadrarea juridică este corect reținută de cele două instanțe ci și situația de fapt și vinovăția inculpaților, hotărârile fiind temeinic motivate, în raport de întreg ansamblul probator de la dosar.

Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă fără urmă de îndoială că cei doi inculpați au lovit cu bâtele de baseball pe partea vătămată, provocându-i leziunile prezentate în certificatul medico-legal, iar împrejurarea că ceilalți participanți la agresiune sunt cercetați separat într-un alt dosar de urmărire penală, nu are relevanță cu privire la vinovăția lor. Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului I.F.E., prezentată în declarația dată în fața instanței de recurs, în sensul că nu a participat la agresarea părții vătămate, cei vinovați fiind T. și B., întrucât din declarațiile martorilor rezultă vinovăția sa și oricum nu a recunoscut săvârșirea faptei. Având în vedere împrejurările cauzei, nu se poate reține că inculpatul L. N.A.

a fost provocat de atitudinea părții vătămate. împrejurarea că aceasta i-a atras atenția cu privire la manevra greșită făcută în trafic, nu a fost de natură a provoca o tulburare atât de gravă, care să justifice comportamentul inculpatului. împrejurarea că pentru un incident minor, inculpatul L.N. a apreciat ca fiindu-i lezată demnitatea și a considerat necesar să aplice o corecție părții vătămate, chemând în ajutor alți tineri înarmați cu bâte de baseball, demonstrează un comportament deosebit de agresiv și periculos. Față de pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite și consecințele acesteia, împrejurările cauzei, atitudinea violentă și lipsită de responsabilitate a inculpaților, pedepsele aplicate acestora sunt just individualizate, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

Întrucât și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații L.N.A. și I.F. E. sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACERSTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L.N. A. și l.F.E. împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 700 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu se va avansa din fondul M.J.L. C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 8 iunie 2010.