ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3717/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel lași, secția

penală, sub nr. 367/45/2008, după ce Curtea de Apel Suceava a scos cauza de pe

rol, urmare admiterii cererii de strămutare, (prin încheierea nr. 870 din 9 mai

2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție), petiționara L.V. a

solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

admiterea plângerii inițiale și desființarea rezoluțiilor nr. 42/P/2007 din 30

noiembrie 2007 și nr. 25/II/2/2008 din 4 februarie' 2008, ambele ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, și pe fond, tragerea la

răspundere penală a intimaților C.S. - fost prim procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc - și S.C., - procuror în cadrul

aceleiași unități de parchet - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor.

Curtea de Apel lași, secția penală, prin sentința penală nr.

90 din 11 septembrie 2008, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționară,

obligând-o totodată, la plata sumei de 150 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că

petiționara L.V. a formulat plângere penală, prin care a solicitat să se

efectueze cercetări penale împotriva procurorilor C.S. și S.C. pentru abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.,

fiind nemulțumită de modul în care sus-menționații magistrați procurori au

soluționat o plângere anterior formulată de aceeași petiționară împotriva

intimatului S.G.C. (primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc) și a

intimatului R.I. (referent la aceeași instituție publică de către Parchetul de

pe lângă Judecătoria Rădăuți.

Prin rezoluția nr. 42/P/2007 din 30 noiembrie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 228 alin. (6) și art.

10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații C.S. și S.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., constatându-se că faptele reclamate de petiționară nu există.

Pentru a pronunța această soluție, parchetul a reținut că în

fapt, la 24 ianuarie 2006, L.V. s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria

Câmpulung Moldovenesc cu o plângere penală prin care a solicitat cercetarea

numiților S.G.C., primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc și R.I., referent

la aceeași instituție publică, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere

și abuz în serviciu în dauna intereselor persoanelor, arătând că, în luna

noiembrie 2005, i-au forțat încuietorile de la sediul SC C.R.F. SA Câmpulung Moldovenesc,

al cărei administrator era și au înlocuit lacătele, blocându-i accesul în

sediul societății.

S-a constatat că plângerea penală a fost înregistrată sub

nr. 81/P/2006, iar cercetările au fost efectuate de Poliția municipiului

Câmpulung Moldovenesc.

Prin rezoluția din 29 mai 2006, dată în dosarul nr. 81/P/2006

procurorul S.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc,

a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.G.C. și R.I., pentru

infracțiunile de distrugere și abuz în serviciu, constatându-se inexistența

faptelor reclamate de aceeași petiționară L.V.

S-a mai relevat că, prin rezoluția nr. 926/ll/2 din 11

septembrie 2006 C.S., fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Câmpulung Moldovenesc a dispus respingerea plângerii formulate de L.V., în baza

art. 275-278 C. proc. pen., împotriva soluției dată de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul nr. 81/P/2006.

Prin sentința penală nr. 502 din 8 decembrie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 945/206/2006, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a

respins ca neîntemeiată plângerea formulată de L.V. în baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva actelor și măsurilor procurorului din și în legătură

cu dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nr. 81/P/2006.

Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr. 116 din 23

februarie 2007, a respins ca nefondat recursul declarat de L.V. împotriva

sentinței penale nr. 502/2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar prin

decizia nr. 12 din 1 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1320/86/2007,

Tribunalul Suceava a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de L.V.

împotriva deciziei nr. 116/2007 pronunțată de Tribunalul Suceava. De asemenea,

prin decizia penală nr. 396 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Suceava a

respins ca nefondat recursul declarat de L.V. împotriva deciziei nr. 12/2007a

Tribunalului Suceava.

S-a constatat că legalitatea și temeinicia soluțiilor date

de procurorul S.C. și de fostul prim procuror C.S. în dosarul nr. 81/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, nu mai pot fi puse

în discuție, fiind cenzurate și confirmate și de instanțele de control

judiciar, apreciindu-se că faptele reclamate de petiționara L.V. ca fiind

săvârșite de sus-numiții magistrați, nu există, situație față de care, corect,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Prin rezoluția nr. 25/II/2/2008 din 4 februarie 2008 a

Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava,

s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționara L.V. împotriva

rezoluției nr. 42/P/2007 din 30 noiembrie 2007, reținându-se că soluția de

neîncepere a urmăririi penale luată față de intimați a fost legală și

temeinică, fiind ulterior cenzurată și confirmată prin hotărâre definitivă de

către Tribunalul Suceava, care a pronunțat decizia penală nr. 116 din 23

februarie 2007 în dosarul nr. 1320/86/2007.

S-a reținut că petiționara nu a arătat concret, care sunt

faptele presupuse a fi săvârșite de procurori, exprimându-și, de fapt,

nemulțumirea față de modul „părtinitor" în care a fost soluționat dosarul

penal nr. 81/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Prima instanță a mai constatat că toate aceste critici

privind modul de instrumentare a cauzei penale nr. 81/P/2006 au fost analizate

sau puteau constitui obiect de analiză în plângerea formulată împotriva acelor

rezoluții.

S-a mai apreciat că prin criticile formulate în prezenta

plângere, petiționara vizează temeinicia și oportunitatea efectuării unor acte

de cercetare precum și modul de aplicare a legii penale în cauza penală ce a

format obiectul dosarului nr. 81/P/2006, iar aspectele vizate se constituie în

obiect al competenței materiale a procurorului și nu pot îmbrăca forma

ilicitului penal, or, în speță, s-a considerat că petiționara a vizat tocmai

activitatea jurisdicțională a procurorilor în instrumentarea cauzei penale

respective, care a și fost verificată prin hotărârile penale definitive.

S-a conchis în sensul că soluția pronunțată în acea cauză,

precum și modul de instrumentare a dosarului nr. 81/P/2006 s-au desfășurat

conform dispozițiilor procedurale penale și în limita competențelor dispuse de

lege, iar faptele, presupuse a fi săvârșite de intimații C.S. și S.C., nu

există.

Împotriva sentinței penale nr. 90 din 12 septembrie 2008, în

termen legal, petiționara a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și

neiegalitate, reiterând într-un memoriu depus la dosar, motivele arătate în

fața primei instanțe.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 367/45/2008.

La termenul din 17 noiembrie 2008, recurenta petiționară s-a

prezentat și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și

motivat, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, infirmarea rezoluției

dată de procuror, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru

continuarea cercetărilor împotriva intimaților, sub aspectul infracțiunii

menționată în plângerea inițială, făcând trimitere și la memoriul depus în

dosar.

Examinând recursul declarat de petiționară, sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

15

C. proc. pen. și prin raportare la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană

nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă

plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în

procesul penal.

Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului,

orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau

printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru

judecat a unei hotărâri definitive de condamnare

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța

de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins

în mod justificat plângerea formulată de petiționară, reținând în mod corect

situația de fapt și apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr.

42/P/2007 din 30 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților-magistrați

procurori C.S. și S.C., pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 246 C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr.

25/II/2/2008 din 4 februarie 2008, dată în dosarul nr. 42/P/2007, procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, verificând

actele premergătoare efectuate în cauză, a confirmat soluția dispusă de procuror

față de numiții C.S. și S.C., cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că fapta, presupusă a fi

săvârșită de intimați în calitate de procurori, cu ocazia soluționării

plângerii penale formulată de aceeași petiționară, ce a constituit obiectul

dosarului penal nr. 81/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung

Moldovenesc, nu există în însăși materialitatea ei.

Totodată, Înalta Curte mai constată că, din niciun act

existent la dosarul cauzei nu reiese că s-ar fi încălcat dispozițiile legale ce

reglementează procedura de urmat, de către intimați, în cazul investirii lor cu

o plângere penală, formulată în baza art. 275-278 C. proc. pen., iar în ceea ce

privește rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat/intimați,

aceasta, în mod evident, reprezintă expresia libertății procurorului de a

prezenta concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând

seama de materialul probator analizat.

Prin urmare, pe de o parte, nu se poate reține că intimații,

în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu ocazia efectuării actelor specifice

activității de cercetare penală, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi

îndeplinit în mod defectuos, cu intenție sau din culpă, cu consecința vătămării

intereselor legale ale petiționarei, astfel încât, în mod corect, s-a reținut

în cauză că fapta reclamată de către aceasta nu există, iar soluția pronunțată

prin rezoluțiile atacate este legală și temeinică.

Pe de altă parte, Înalta

Curte mai apreciază că instanțele judecătorești

sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cu

care

sunt investite cât și textele de

lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care

o consideră

corespunzătoare, iar pronunțarea unor soluții de către procurori, în urma

efectuării activităților specifice de cercetare penală și

potrivit convingerii proprii, nu poate fi

echivalată cu exercitarea abuzivă a

atribuțiilor ce le revin potrivit

legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele

însele, temei pentru reținerea unei infracțiuni de abuz în serviciu.

De altfel, verificarea

și stabilirea legalității și temeiniciei unei hotărâri

judecătorești

sunt de competența exclusivă a instanțelor superioare de control judiciar și nu

pot fi cenzurate de organul de urmărire penală, neputând constitui obiect de

cercetare penală.

Așa fiind, Înalta Curte,

în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen.

, va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționara L.V. împotriva sentinței penale nr. 90 din 12 septembrie 2008 a

Curții de

Apel lași, secția penală.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

petiționar urmează a fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara L.V.

împotriva sentinței penale nr. 90 din 12

septembrie 2008 a Curții de

Apel lași, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 17 noiembrie 2008.