ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3126/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală, sub nr. 172/39/2008 din 5 iunie 2008 petiționarul B.Ș. a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., admiterea plângerii inițiale și desființarea rezoluțiilor nr. 42/P/2008 din 5 martie 2008 și nr. 163/H/2/2008 din 19 mai 2008, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, și pe fond, tragerea la răspundere penală a intimaților D.V. și J.C., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, arătând că cercetarea penală efectuată împotriva acestora este „nelegală, netemeinică, incompletă", întrucât nu s-a răspuns chestiunilor invocate de el.

Astfel, a arătat că deși a solicitat efectuarea unor noi probatorii și verificări legate de activitatea desfășurată și înregistrările contabile efectuate privind Herghelia Rădăuți, aceste cereri nu au fost rezolvate favorabil de către cei doi intimați, împrejurare care, în opinia sa, echivalează cu un abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 42 din 4 iulie 2008 a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar, obligându-l, totodată, la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că petiționarul B.Ș. a formulat plângere penală, prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale împotriva procurorilor D.V.

și J.C. pentru „abuz în serviciu, neglijență în serviciu, complicitate la săvârșirea de infracțiuni, pentru atitudine anticonstituțională, pentru atingerea imaginii proprii și pentru persistență în infracțiuni", fiind nemulțumit de conținutul adresei nr. 917/111/6/2007 din 4 ianuarie 2008 înaintată Judecătoriei Rădăuți de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți. Prin rezoluția nr. 42/P/2008 din 05 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.V. și J.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că la 01 aprilie 2004 B.Ș.

a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți arătând că H.G., șef bază furajeră la Herghelia Rădăuți a comis în 2002 mai multe fapte ce s-ar încadra in conținutul infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, evaziune fiscală și fals în acte contabile, prev. de art. 246, art. 249, art. 289, art. 292 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 (în vechea reglementare) și art. 40 din Legea nr. 82/1991 (acum art. 43) rap. la art. 289 C. pen. S-a constituit dosarul nr. 1027/P/2004 în care s-au efectuat cercetări, iar prin rezoluția cu același număr din 15 iunie 2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că faptele reclamate nu există.

Pe parcursul cercetărilor s-a relevat și faptul că petiționarul lucrase în perioada 2001-2002 la Herghelia Rădăuți în funcția de contabil șef, dar prin decizia nr. 52/1913/2002 înregistrată sub nr. 246 din 28 iunie 2002 i s-a desfăcut contractul individual de muncă pentru abateri grave săvârșite în mod repetat și pentru încălcarea normelor de comportare la locul de muncă, pe temeiul art. 130 lit. i) C. muncii, moment din care acesta a început să formuleze plângeri. Î mpotriva rezoluției nr. 1027/P/2004 din 16 iunie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, B.Ș. a formulat plângere, ce i-a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 909/II/2/2005 din 4 iulie 2005 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, soluție ce a fost apoi confirmată prin sentința penală nr. 1314 din 24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți (dosarul nr. 5660/2005).

Î mpotriva sentinței mai sus-menționate, B.Ș. a declarat recurs, ce i-a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 72 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava (dosarul nr. 75/P/2006) menținându-se, astfel, atât rezoluțiile sus-amintite ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți precum și sentința penală nr. 1314/2005 a Judecătoriei Rădăuți. Petiționarul B.Ș. a declarat din nou recurs împotriva deciziei penale nr. 72/2006 a Tribunalului Suceava, iar Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 291 din 15 mai 2006 pronunțată în dosar nr. 1842/39/2006, I-a respins ca inadmisibil.

Ulterior același petiționar a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 291/2006 a Curții de Apel Suceava, iar prin decizia penală din 25 septembrie 2006 Curtea de Apel Suceava a respins contestația ca inadmisibilă, întrucât prin decizia atacată s-a respins ca inadmisibil un recurs, constatându-se astfel că decizia nu putea fi atacată prin contestație în anulare, nefiind soluționat fondul cauzei. Totodată, petiționarul B.Ș. a formulat apoi o cerere de revizuire a sentinței penale nr. 1314 din 24 noiembrie 2005 a Judecătoriei Rădăuți (prin care i se respinsese plângerea împotriva actelor procurorului conform art. 278 1 C. proc. pen.), susținând că procurorul care a efectuat cercetarea penală ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentința penală din 5 ianuarie 2007 a Judecătoriei Rădăuți. Recursul declarat de revizuientul petiționar a fost, de asemenea, respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 158 din 16 martie 2007 a Tribunalului Suceava. Ulterior, petiționarul B.Ș. a formulat o nouă cerere de revizuire a sentinței penale nr. 1314/2005 a Judecătoriei Rădăuți, pentru considerente identice cu cele invocate în cererea de revizuire anterioară . S-a reținut că prin adresa nr. 917/lll/6/2007 din 4 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți întocmită de procuror J.C. și semnată și de prim procuror D.V., în conformitate cu prevederile art. 399 alin. (5) C. proc.

pen., cererea de revizuire a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei Rădăuți împreună cu concluziile procurorului în sensul că „motivele invocate (de revizuientul B.Ș.) nu se găsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și ca atare în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. solicităm instanței de judecată să respingă cererea de revizuire". Totodată, s-a constatat că în conținutul adresei au fost menționate soluțiile dispuse prin hotărâri anterioare ale instanțelor cu privire la cererile lui B.Ș. Petiționarul, în plângerea inițial formulată a susținut că prin această adresă cu nr. 917/111/6/2007, depusă pe rolul instanței, magistrații procurorii care au semnat-o au comis infracțiunile la care a făcut referire.

S-a reținut că petiționarul nu a arătat concret, care sunt faptele presupuse a fi săvârșite de procurori, exprimându-și de fapt nemulțumirea față de modul cum a fost soluționat dosarul penal nr. 1027/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți. S-a constatat că, simpla împrejurare că cei doi procurori semnatari ai adresei nr. 917/111/6/2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, nu au reluat motivările din rezoluția nr. 1027/P/2004, nu poate fi apreciată drept temei al concluziei că aceștia ar comis vreo faptă de natură penală. S-a mai reținut că, în fond, petiționarul B.Ș. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1314/2005 a Judecătoriei Rădăuți, iar prin adresa 917/111/6/2007 din 4 ianuarie 2008 această cerere a fost înaintată instanței, menționându-se toate elementele necesare soluționării ei.

De altfel, cererea de revizuire formulată de B.Ș. a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 146 din 20 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți. ProcuroruI General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluția nr. 163/11/2/2008 a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar. S-a reținut, în considerentele acestei rezoluții, că intimații, în calitate de procurori, au apreciat și dispus măsurile procesuale, în rezolvarea lucrărilor nr. 917/111/6/2007 din 04 ianuarie 2008, prin care au sesizat Judecătoria Rădăuți cu privire la cererea de revizuire formulată de petiționar, pe care le-au apreciat ca legale și temeinice, exercitarea atribuțiilor de serviciu și a funcțiilor pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor de stabilitate și autonomie, potrivit convingerilor lor și probelor administrate.

Din analiza actelor premergătoare efectuate de către organele de urmărire penală a rezultat că este legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi intimați, întrucât faptele reclamate de petiționar nu există în însăși materialitatea lor. S-a mai reținut că, potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță. S-a mai constatat că dispozițiile art. 399 C. proc. pen. prevăd pentru procuror posibilitatea ascultării persoanei care a solicitat revizuirea sau, în cazul în care este necesar, efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire.

S-a apreciat că, față de cele invocate de revizuient în motivarea cererii, dar și față de actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, procurorul are posibilitatea (și nu obligația) de a proceda în sensul de mai sus, iar după analiza cererii de revizuire și conform cu dispozițiile legale prevăzute de alin. (5) al art. 399 C. proc. pen., procurorul înaintează întregul material, împreună cu concluziile sale, instanței competente. S-a constatat că, procedând în conformitate cu dispozițiile procedural-penale anterior expuse, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimata J.C. a sesizat, prin adresa nr. 917/111/6/2007 din 04 ianuarie 2008, Judecătoria Rădăuți, cu cererea de revizuire formulată de petentul B.Ș., împreună cu concluziile de respingere, motivate, ale acesteia.

De asemenea, s-a mai reținut că, în mod legal și corect, această adresă a fost semnată de către intimatul D.V., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți. S-a mai relevat că, din niciun act existent la dosarul cauzei nu reiese că s-ar fi încălcat dispozițiile legale ce reglementează procedura de urmat, de către intimați, în cazul investirii lor cu o cerere de revizuire, iar în ceea ce privește propunerea de respingere a cererii de revizuire, s-a apreciat că aceasta reprezintă expresia libertății procurorului de a prezenta concluziile pe care le consider întemeiate, potrivit legii, ținând seama de materialul probator analizat.

S-a conchis că, nu se poate reține că intimații, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cu intenție sau din culpă, cu consecința vătămării intereselor legale ale petiționarului, astfel încât , în mod corect, s-a reținut în cauză că faptele reclamate de către acesta există în însăși materialitatea lor, soluția pronunțată prin rezoluțiile atacate fiind legală și temeinică. Î mpotriva sentinței penale nr. 42 din 4 iulie 2008, în termen legal, petiționarul a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând într-un memoriu depus la dosar, motivele arătate în fața primei instanțe. Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 172/39/2/2008.

La termenul din 6 octombrie 2008, recurentul petiționar, deși legal citat nu s-a prezentat, dar a depus la dosar, prin registratură, un memoriu prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței penale atacate și pe fond, infirmarea rezoluției dată de procuror, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaților sub aspectul infracțiunilor menționate în plângerea inițială. Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.

Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare Î n cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar, reținând în mod corect situația de fapt și apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 42/P/2008 din 5 martie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților-magistrați procurori J.C. și D.V., pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 163/11/2/2008 din 19 mai 2008, dată în dosarul nr. 42/P/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, verificând actele premergătoare efectuate în cauză, a confirmat soluția dispusă de procuror față de numiții J.C. și D.V., cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., respectiv art. 249 C. pen.

apreciindu-se, în mod corect, că faptele, presupuse a fi săvârșite de intimați în calitate de procurori, cu ocazia soluționării cererii de revizuire ce a format obiectul dosarului penal nr. 1027/P/2004, prin redactarea și respectiv semnarea unei adrese nr. 917/111/6/2007 din 4 ianuarie 2008, prin care s-a înaintat Judecătoriei Rădăuți cererea de revizuire formulată împreună cu referatul procurorului, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen., nu există. Pe de o parte, Înalta Curte constată că, în cauză în urma actelor premergătoare, nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia că intimații, în calitate de procurori, cu ocazia efectuării actelor specifice activității de cercetare penală , ar fi săvârșit vreo faptă care să aibă valențe penale.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că instanțele judecătorești sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cu care sunt investite cât și textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunțarea unor soluții de către procurori, în urma efectuării activităților specifice de cercetare penală și potrivit convingerii proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru reținerea unor infracțiuni de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu. De altfel, verificarea și stabilirea legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești sunt de competența exclusivă a instanțelor superioare de control judiciar și nu pot fi cenzurate de organul de urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.Ș. împotriva sentinței penale nr. 42 din 4 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.Ș. împotriva sentinței penale nr. 42 din 4 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2008.