ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4125/2008

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 16

octombrie 2008, Curtea de

Apel Suceava, secția penală, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.Șt. împotriva

rezoluțiilor

nr. 80/P/2008 din 29 mai 2008

și nr. 257/11/2/2008 din 8 iulie 2008 ale

Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiționarul a solicitat

efectuarea de cercetări față de prim procurorul D.V. pentru pretinsa săvârșire

a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., susținând că, în

mod greșit, s-a dispus conexarea a două cereri adresate de petiționar către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, la cererea de revizuire aflată pe

rolul Judecătoriei Rădăuți, deși acestea se refereau la cauze diferite.

Prin rezoluția din 29 mai 2008, dată în dosarul nr. 80/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 228 alin. (6) și art.

10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimatul procuror, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că, din

verificările efectuate, nu rezultă că acesta nu ar fi îndeplinit un act sau l-a

îndeplinit în mod defectuos, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin care

să cauzeze vătămarea unor interese legale ale petiționarului.

Prin rezoluția din 8 iulie 2008, dată în dosarul

nr. 257/ll/2/2008 a procurorului general, a fost

menținută rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele

rezoluții.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că, în raport de

conținutul cererilor formulate de petiționar, procurorul a efectuat verificări

și a identificat dosarul aflat în arhiva parchetului de pe lângă Judecătoria

Rădăuți, la care Ie-a înaintat. S-a mai reținut că cererile, și nu dosarele au

fost conexate, întrucât s-a apreciat că cererile petiționarului vizează aceeași

cauză, cele două dosare înregistrate pe rolul unor instituții diferite

urmându-și însă, în mod independent, cursul firesc. Așa fiind, în sarcina

intimatului nu se poate reține comiterea vreuneia dintre faptele pretins

săvârșite.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva

sentinței, motivat la

dosar, este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se

constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii

formulate de

petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în

cauză, magistratul procuror și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în

conformitate cu dispozițiile legale, pe baza actelor de cercetare și verificare

efectuate, fără a cauza vreo vătămare

intereselor

legale ale petiționarului cu prilejul instrumentării cererilor

formulate

de petiționar.

Criticile petiționarului referitoare la

greșita conexare de către

intimatul procuror a cererilor

formulate nu pot fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror

urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată

de legiuitor, prin

textul art. 246 C. pen.

Legalitatea și temeinicia activității efectuate

de procuror poate fi

supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul

ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc.

pen.

Drept urmare, nu se poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în

mod abuziv atribuțiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena

răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat

sau de rea-credință.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.Șt., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.Șt.

împotriva sentinței penale nr. 66 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel

Suceava, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2008.