ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, sub nr. 720/39/2009 din 29 mai 2009, petiționarul P.G. (fiul

lui M. și Ș.) a formulat, în baza art. 278

1

C. proc. pen., plângere

împotriva rezoluțiilor nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009 și nr. 169/11/2/2009

din 20 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, arătând că

aceste rezoluții sunt nelegale, întrucât prin plângerea inițială a solicitat

efectuarea de cercetări împotriva intimaților procurori D.V. și l.M. sub aspectul

abuzurilor săvârșite în Dosarul nr. 2052/P/2003 și în Dosarul nr. 3023/P/2007,

ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.

În cuprinsul plângerii, petiționarul a mai arătat că

prin sesizarea inițială adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a solicitat a se efectua cercetări asupra modului în care

prim-procurorul D.V. a săvârșit abuzuri cu privire la punerea în aplicare a

autorizației de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice și a

convorbirilor ambientale, precizând totodată că în Dosarul nr. 3023/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, intimatul procuror l.M. i-a

respins în mod nejustificat cererea de probe în apărare.

Petiționarul a mai susținut că intimații procurori și

organele de cercetare penală au fost complici, întrucât nu au dorit să se afle

adevărul cu privire la probele și modul de administrare al acestora în dosarele

în care au fost cercetate persoanele vinovate de incendierea locuinței sale,

încercând să-l inducă în eroare prin trimiterea cauzei de la un organ de

cercetare la altul.

A conchis solicitând desființarea rezoluțiilor

atacate și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate care i-au

cauzat grave prejudicii materiale, fizice și psihice și obligarea acestora la

plata daunelor materiale si morale în sumă de 260.000 RON.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, prin sentința penală nr. 135 din 22 decembrie 2009, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul P.G. împotriva rezoluțiilor nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009

și nr. 169/11/2/2009 din 20 mai 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, menținând rezoluțiile atacate și obligându-l, totodată pe

petiționar la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

petiționarul, prin plângerea adresată inițial Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, trimisă apoi spre soluționare parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, unde a și fost înregistrată la 4 aprilie 2008, sub nr. 92/P/2008,

cu precizările ulterioare, a cerut efectuarea de cercetări împotriva

procurorului l.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și a

prim procurorului D.V. din cadrul aceleiași unități de parchet, pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

favorizarea infractorilor, în legătură cu actele și măsurile dispuse în Dosarul

nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, în care a avut

calitatea de parte vătămată.

S-a mai reținut că, urmare actelor premergătoare

efectuate în cauză, organul de urmărire penală a stabilit că prin ordonanța din

12 mai 2008, dată în Dosarul nr. 3023/P/2007, intimatul procuror l.M. din

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți a respins, motivat, cererea

de probe formulată de partea vătămată P.G., în dosarul mai sus-menționat, iar

prin ordonanța din 16 mai 2008 dată în același dosar, procurorul anterior

nominalizat a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații l.G., l.A.,

l.M. și N.A., reclamați de petiționarul P.G. pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere prin incendiere a imobilului său - casă de locuit - faptă din 24

iunie 2003.

În motivarea soluției dispusă de procuror s-a

menționat că fapta reclamată de P.G. nu a fost săvârșită de sus-numitii, întrucât

cercetările efectuate anterior în Dosarul nr. 2052/P/2003 au stabilit că

distrugerea prin incendiere a imobilului respectiv a fost comisă de l.C.,

decedat la 22 iunie 2005.

S-a mai relevat că prin rezoluția nr. 675/11/2 din 1

iulie 2008, intimatul D.V., prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Rădăuți a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul P.G. împotriva

ordonanței procurorului din 12 mai 2008, dată în Dosarul nr. 3023/P/2007 și

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dată la 16 mai 2008, în

aceeași cauză

Prin sentința penală nr. 780 din 10 noiembrie 2008,

dată în Dosarul nr. 4272/285/2008, Judecătoria Rădăuți, în baza art. 278

1

C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petiționarul P.G., împotriva

actelor și măsurilor procurorului din dosarul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Rădăuți, nr. 3023/P/2007.

Prin Decizia nr. 171 din 27 martie 2009 pronunțată în

Dosarul nr. 4272/285/2008, Tribunalul Suceava a respins recursul declarat de P.G.

împotriva sentinței penale nr. 780/2008 a Judecătoriei Rădăuți.

Prin rezoluția nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 228

alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față

de D.V. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și l.M. -

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, față de care s-au

efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 246 și art. 264 C. pen., stabilindu-se că faptele reclamate de petiționar

nu corespund realității.

Pentru a dispune această soluție, s-a constatat, pe

baza actelor premergătoare, că plângerea penală formulată de petentul P.G. este

neîntemeiată.

Împotriva rezoluției nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009

a formulat, în baza art. 278 C. proc. pen., plângere petentul P.G. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin rezoluția nr. 169/11/2/2009 din

20 mai 2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a

dispus, în baza art. 278

1

C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată

a plângerii formulată de petiționarului P.G., reținând că în cauză nu s-au

relevat elemente care să conducă la concluzia existenței infracțiunilor pentru

care s-au efectuat verificări.

S-a mai relevat, raportând conținutul infracțiunilor

la activitățile desfășurate de către intimații magistrați, că aceștia au

efectuat acte procedurale și au luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în

virtutea dreptului cu care au fost investiți în funcția pe care o îndeplinesc,

cu respectarea principiilor independenței și al autonomiei, prin interpretarea probelor

și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei

infracțiuni și, prin urmare nici a acelora prev. de art. 246 și art. 264 C.

pen., sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

S-au mai menționat, ca un argument suplimentar în

susținerea neangajării răspunderii penale a intimaților magistrați pentru

soluțiile date în cauzele rezolvate și dispozițiile prev. de art. 97 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea

obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justitiabilii,

exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărârile

judecătorești, care sunt supuse cenzurii căilor legale de atac.

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, examinând plângerea formulată sub aspectul motivelor invocate, cât

și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, pe baza actelor

premergătoare efectuate de către organul de urmărire penală, a constatat că

prin plângerea formulată la data de 30 iulie 2007 și înregistrată la Parchetul

pe de pe lângă Judecătoria Rădăuți, petiționarul parte vătămată P.G. a

solicitat efectuarea de cercetări față de l.G. pentru săvârșirea infracțiunii

de distrugere, faptă prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. și față de l.A., l.M. și

N.A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere prev. de art.

26 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1) C. pen., susținând că în data de 24

iunie 2003 făptuitorul l.G., cu complicitatea celorlalte trei făptuitoare, ar

fi distrus prin incendiere gospodăria sa.

S-a mai reținut că, urmare efectuării actelor de

urmărire penală, prin ordonanța din 12 mai 2008, dată în Dosarul nr. 3023/P/2007

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, procurorul l.M. a respins

motivat cererea de probe formulată de petiționarul P.G. în dosarul mai sus

menționat. De asemenea, procurorul intimat l.M., definitivând urmărirea penală,

prin rezoluția nr. 3023/P/2007 din 16 mai 2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Rădăuți, a dispus neînceperea urmăririi penale față de l.G., l.A.,

l.M. și N.A., reclamați de petiționar P.G. pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere și respectiv, de complicitate la această infracțiune (incendierea

imobilului casă de locuit din data de 24 iunie 2003).

Prin rezoluția nr. 675/ll/2/2008 din 01 iulie 2008,

intimatul D.V., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, a

respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr.

3023/P/2007 din 12 mai 2008 a aceleiași unități de parchet.

Plângerea formulată de petiționarul P.G., în baza art.

278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluțiilor emise de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Rădăuți, a fost respinsă ca nefondată, prin sentința penală nr.

780 din 10 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, sentință penală rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 171 din 27 martie 2009 a Tribunalului

Suceava, prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de același

petiționar.

S-a constatat, că situația de fapt a fost corect

reținută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, stabilindu-se că în

mod justificat s-a apreciat că în sarcina celor doi procurori intimați nu se

putea reține săvârșirea vreunei infracțiuni. S-a mai reținut de către prima

instanță că susținerile petiționarului P.G. în plângerea penală și în plângerea

ce formează obiectul prezentei cauze referitoare la activitatea de urmărire

penală desfășurată de cei doi procurori cu ocazia instrumentării cauzelor

privind incendierea locuinței au fost implicit cenzurate de către instanțele de

judecată care au soluționat plângerea formulată de acesta, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

De asemenea, s-a mai constatat că reanalizarea

activității de urmărire penală desfășurată de intimații procurori în Dosarele de

urmărire penală nr. 2052/P/2003 și nr. 3023/P/2007, ambele ale Parchetului de

pe lângă Judecătoria Rădăuți, nu mai este posibilă în acest stadiu procesual,

atâta timp cât petiționarul P.G. nu a dovedit existența cel puțin a unor

indicii de săvârșire de către intimați a vreunei fapte prevăzută de legea

penală, menționându-se, totodată, că în situația în care petiționarul P.G. a

constatat nereguli în ceea ce privește activitatea de supraveghere a urmăririi

penale efectuată de cei doi intimați procurori, acesta a avut posibilitatea să

o facă și a uzat astfel de dispozițiile art. 275 - 278 și art. 278

1

C.

proc. pen., în Dosarul nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Rădăuți.

Prima instanță a mai reținut ca fiind lipsit de

relevanță faptul că, la data formulării plângerii penale (17 martie 2008) Dosarul

penal nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nu era

încă finalizat, atâta vreme cât, prin plângerea formulată, petiționarul P.G. reclama

ca fiind infracțiuni activitățile specifice desfășurate de cei doi intimați

procurori l.M. și D.V., cu ocazia derulării urmăririi penale în dosarele mai

sus-menționate, care au dispus respingerea nejustificată a probelor și,

respectiv, respingerea ca nefondată a plângerii formulată de același petiționar

împotriva ordonanței de respingere a probelor.

Prima instanță a conchis constatând că rezoluțiile emise

de Parchetul de lângă Curtea de Apel Suceava au fost date cu respectarea dispozițiilor

legale în materie, iar plângerea formulată de petiționar a apreciat-o ca fiind

nefondată, respingând-o, ca atare, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen. și a menținut ca fiind legale și temeinice rezoluțiile atacate.

Împotriva sentinței mai sus-menționate, petiționarul

P.G. în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, reiterând,în esență, motivele arătate în fața primei instanțe.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 817/39/2009, fixându-se prim termen de

judecată la 8 martie 2010.

La termenul fixat, recurentul petiționar P.G.,

personal, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea

sentinței penale atacate și pe fond, infirmarea rezoluției dată de procuror,

admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea

cercetărilor împotriva intimaților sub aspectul infracțiunilor menționate în

plângerea inițială.

Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale

să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în

procesul penal.

Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului,

orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau

printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru

judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că

instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în

cauză, a respins în mod corect plângerea formulată de petiționar, reținând în

mod just că în cauză același petiționar a mai formulat anterior plângeri ce au

făcut obiectul Dosarelor penale nr. 2052/P/2003 și nr. 3023/P/2007, ambele ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, fiind, de fapt, nemulțumit de

soluțiile nefavorabile date în respectivele cauze, a căror reanalizare, în

acest stadiu procesual, în mod justificat, a apreciat că nu mai este posibilă.

De asemenea, Înalta Curte mai constată că prima

instanță a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind legală și temeinică

rezoluția nr. 92/P/2008 din 21 aprilie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) și art.

10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de D.V. - prim

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și l.M. - procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, față de care s-au efectuat acte

premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art.

264 C. pen., stabilindu-se, în mod justificat, că faptele reclamate de

petiționar nu existau în realitatea obiectivă.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin rezoluția nr.

169/11/2/2009 din 20 mai 2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava a confirmat soluția dispusă de procuror față de numiții l.M. și

D.V. și a dispus, în baza art. 278

1

C. proc. pen., respingerea, ca

neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționarul P.G., reținând că, în

cauză, nu s-au relevat elemente care să conducă la concluzia existenței

infracțiunilor pentru care s-au efectuat verificări în cadrul actelor

premergătoare cu privire la intimații mai sus-mentionati.

De altfel, Înalta Curte constată că, in cauză, în

urma actelor premergătoare, prima instanță în mod corect a apreciat că

rezoluțiile date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr.

92/P/2008 sunt legale și temeinice, soluția de neîncepere a urmăririi penale

neputând fi modificată prin formularea unei noi plângeri penale, ci doar prin

utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că

instanțele judecătorești sunt suverane în a aprecia atât probatoriul

administrat în cauzele cu care sunt investite cât și textele de lege

aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar

pronunțarea unor soluții nefavorabile petiționarului de către procurori, în urma

efectuării activităților specifice de cercetare penală și potrivit convingerii

proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le

revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei

pentru reținerea unor infracțiuni de tipul abuzului în serviciu contra

intereselor persoanelor ori de favorizarea infractorului, astfel cum, în mod

nefondat și nesusținut de nici un suport probator a tins a susține recurentul

petiționar.

De altfel, verificarea și stabilirea legalității și

temeiniciei unei hotărâri judecătorești sunt de competența exclusivă a

instanțelor superioare de control judiciar și nu pot fi cenzurate de organul de

urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul P.G. împotriva sentinței penale nr. 135 din 22 decembrie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul P.G. împotriva sentinței penale nr. 135 din 22 decembrie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2010.