ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 171/2009

HOTĂRÂRE
22.01.2009
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 171/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului, se constată ;

Prin Decizia penală nr. 113/A din 30 septembrie 2008 Curtea de Apel Galați, secția penală a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 42 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Galați, a desființat în parte sentința – sub aspectul laturii penale – și în rejudecare:

1) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N. zis N. la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.;

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest, iar conform art. 88 C. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2006 la zi.

2) În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.N. la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului P.N., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform prevederilor art. 86

2

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a pus în vedere inculpatului P.N. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. f) C. pen. s-a impus inculpatului P.N. obligația de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

S-a dedus din pedeapsa aplicată - în baza art. 88 C. pen. - reținerea și arestarea preventivă de la 13 octombrie 2006 la 7 noiembrie 2006.

3) În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul L.C.A. la 2 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a mai condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului

L.C.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86

1

2

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a pus în vedere inculpatului

L.C.A. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 86

3

alin. (3) lit. f) C. pen. s-a impus inculpatului

L.C.A. obligația de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

S-a dedus din pedeapsa aplicată – în baza art. 88 C. pen. durata reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2006 la 25 octombrie 2006.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații

L.C.A. și P.N. împotriva sentinței penale nr. 42 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Galați și au fost obligați – în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la câte 150 lei cheltuieli judiciare.

În esență, instanța de prim control judiciar a reținut ca și prima instanță că la datele de 4 august 2006, 12 august 2006, 28 septembrie 2006 și 12 octombrie 2006 inculpatul N.N. a comercializat droguri de mare risc, la percheziție mai găsindu-se încă 31 doze, despre care a afirmat că îi aparțin.

Inculpații P.N. și L.C.A. au procurat de la inculpatul N.N., deținând în vederea consumului propriu 3 și respectiv 2 doze de praf alb ce conținea substanță activă M.D.M.A.

Inculpatul L.C.A. și-a mai procurat și deținut în vederea consumului propriu, fragmente vegetale de cannabis.

S-a apreciat însă de către instanța de apel că netemeinic s-ar fi acordat inculpaților circumstanțe atenuante judiciare care au avut ca efect coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, câtă vreme s-a comercializat o cantitate mare de M.D.M.A., iar inculpații nu ar fi cooperat cu organele de anchetă încercând să-și minimalizeze gravitatea faptelor.

În termen legal, inculpații N.N. și L.C.A. au exercitat calea ordinară de atac a recursului criticând decizia instanței de apel pentru netemeinicie – caz prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. – întrucât primul inculpat nu ar fi traficant de droguri – în sensul adevărat al cuvântului – din moment ce a vândut cele 7 doze substanță albă cu M.D.M.A. la intervale mari de timp (cca. 2 pe lună) iar comportamentul său pe parcursul procesului penal a fost constant sincer, recunoscând de bună voie și fără a exista o altă dovadă că cele 31 doze din cutia poștală găsite cu ocazia percheziției domiciliare îi aparțin. Toate aceste aspecte au motivat reținerea de către prima instanță a circumstanțelor atenuante în favoarea sa.

La fel și inculpatul L.C.A. critică decizia pronunțată în apel pentru netemeinicie întrucât activitatea și persoana sa în motivarea hotărârii sunt confundate cu cele ale inculpatului N.N., mai ales că nu există nici un mijloc de probă din care să reiasă că ar fi un mare consumator de droguri – cum se afirmă în decizie – iar poziția sa sinceră de regret, supunere la tratament de dezintoxicare, loc de muncă stabil nu au fost avute în vedere.

Deși motivarea celor două recursuri s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (1) C. proc. pen., din moment ce criticile se încadrează în cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, se va da eficiență dispozițiilor art. 385

10

alin. 2

1

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată cât și sub aspectul motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu – conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată ca fondat recursul inculpatului N.N. și nefondat cel al inculpatului L.C.A. pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Prin sentința penală nr. 42 din 1 februarie 2008 Tribunalul Galați, secția penală a reținut că inculpatul N.N. zis N. din Brăila, în prima parte a anului 2006 a procurat mai multe doze de praf cristalin de culoare alb-gălbuie cu conținut de substanță activă 3,4 metilendioximetamfetamină (MDMA) cunoscută sub denumirea de „ecstasy”.

Printre cumpărătorii acestor doze s-au numărat și inculpații P.N. și L.C.A.

La data de 4 iulie 2006 investigatorul acoperit B.N. a procurat prin intermediul colaboratorilor acoperiți o doză din praful respectiv de la inculpatul N.N., contra sumei de 250 lei.

Același investigator, pe filiera acelorași colaboratori acoperiți, a mai procurat încă o doză de astfel de praf de la inculpat, tot pentru aceeași suma, la data de 4 august 2006.

Acțiunea s-a repetat „la indigo” și în data de 12 august 2006.

În seara zilei de 38 septembrie 2006 inculpatul L.C.A. a achiziționat de la inculpatul N.N. 2 doze din praful alb contra sumei de 500 lei.

Și în seara zilei de 12 octombrie 2006, inculpatul N.N. a mai vândut o doză de praf alb cu conținut M.D.M.A. inculpatului P.N. pentru suma de 250 lei. Această ultimă acțiune a constituit flagrantul organizat de organele de urmărire penală – care-i interceptaseră legal convorbirile telefonice – ocazie cu care s-a efectuat percheziția corporală asupra celor doi inculpați găsindu-se atât suma de bani cât și doza de drog, la percheziția domiciliară efectuată la inculpatul N.N. s-a mai găsit o doză de praf gălbuie cu MDMA iar în cutia poștală a apartamentului încă 31 doze cu același conținut, cu privire la care inculpatul a recunoscut că îi aparțin.

La 20 octombrie 2006 la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului L.C.A. a fost găsită una din cele două doze achiziționate de la inculpatul N.N. la data de 28 septembrie 2006.

Inculpatul P.N. a recunoscut că anterior prinderii în flagrant mai achiziționase de la inculpatul N.N. încă 2 doze pentru aceleași sume de bani, în lunile aprilie – mai 2006, fapt confirmat de interceptările telefonice.

Situația de fapt cât și încadrarea juridică dată acesteia sunt necontestate de către inculpați, fiind în conformitate cu legea penală.

Contestat este însă modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților N.N. și L.C.A.

Într-adevăr prima instanță a reținut în mod nejustificat în favoarea inculpatului N.N. circumstanța judiciară atenuantă a lipsei antecedentelor penale prevăzute de art. 74 lit. a C. pen. și ca atare modul de individualizare a pedepsei aplicate în ceea ce privește cuantumul acesteia nu corespundea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și nici scopului și funcțiilor acesteia, așa cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Din acest punct de vedere, instanța de apel corect a constatat întemeiat apelul parchetului, în sensul că în raport cu natura și gravitatea infracțiunii trebuia să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, păstrându-se însă același mod de executare al sancțiunii.

Și motivarea instanței de control judiciar cum că lipsa antecedentelor penale nu conduce de drept la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., câtă vreme nu este coroborată cu comportamentul deosebit de bun pe care inculpatul să-l fi avut înainte de săvârșirea faptelor, este justă.

Nu se poate însă reține că singurul mijloc de subzistență a inculpatului era traficul de droguri iar împrejurarea că nu este și consumator de droguri nu-i poate fi imputată.

Comportamentul ulterior săvârșirii și descoperirii faptelor, atitudinea adoptată în fața organelor judiciare, regretul de care a dat dovadă constituie tot atâtea criterii care îndreptățesc reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

Prin urmare și pedeapsa aplicată de către instanța de apel va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de textul incriminator.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului L.C.A. se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, adoptând modalitatea de executare nevoii de apărare socială.

Pe cale de consecință, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen. recursul inculpatului N.N. este fondat și va fi admis ca atare, în timp ce recursul inculpatului L.C.A. va fi respins, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

Admite recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează decizia penală recurată numai în ceea ce privește pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe care o reduce la 6 ani închisoare, prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2006 la 22 ianuarie 2009.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat L.C.A. la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul N.N., în sumă de 50 lei se va suporta din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.

Sursă