ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4403/2010

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 68 din 2 iulie 2010,

Curtea de Apel Suceava, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.N. împotriva

Rezoluției din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava și a Rezoluției din 12 martie 2010 a procurorului general al aceleiași

unități de parchet.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 250 RON.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 28

septembrie 2006, persoana vătămată R.N. a formulat plângere penală împotriva

lui A.M. și G.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.

(2) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 19 august 2006, au lovit-o,

cauzându-i leziuni care au necesitat 14 - 15 zile de îngrijiri medicale.

Prin Ordonanța din 21

martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuiților A.M. și G.A.G. și aplicarea unei

sancțiuni cu caracter administrativ (amendă), soluție ce a fost infirmată prin

Ordonanța din 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, ca

urmare a admiterii plângerii formulată de R.N., și prin care s-a dispus

redeschiderea și reluarea cercetărilor, cauza fiind trimisă Postului de Poliție

Satu Mare.

Prin Ordonanța din 12

octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți s-a dispus din nou

scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A.M. și G.A.G. și aplicarea

unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă într-un cuantum mai

mare, soluție de asemenea infirmată prin Rezoluția din 11 martie 2008 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, ca urmare a admiterii unei noi

plângeri formulată de R.N., dispunându-se redeschiderea și reluarea

cercetărilor, cauza fiind repartizată procurorului I.M., cu indicația expresă

de a prezenta materialul de urmărire penală și de a întocmi rechizitoriul până

la data de 7 aprilie 2008.

Judecătoria Rădăuți a

fost învestită cu această cauză la data de 23 octombrie 2008, dosarul fiind

repartizat prin sistemul informatic E. completului de judecată C.7, prezidat de

magistratul P.D. care, pe baza probatoriului administrat, a pronunțat Sentința

penală nr. 245 din 10 martie 2009, în Dosar nr. 6423/285/2008, modificată (doar

sub aspectul laturii civile) și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 243

din 22 mai 2009 a Tribunalului Suceava.

Nemulțumit de modul

în care atât această cauză, cât și alte cauze penale au fost instrumentate și

soluționate, petentul s-a adresat Pachetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, susținând că magistrații și-au exercitat abuziv atribuțiile de

serviciu.

Prin Rezoluția din 28

decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de P.D., B.B. și I.L. - judecători în

cadrul Judecătoriei Rădăuți, D.V., I.M. și J.C. - procurori în cadrul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Rădăuți, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză de organele de urmărire penală nu a rezultat

că magistrații judecători și procurori au săvârșit vreo faptă de natură să

atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceștia, cu știință, nu și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu ori și le-au îndeplinit în mod defectuos și

prin aceasta ar fi cauzat vătămare intereselor legale ale petiționarului.

Plângerea formulată

de petent împotriva soluției date de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată,

în baza art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția din 21 mai 2009.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la instanța competentă, solicitând desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale față de magistrați, precum și extinderea

cercetărilor față de complicii acestora. Totodată, petentul a solicitat să i se

acorde daune pentru suferințele morale-psihice și agresiunile fizice suferite.

Instanța de fond a

constatat că actele premergătoare efectuate în cauză de către organele de

urmărire penală nu demonstrează existența infracțiunilor sesizate de petent în

sarcina magistraților judecători și procurori. Instanța a apreciat că rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în Dosarul nr. 173/P/2009 din

28 decembrie 2009 este legală și temeinică și, în consecință, a respins ca

nefondată plângerea petentului.

S-a arătat că în

absența oricăror indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen., nu se poate proceda la începerea urmăririi penale față de intimați ori la

trimiterea în judecată a acestora.

Procurorii au

soluționat cauzele cu care au fost învestiți în mod independent, pe baza

aprecierii probelor administrate în cauză.

Cât privește

necomunicarea sau comunicarea cu întârziere a unor acte procedurale, a modului

defectuos de supraveghere a activității instituției în care activează cei trei

procurori, efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile, chiar

în ipoteza dovedirii lor, nu sunt fapte de natură penală, care să angajeze

răspunderea penală a acestor magistrați.

Curtea a constatat că

și în cazul judecătorului care s-a pronunțat în cauza penală în discuție,

susținerile petentului sunt neîntemeiate.

Activitatea de

judecată reprezintă esența atribuțiilor de serviciu ale judecătorului și

presupune, printre altele, exercitarea acestora în mod activ, în vederea

aflării adevărului, prin luarea măsurilor procesuale în rezolvarea cauzelor cu

care a fost învestit, administrarea probelor din oficiu sau solicitate de părți

și interpretarea unor norme legale aplicabile în cauzele deduse judecății.

Împotriva unor

hotărâri considerate nelegale sau netemeinice, partea nemulțumită poate

exercita expres în termenele prevăzute de legea procesuală căile de atac,

ordinare sau extraordinare.

Nemulțumirea

petentului față de soluția adoptată prin Sentința penală nr. 245 din 10 martie

2009 nu poate conduce la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de abuz în

serviciu de către intimata P.D. Pronunțarea unei soluții în cadrul activității

de judecată prin evaluarea și interpretarea materialului probator și a normelor

legale apreciate aplicabile unei cauze, în lipsa unor elemente de natură a pune

la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi

penale.

De altfel, Legea nr.

304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul potrivit căruia

judecătorul este independent în soluțiile adoptate, singura cale de cenzurare a

activității de soluționare a cauzelor constituind-o numai căile de reformare

prevăzute de legea procesuală, în speță de Codul de procedură penală.

Cât privește

afirmațiile petentului vizând o eventuală intervenție în sensul soluționării în

mod nefavorabil a cauzei sale de către judecătorii B.B. și I.L., acestea nu

sunt susținute de nicio probă.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul R.N., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a solicitat admiterea

recursului și trimiterea plângerii sale și a întregului material probator la

Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea constituirii unei comisii care

să verifice starea de fapt.

Verificând hotărârea

atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Hotărârea instanței

de fond de respingere a plângerii formulate de petiționarul R.N. împotriva

Rezoluției din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava este legală și temeinică.

Judecând plângerea,

instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluția dată de

procuror este conformă actelor premergătoare efectuate și dispozițiilor legale

în materie.

În cauză nu există

indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistrații judecători și

procurori. Aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu fără a urmări, cu

știință, vătămarea intereselor legale ale petiționarului R.N. Petentul și-a

manifestat nemulțumirea față de modul de instrumentare și soluționare a

cauzelor în care a fost parte, atât de către procurori, cât și de către

judecători, formulând critici cu privire la modul de evaluare a materialului

probator ori la celeritatea rezolvării pricinilor. Aceste aspecte nu îmbracă

conținutul unor fapte de natură penală, astfel că în cauză nu există temeiuri

de începere a urmăririi penale față de magistrați.

Întrucât existența

unuia din impedimentele prevăzute de dispozițiile art. 10 C. proc. pen. a fost

corect constatată de procuror, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în

cauză.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, dispunând

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat petiționarul R.N. împotriva Sentinței penale nr. 68

din 2 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 7 decembrie 2010.