ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4403/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele : Prin Sentința penală nr. 68 din 2 iulie 2010, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.N. împotriva Rezoluției din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției din 12 martie 2010 a procurorului general al aceleiași unități de parchet. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 RON. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: La data de 28 septembrie 2006, persoana vătămată R.N.

a formulat plângere penală împotriva lui A.M. și G.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 19 august 2006, au lovit-o, cauzându-i leziuni care au necesitat 14 - 15 zile de îngrijiri medicale. Prin Ordonanța din 21 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A.M. și G.A.G. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ (amendă), soluție ce a fost infirmată prin Ordonanța din 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, ca urmare a admiterii plângerii formulată de R.N., și prin care s-a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor, cauza fiind trimisă Postului de Poliție Satu Mare.

Prin Ordonanța din 12 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A.M. și G.A.G. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă într-un cuantum mai mare, soluție de asemenea infirmată prin Rezoluția din 11 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, ca urmare a admiterii unei noi plângeri formulată de R.N., dispunându-se redeschiderea și reluarea cercetărilor, cauza fiind repartizată procurorului I.M., cu indicația expresă de a prezenta materialul de urmărire penală și de a întocmi rechizitoriul până la data de 7 aprilie 2008. Judecătoria Rădăuți a fost învestită cu această cauză la data de 23 octombrie 2008, dosarul fiind repartizat prin sistemul informatic E. completului de judecată C.7, prezidat de magistratul P.D.

care, pe baza probatoriului administrat, a pronunțat Sentința penală nr. 245 din 10 martie 2009, în Dosar nr. 6423/285/2008, modificată (doar sub aspectul laturii civile) și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 243 din 22 mai 2009 a Tribunalului Suceava. Nemulțumit de modul în care atât această cauză, cât și alte cauze penale au fost instrumentate și soluționate, petentul s-a adresat Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, susținând că magistrații și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu. Prin Rezoluția din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.D., B.B.

și I.L. - judecători în cadrul Judecătoriei Rădăuți, D.V., I.M. și J.C. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză de organele de urmărire penală nu a rezultat că magistrații judecători și procurori au săvârșit vreo faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceștia, cu știință, nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu ori și le-au îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta ar fi cauzat vătămare intereselor legale ale petiționarului. Plângerea formulată de petent împotriva soluției date de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată, în baza art. 278 C. proc.

pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția din 21 mai 2009. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere la instanța competentă, solicitând desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de magistrați, precum și extinderea cercetărilor față de complicii acestora. Totodată, petentul a solicitat să i se acorde daune pentru suferințele morale-psihice și agresiunile fizice suferite. Instanța de fond a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză de către organele de urmărire penală nu demonstrează existența infracțiunilor sesizate de petent în sarcina magistraților judecători și procurori.

Instanța a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în Dosarul nr. 173/P/2009 din 28 decembrie 2009 este legală și temeinică și, în consecință, a respins ca nefondată plângerea petentului. S-a arătat că în absența oricăror indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., nu se poate proceda la începerea urmăririi penale față de intimați ori la trimiterea în judecată a acestora. Procurorii au soluționat cauzele cu care au fost învestiți în mod independent, pe baza aprecierii probelor administrate în cauză.

Cât privește necomunicarea sau comunicarea cu întârziere a unor acte procedurale, a modului defectuos de supraveghere a activității instituției în care activează cei trei procurori, efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile, chiar în ipoteza dovedirii lor, nu sunt fapte de natură penală, care să angajeze răspunderea penală a acestor magistrați. Curtea a constatat că și în cazul judecătorului care s-a pronunțat în cauza penală în discuție, susținerile petentului sunt neîntemeiate. Activitatea de judecată reprezintă esența atribuțiilor de serviciu ale judecătorului și presupune, printre altele, exercitarea acestora în mod activ, în vederea aflării adevărului, prin luarea măsurilor procesuale în rezolvarea cauzelor cu care a fost învestit, administrarea probelor din oficiu sau solicitate de părți și interpretarea unor norme legale aplicabile în cauzele deduse judecății.

Împotriva unor hotărâri considerate nelegale sau netemeinice, partea nemulțumită poate exercita expres în termenele prevăzute de legea procesuală căile de atac, ordinare sau extraordinare. Nemulțumirea petentului față de soluția adoptată prin Sentința penală nr. 245 din 10 martie 2009 nu poate conduce la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu de către intimata P.D. Pronunțarea unei soluții în cadrul activității de judecată prin evaluarea și interpretarea materialului probator și a normelor legale apreciate aplicabile unei cauze, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale.

De altfel, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul potrivit căruia judecătorul este independent în soluțiile adoptate, singura cale de cenzurare a activității de soluționare a cauzelor constituind-o numai căile de reformare prevăzute de legea procesuală, în speță de Codul de procedură penală. Cât privește afirmațiile petentului vizând o eventuală intervenție în sensul soluționării în mod nefavorabil a cauzei sale de către judecătorii B.B. și I.L., acestea nu sunt susținute de nicio probă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul R.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a solicitat admiterea recursului și trimiterea plângerii sale și a întregului material probator la Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea constituirii unei comisii care să verifice starea de fapt.

Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Hotărârea instanței de fond de respingere a plângerii formulate de petiționarul R.N. împotriva Rezoluției din 28 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este legală și temeinică. Judecând plângerea, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluția dată de procuror este conformă actelor premergătoare efectuate și dispozițiilor legale în materie. În cauză nu există indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistrații judecători și procurori.

Aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu fără a urmări, cu știință, vătămarea intereselor legale ale petiționarului R.N. Petentul și-a manifestat nemulțumirea față de modul de instrumentare și soluționare a cauzelor în care a fost parte, atât de către procurori, cât și de către judecători, formulând critici cu privire la modul de evaluare a materialului probator ori la celeritatea rezolvării pricinilor. Aceste aspecte nu îmbracă conținutul unor fapte de natură penală, astfel că în cauză nu există temeiuri de începere a urmăririi penale față de magistrați. Întrucât existența unuia din impedimentele prevăzute de dispozițiile art. 10 C. proc. pen. a fost corect constatată de procuror, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în cauză.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat petiționarul R.N. împotriva Sentinței penale nr. 68 din 2 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 decembrie 2010.