ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3229/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62 din 22 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.M., împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 319/P/2008 din 16 martie 2009 și nr. 137/II/2/2009 din 18 aprilie 2009, pe care le-a menținut.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare de 100 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 319/P/2008 din data de 16 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul Ț.C., executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se că fapta nu există.

În considerentele rezoluției s-a reținut că, prin plângerea penală formulată, persoana vătămată S.M. a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc Ț.C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., comisă prin aceea că și-a îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu, refuzând punerea în executare a Deciziei civile nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, cauzându-i astfel vătămări intereselor sale legale.

Fiind audiată în cauză, persoana vătămată S.M. a declarat că s-a adresat executorului judecătoresc Ț.C. cu o cerere de executare silită în baza Deciziei civile nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, a achitat onorariul solicitat în sumă de 1.300 RON, însă acesta a refuzat în mod nejustificat să efectueze actele de executare silită cu care a fost învestit.

A mai precizat că la 24 noiembrie 2008, executorul judecătoresc i-a restituit cererea adresată și titlul executoriu în original, precum și onorariul achitat.

La data de 4 noiembrie 2008 S.M. s-a adresat cu o cerere Biroului Executorului Judecătoresc "Ț.C." din municipiul Suceava, solicitând declanșarea procedurii de executare silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 369 din 23 martie 2006 a Tribunalului Suceava, definitivă, irevocabilă și învestită cu formulă executorie, prin încheierea dată de Judecătoria Suceava la 23 iunie 2008, hotărâre prin care s-a dispus anularea Hotărârii nr. 293/1998 a Comisiei Județene Suceava, cât și a titlului de proprietate nr. 1764/1999 emis pe numele Societății A.P.

Ca urmare, s-a format Dosarul de executare silită nr. 311/2008, iar la data de 24 noiembrie 2008 executorul judecătoresc a restituit creditorului cererea de executare silită, titlul executoriu în original, precum și suma achitată cu titlu de onorariu de executare, motivat de faptul că hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de executare silită.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că executorul judecătoresc și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu ori nu le-ar fi îndeplinit, cu știință, în scopul vătămării intereselor legale ale petiționatului.

În conformitate cu dispozițiile art. 371

2

C. proc. civ., pot fi executate silit obligațiile ale căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori alte lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.

Or, prin titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, s-a dispus anularea unui titlu de proprietate și a unei hotărâri emise de Comisia Județeană Suceava, astfel că în mod corect executorul judecătoresc a procedat la restituirea actelor depuse, pe considerentul că hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de executare silită.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, respinsă prin rezoluția nr. 137/II/2/2009 din 18 aprilie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În aceste condiții, petiționarul s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la instanța competentă.

Curtea de Apel Suceava a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică și a menținut-o ca atare.

În considerentele hotărârii, s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 369 din 23 martie 2006 a Tribunalului Suceava s-au admis recursurile declarate de D.V. și P.V., intimați fiind Societatea A.P., T.V. ș.a., și s-a modificat Sentința civilă nr. 3456/2005 a Judecătoriei Suceava, în parte.

S-au anulat hotărârea nr. 293/1998 a Comisiei Județene Suceava și titlul de proprietate emis în favoarea Societății A.P.

Se reține în considerentele deciziei civile că "membrii asociați erau îndreptățiți la constituire (a dreptului de proprietate pentru un teren situat în intravilanul satului P. - n.n.) și nu societatea pe care au înființat-o".

În tabelul nominal cu membrii asociației care au avut teren ce a făcut obiectul litigiului (adresa din 9 decembrie 1998 emisă de Comisia Comunală de Aplicare a Legii nr. 18/1991) este menționat numitul S.I. (ascendent al petentului din prezenta cauză, după cum rezultă din Sentința civilă nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bacău - dosar urmărire penală)

La cererea numiților S.M., T.V. și F.M., decizia a fost învestită cu formulă executorie.

Conform înscrisului de la dosar urmărire penală, la data de 20 octombrie 2008, numiții S.M., F.M. și T.V. au solicitat biroului executorului judecătoresc Ț.C. punerea în executare silită a deciziei civile de mai sus. S-a format astfel Dosarul de executare silită nr. 311/2008.

Prin adresa din data de 24 noiembrie 2008 s-a restituit celor de mai sus, de către intimat (executor judecătoresc), cererea de punere în executare a deciziei, titlul executoriu în original și taxele achitate, cu motivarea că hotărârea nu este susceptibilă de executare silită.

Potrivit art. 371

2

alin. (1) C. proc. civ., pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.

Or, prin dispozitivul deciziei a cărei executare silită petentul a solicitat-o, s-a dispus anularea unei hotărâri a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 Suceava, precum și a unui titlu de proprietate emis pe numele unei societăți agricole.

Prin urmare, cum o astfel de hotărâre nu cuprinde obligații susceptibil a fi puse în executare pe calea procedurii executării silite, în mod corect executorul judecătoresc a restituit petenților actele depuse însoțite de o adresă cu motivarea refuzului.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Or, din cele mai sus arătate, rezultă că intimatul și-a exercitat în mod corect atribuțiile de serviciu, în limitele legii, astfel că fapta reclamată de petent, în însăși materialitatea ei, nu există.

În consecință, plângerea petiționarului S.M. a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, criticând-o pentru nelegalitate, fără a arăta motivele de casare.

Verificând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția de netrimitere în judecată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluția dată de procuror este conformă actelor premergătoare efectuate.

Din examinarea conținutului acestora rezultă că executorul judecătoresc nu numai că nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu și le-a îndeplinit în mod defectuos, dar acesta s-a și conformat prevederilor legale, care nu permit ca o hotărâre judecătorească fără obligații susceptibile de a fi puse în executare în mod silit să facă obiectul unei astfel de proceduri.

Executorul judecătoresc și-a exercitat atribuțiile în limitele legii, fără a urmări vătămarea intereselor legale ale petiționarului. Conduita sa profesională nu se înscrie în sfera încălcării legii penale, neexistând indicii de săvârșire a vreunei astfel de fapte.

Constatând în mod corect existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., în mod temeinic și legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție menținută în mod just de instanța de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarului S.M., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 62 din 22 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 octombrie 2009.