ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 594/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 306/P/2008 din 15 iulie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de D.A., executor judecătoresc, pentru faptele prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. Plângerea formulată de petentul D.S. împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 339/II/2/2009 din 12 august 2009, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul D.S. a formulat plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală nr. 107 din data de 23 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului D.S. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Petentul D.S. a formulat plângere la data de 21 noiembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând efectuarea de cercetări penale față de executorul judecătoresc D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

S-a reclamat că executorul judecătoresc și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare silită a deciziei civile nr. 702 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 3060/86/2007, prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a petentului la Asociația de proprietari nr. 13 Fălticeni și plata drepturilor salariale de la data desfacerii ilegale a contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în funcția de contabil casier. Prin rezoluția nr. 306/P/2007 din 15 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.A.

- executor judecătoresc la Circumscripția Judecătoriei Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. Procurorul cauzei a reținut că din actele premergătoare efectuate rezultă faptul că la 21 ianuarie 2008, D.S. a cerut executorului judecătoresc D.A., executarea silită a hotărârii mai sus menționate, cerere înregistrată sub nr. 3/2008. Procedurile realizate de executorul judecătoresc D.A., au condus la punerea în executare, parțial, a dispozitivului deciziei civile nr. 702/2007 a Tribunalului Suceava, în sensul obligării Asociației de proprietari nr.13 Fălticeni de a-i plăti creditorului suma de 2918 lei, reprezentând veniturile de care a fost lipsit, după desfacerea contractului de muncă.

Suma respectivă a fost consemnată la C.E.C.

BANK Fălticeni, la dispoziția creditorului, dar acesta a refuzat să o ridice, în baza recipisei depusă de debitor, la Biroul Executorului Judecătoresc „D.A.". S-a mai precizat că, în atribuțiile executorului judecătoresc, nu intra și reintegrarea efectivă a creditorului în funcție, la Asociația de proprietari nr. 13 Fălticeni, această obligație rămânând în sarcina exclusivă a angajatorului, iar în condițiile în care Asociația de proprietari nr. 13 Fălticeni a refuzat să pună în aplicare decizia civilă nr. 702/2007 a Tribunalului Suceava, în ce privește reintegrarea în muncă a petentului, acesta a formulat plângere penală împotriva Asociației sus menționate, cauza formând obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, nr. 285/P/2008, aflat în lucru la Poliția Municipiului Fălticeni, în care, la 27 martie 2009. s-a început urmărirea penală față de F.G., administratorul Asociației de proprietari nr. 13 Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 277 și art. 278 C. muncii.

Ținând cont de cele reținute, procurorul a considerat că afirmația petentului D.S., în sensul că executorul judecătoresc D.A. a refuzat să execute decizia civilă nr. 702/2007 a Tribunalului Suceava în ce privește reintegrarea lui în muncă. nu este întemeiată. Cum din actele și lucrările dosarului nr. 306/P/2008, nu a rezultat săvârșirea unor infracțiuni, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată. Împotriva rezoluției procurorului din 15 iulie 2009 petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar prin rezoluția nr. 339/11/2/2009 din 12 august 2009 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată. arătând că din verificarea materialului probator administrat în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

Astfel, coroborându-se susținerile petentului cu cele din declarațiile executorului judecătoresc și cu datele din înscrisurile existente la dosar, a rezultat că, în dosarul execuțional nr. 3/2008, cererea petentului a fost pusă în executare, atât în ce privește reintegrarea acestuia în funcția de casier contabil, cât și cu privire la plata drepturilor salariate conform art. 78 C. muncii, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 703 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, faptul că pe parcursul executării, s-au ivit aspecte care îl fac pe petent incompatibil - sau i se cere să îndeplinească anumite condiții cerule de lege - cu funcția în care s-a dispus reintegrarea, acestea nu pot fi imputabile executorului judecătoresc.

De asemenea, s-a dovedit neadevărată și susținerea petentului că suma de bani plătită de debitoare îi este reținută pe nedrept de executorul judecătoresc, întrucât, în realitate, prin adresele nr. 3 din 20 februarie 2008, 3 din 03 iunie 2008, 3 din 21 ianuarie 2009; 3 din 27 ianuarie 2009, acesta a fost invitat pentru a primi recipisa nr. 605504/1 a Casei de Economii și Consemnațiuni S.A., Unitatea nr. 1 Fălticeni, în vederea încasării sumei de 2198 lei, conform art. 562 C. proc. civ., însă nu a dat curs acestora, suma, fiind și în prezent, consemnată la C.E.C., pe seama și la dispoziția sa, în contul unic de cauțiuni pe țară. Față de situația de fapt stabilită, s-a concluzionat că din verificările efectuate nu rezultă existența infracțiunilor abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, întrucât executorul, în funcția pe care o îndeplinește, și-a îndeplinit corect atribuțiile sale de serviciu.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art. 278/1 C. proc. pen., petentul D.S. a formulat plângere, solicitând desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimată în vederea tragerii la răspundere penală a acesteia pentru infracțiunile reclamate, conform art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. S-a arătat în motivare că abuzul comis de executor constă în faptul că nu a respectat întocmai titlul executoriu, depășindu-și atribuțiile și încălcându-și astfel îndatoririle de serviciu. Conform titlului executoriu (decizia civilă nr. 702din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale), s-a dispus reintegrarea sa în funcția de casier-contabil și plata drepturilor salariale corespunzătoare, potrivit art. 78 C. muncii.

Cum Asociația de Proprietari nr. 13 Fălticeni a refuzat să pună în aplicare decizia menționată, a formulat la data de 21 ianuarie 2008 cerere de executare silită a hotărârii prin intermediul executorului judecătoresc, respectiv intimata. La data de 04 februarie 2008, fără știrea sa, intimata, în prezența reprezentanților legali ai debitoarei Asociația de Proprietari nr.13 Fălticeni, a întocmit în fals procesul verbal din aceeași dală, prin care constata că debitoarea și-a îndeplinit obligația de „a face'', având în vedere decizia nr. 396 din 07 decembrie 2007 emisă de debitoare, care însă nu reflectă realitatea, iar referitor la obligația de „a da" a consemnat poziția debitoarei în legătură cu salariul datorat și imposibilitatea executorului de a calcula cu exactitate drepturile salariale cuvenite.

Ulterior, la data de 12 februarie 2008 deși a solicitat, reintegrarea sa și predarea efectivă a gestiunii, a sediului și a cheilor, precum și plata drepturilor salariale la zi, în prezența executorului judecătoresc, debitoarea a refuzat solicitându-i nejustificat o serie de documente și o garanție bănească în cuantum de 60.000, lei, iar la data de 14 februarie 2008 aceasta i-a făcut cunoscut că este de acord cu plata sumei totale de 2.198 lei, respectiv 195 lei pe lună, în loc de 1195 lei cât i se cuvenea, conform recipisei depusă la intimată, dar pe care aceasta refuză să i-o predea. Consideră petentul că prin întocmirea în fals a procesului verbal din 04 februarie 2008, a nepunerii în executare a hotărârii judecătorești - prin reintegrarea sa efectivă și prin plata drepturilor salariale pretinse, ce trebuiau calculate de către executor cât și prin refuzul de a-i preda recipisa CEC.

intimata, a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetată. Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări: Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale. Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 C. proc. pen.. de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată eu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. In raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. (8) C. proc.

pen. Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul. Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia. În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen., controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate. După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art. 224 C. proc. pen., preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.

Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina intimatei și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 15 iulie 2009 dată în dosar 306/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 12 august 2009 a aceluiași parchet, cu nr. 339/II/2/2009 este temeinică și legală. Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice.

Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca intimata, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu. cu intenție, să nu îndeplinească un act de executare silită sau să îl îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului. Deci, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea executorului, care ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenților să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma vinovăției cerută este intenția. Acesta înseamnă, că executorul, cu voință a efectuat acțiunea sa, ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale petentei și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de executor, a rezultat că acesta a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea dreptului cu care era investit în funcția pe care o îndeplinea și în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de legea procesual civilă, care reglementează sediul materiei vizând executarea silită, neexistând indicii și elemente din care să rezulte comiterea vreunei fapte de natură penală, cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr. 702/2007 a Curții de Apel Suceava, deci nici a celor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări. Din actele dosarului rezultă că prin decizia nr. 702 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava a fost admis recursul declarat de contestatorul D.S.

împotriva sentinței civile nr. 960 din 11 iulie 2007 a Tribunalului Suceava, modificată în totalitate sentința atacată, admisă în parte contestația, anulată decizia nr. 176 din 19 aprilie 2007 emisă de Asociația de Proprietari nr. 13 Fălticeni, dispunându-se reintegrarea contestatorului în funcția de casier-contabil cu obligarea la plata drepturilor salariale conform art. 78 C. muncii. Prin aceeași hotărâre s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată. În temeiul acestei hotărâri judecătorești, investită cu formulă executorie, petentul a formulat cerere de executare silită la Biroul executorului judecătoresc D.A.

Fălticeni, prin care a solicitat obligarea debitoarei la reintegrarea sa în funcția de casier-contabil și plata drepturilor salariale conform art. 78 C. muncii, calculate începând cu 18 ianuarie 2007 până la data formulării cererii de executare, respectiv suma de 14.340 lei, fiind întocmit astfel dosarul execuțional nr. 3/2008, dosar în care s-au întocmit mai multe acte executare, respectiv somația din ianuarie 2008, procese verbale din 29 ianuarie 2008, 04 februarie 2008, 12 februarie 2008 și 14 februarie 2008. Deși D.S.

a susținut că în mod fals executorul judecătoresc a consemnat în procesul verbal din 04 februarie 2008 că a fost reintegrat în funcție și că i s-ar fi plătit drepturile salariale aferente, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr. 396 din 07 decembrie 2007 emisă de Asociația de Proprietari nr. 13 Fălticeni s-a aprobat și s-a dispus reintegrarea petentului începând cu data de 19 ianuarie 2007, comunicându-i-se acestuia să se prezinte la sediul Asociației în termen de 15 zile de la primirea deciziei pentru începerea programului de lucru însă angajatul nu s-a conformat solicitărilor asociației astfel că în ședința Comitetului executiv din 31 decembrie 2007 s-a dispus plata concediului de odihnă a celui în cauză pentru anul 2007 și a preavizului de 15 zile, măsuri ce se încheiau calendaristic la 21 februarie 2008, urmând ca după această dată să se emită decizia de desființare a contractului de muncă a acestuia.

La data de 10 ianuarie 2008, întreaga documentație privind reintegrarea petentului a fost depusă cu adresa nr. 05 din 09 ianuarie 2008 la ITM Suceava, fiind înregistrată sub nr. 372 din 10 ianuarie 2008, aspect adus și la cunoștința celui în cauză la data de 20 ianuarie 2008 prin adresa nr. 20. Pentru a fi preîntâmpinate alte pretenții ale contestatorului, asociația a emis adresa nr. 70 din 21 februarie 2008 prin care a reiterat solicitarea ca petentul să se prezente la sediul unității, în vederea reluării activității, invitație refuzată, motiv pentru care s-a emis Dispoziția nr. 4 martie 2008 de desfacere a contractului de muncă.

Această decizie a fost contestată, însă prin sentința civilă nr. 567/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1670/2008 a Curții de Apel Suceava, contestația a fost respinsă ca nefondată, în considerentele acestei hotărâri judecătorești reținându-se că în mai multe rânduri contestatorul a fost înștiințat despre reintegrarea sa în muncă, despre plata drepturilor salariale, care au decurs ca urmare a pronunțării deciziei nr. 702/2007 a Curții de Apel Suceava, dar că a refuzat să dea curs solicitărilor asociației. Așadar, funcție de actele depuse de asociație în dosarul execuțional și de cele reținute în sentința civilă nr. 567/2008 a Tribunalului Suceava definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1670/2008 a Curții de Apel Suceava, Curtea constată că în mod corect s-a stipulat în procesul-verbal de executare silită înfăptuit de executorul judecătoresc D.A.

în dosarul de executare nr. 3/2008, că asociația și-a respectat obligația de a face, instituită prin decizia nr. 702/2007 a Curții de Apel Suceava.

În ceea ce privește executarea obligației de plată a drepturilor salariale cuvenite petentului, Curtea reține că în același proces-verbal din 4 februarie 2008, executorul judecătoresc a consemnat că asociația este de acord cu plata acestor drepturi, calculate însă la suma de 195 si pe lună, stabilită la un program de 4 ore, astfel cum rezultă din actul adițional la contractul de muncă nr. 91808 din 01 iunie 1995, încheiat la 1 februarie 2005 și că funcție de această poziție și de cererea creditorului, se află în imposibilitate de a calcula cu exactitate drepturile salariale, motiv pentru care a apreciat că ar fi necesară o lămurire din partea instanței de judecată cu privire la întinderea titlului executoriu, cerere respinsă prin decizia nr. 2 din 03 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava (f. 171 ds.u.p.), situație care însă nu echivalează cu finalizarea executării silite.

De aItfel, sub acest aspect procesul verbal menționat a fost desființat în parte, prin sentința civilă nr. 1003 din 11 mai 2009 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosar nr. 424/227/2008, reținându-se în considerente că din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert L.C., rezultă că asociația datorează petentului cu titlu de drepturi bănești suma de 5099 lei, actualizată la suma de 5519 lei pentru perioada 19 ianuarie 2007 - 28 februarie 2008 - dată la care i s-a desfăcut definitiv și irevocabil contractul de muncă.

Ori, parte din suma menționată, respectiv suma de 2198 lei, a fost consemnată la dispoziția petentului, la data de 12 februarie 2008 la CEC Unitatea nr. 1 Fălticeni de către asociație, cu recipisa nr. 605504/1, recipisă depusă în original la dosarul execuțional, în vederea redării acesteia către petent, aspect ce rezultă atât din procesul verbal din 14 februarie 2008, cât și adresa din 20 februarie 2008 întocmite de către intimată, însă cel în cauză nu a dat curs acestei invitații. Faptul că petentului nu i s-a predat gestiunea asociației de proprietari, întrucât acesta nu mai avea calitatea de administrator, și nici chitanțierele și registrul de casă, întrucât nu fusese constituită în prealabil garanția materială de către casier-contabil, în conformitate cu Legea nr. 22/1969 și Legea nr. 230/2007, H.G.

nr. 1588/2008, reprezintă împrejurări a căror rezolvare nu intră în atribuțiile executorului judecătoresc, după cum nici faptul că petentul nu a dat curs invitației repetate de a ridica recipisa CEC nu poate fi imputată intimatei. Cum din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea de către intimată în efectuarea activităților anterior amintite a obligațiilor profesionale în raport cu petentul și care să se circumscrie conținutului constitutiv ale infracțiunilor pentru care s-a făcut plângere, în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut că presupusele fapte penale nu există pentru a putea fi antrenată răspunderea penală a intimatului.

Declanșarea unor plângeri penale împotriva executorului judecătoresc pentru actele întocmite în cadrul procedurii executării silite nu poate determina trimiterea in judecată penală în absența unor probe din care să rezulte comiterea faptelor respective, cu forma de vinovăție cerută de lege și anume intenția. Calea plângerii prev. de art. 278/1 C. proc. pen. la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate mijloacele de contestare prevăzute de lege împotriva fiecărui act de executare și nici nu a fost elaborată pentru a determina declanșarea abuzivă de litigii penale si nici nu s-a instituit o noua cale de atac ordinară.

În acest context nemulțumirea petentului cu referire la modul concret în care a avut loc reintegrarea sa de către angajator și maniera de calcul a sumelor ce i se cuvin conform titlului executoriu trebuie să îmbrace forma căi de atac în limitele recunoscute de lege - contestația la executare, plângere penală pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 277, art. 278 C. muncii - neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri de natura celei de față. Pentru considerentele arătate, Curtea constată că rezoluțiile procurorului sunt legale si temeinice, așa încât în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea petentului ca nefondată.

Împotriva deciziei, petentul D.S. a formulat prezentul recurs. Petentul nu s-a prezentat la instanța de recurs, și nici nu și-a angajat un apărător, depunând la dosar „motive de recurs" (fil.3). În motivele scrise de recurs, petentul nu a menționat critici concrete de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței atacate, rezumându-se la reluarea acuzațiilor aduse intimatului prin plângerea penală. Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Așa cum corect s-a menționat atât în rezoluțiile atacate, dar și în sentința recurată, modul în care s-a realizat reintegrarea petentului în funcția avută anterior și modul de calcul al sumelor cuvenite conform titlului executoriu nu pot fi imputate, ca fapte penale, executorului judecătoresc.

Petentul are la dispoziție alte mijloace legale pentru realizarea drepturilor pretins a fi fost încălcate de către angajator (asociația de proprietari), iar nu calea plângerii penale față de executorul judecătoresc. De asemenea, Înalta Curte, examinând din oficiu - conform art. 385/6 alin. ultim C. proc. pen. - întreaga cauză, sub toate aspectele, mai constată următoarele: În vederea soluționării plângerii penale, au fost efectuate - potrivit art. 224 C. proc. pen. - acte premergătoare, fiind format dosarul nr. 306/P/2008 (180 de file) care conține, în copie, toate înscrisurile cu relevanță juridică referitoare la litigiul civil și dosarul execuțional. În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5/2 C. proc.

pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În urma efectuării actelor premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petent - dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc.

pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 68/1 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârșit infracțiuni (argumente de fapt și de drept prezentate în pag. 1-2 ale rezoluției). În condițiile legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a procedat la examinarea legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată, respingând motivat plângerea petentului formulată împotriva acestei soluții (argumente de fapt și de drept prezentate în pag. 1-2 ale rezoluției). Sesizată, potrivit art. 278/1 C. proc. pen., cu plângerea formulată de petent (fil. 2 d.p.i.), Curtea de Apel Suceava a examinat criticile aduse soluției de netrimitere în judecată și, cu ample argumente de fapt și de drept pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind convingătoare, a respins-o ca nefondată (argumente de fapt și de drept prezentate în pag.

7-9 ale sentinței atacate). În lipsa altor critici concrete ale petentului cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței atacate (în motivele de recurs acestea rezumându-se la reiterarea situației de fapt și de drept, precum și la reiterarea nemulțumirilor referitoare la modul în care s-a realizat reintegrarea sa în funcția avută anterior și la modul de calcul al sumelor cuvenite conform titlului executoriu), Înalta Curte constată că organele judiciare (procurorul, procurorul general și judecătorul instanței de fond) au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale și în materia soluționării plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.

Soluțiile dispuse sunt motivate în fapt și în drept, Înalta Curte însușindu-și toate argumentele de natură probatorie și juridică prezentate de organele judiciare. Ampla motivare a sentinței judecătorului primei instanțe, astfel cum a fost expusă anterior, justifică nu numai concluzia legalității și temeiniciei sentinței atacate, dar și pe cea a inutilității reiterării argumentației de fapt și de drept. Așa cum s-a menționat anterior, petentul are la dispoziție alte mijloace legale pentru realizarea drepturilor pretins a fi fost încălcate de către angajator (asociația de proprietari), iar nu calea plângerii penale față de executorul judecătoresc, acestuia nefiindu-i imputabilă săvârșirea vreunei infracțiuni.

În raport cu cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.S. împotriva sentinței penale nr. 107 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie 2010.