ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 594/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 594/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 306/P/2008 din 15 iulie 2009,

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus,

în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de D.A., executor judecătoresc, pentru faptele prevăzute de art. 246,

art. 289 și art. 291 C. pen.

Plângerea formulată de petentul D.S. împotriva

acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată,

prin rezoluția nr. 339/II/2/2009 din 12 august 2009, de către procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petentul D.S. a

formulat plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală nr. 107 din data de 23 octombrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, a fost respinsă ca

nefondată plângerea petentului D.S.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a

reținut următoarele:

Petentul D.S. a formulat plângere la data de 21

noiembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând

efectuarea de cercetări penale față de executorul judecătoresc D.A., pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de

fals, prev. de art. 291 C. pen.

S-a reclamat că executorul judecătoresc și-a

exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în

executare silită a deciziei civile nr. 702 din 30 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 3060/86/2007, prin care s-a dispus

reintegrarea în muncă a petentului la Asociația de proprietari nr. 13 Fălticeni

și plata drepturilor salariale de la data desfacerii ilegale a contractului de

muncă și până la reintegrarea efectivă în funcția de contabil casier.

Prin rezoluția nr. 306/P/2007 din 15 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin.

(6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de D.A. - executor judecătoresc la Circumscripția Judecătoriei Fălticeni,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C.

pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Procurorul cauzei a reținut că din actele premergătoare

efectuate rezultă faptul că la 21 ianuarie 2008, D.S. a cerut executorului

judecătoresc D.A., executarea silită a hotărârii mai sus menționate, cerere

înregistrată sub nr. 3/2008.

Procedurile realizate de executorul judecătoresc D.A.,

au condus la punerea în executare, parțial, a dispozitivului deciziei civile

nr. 702/2007 a Tribunalului Suceava, în sensul obligării Asociației de

proprietari nr.13 Fălticeni de a-i plăti creditorului suma de 2918 lei,

reprezentând veniturile de care a fost lipsit, după desfacerea contractului de

muncă.

Suma respectivă a fost consemnată la C.E.C. BANK

Fălticeni, la dispoziția creditorului, dar acesta a refuzat să o ridice, în

baza recipisei depusă de debitor, la Biroul Executorului Judecătoresc „D.A.".

S-a mai precizat că, în atribuțiile executorului

judecătoresc, nu intra și reintegrarea efectivă a creditorului în funcție, la

Asociația de proprietari nr. 13 Fălticeni, această obligație rămânând în

sarcina exclusivă a angajatorului, iar în condițiile în care Asociația de

proprietari nr. 13 Fălticeni a refuzat să pună în aplicare decizia civilă nr. 702/2007

a Tribunalului Suceava, în ce privește reintegrarea în muncă a petentului,

acesta a formulat plângere penală împotriva Asociației sus menționate, cauza

formând obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, nr. 285/P/2008,

aflat în lucru la Poliția Municipiului Fălticeni, în care, la 27 martie 2009.

s-a început urmărirea penală față de F.G., administratorul Asociației de

proprietari nr. 13 Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 277 și art. 278 C. muncii.

Ținând cont de cele reținute, procurorul a considerat

că afirmația petentului D.S., în sensul că executorul judecătoresc D.A. a

refuzat să execute decizia civilă nr. 702/2007 a Tribunalului Suceava în ce

privește reintegrarea lui în muncă. nu este întemeiată.

Cum din actele și lucrările dosarului nr. 306/P/2008,

nu a rezultat săvârșirea unor infracțiuni, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimată.

Împotriva rezoluției procurorului din 15 iulie 2009

petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, iar prin rezoluția nr. 339/11/2/2009 din 12 august 2009

procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată. arătând că din

verificarea materialului probator administrat în cauză nu rezultă indicii de

săvârșire a infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

Astfel, coroborându-se susținerile petentului cu cele

din declarațiile executorului judecătoresc și cu datele din înscrisurile

existente la dosar, a rezultat că, în dosarul execuțional nr. 3/2008, cererea

petentului a fost pusă în executare, atât în ce privește reintegrarea acestuia

în funcția de casier contabil, cât și cu privire la plata drepturilor salariate

conform art. 78 C. muncii, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 703 din 30

octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, faptul că pe parcursul executării, s-au ivit aspecte care îl fac pe

petent incompatibil - sau i se cere să îndeplinească anumite condiții cerule de

lege - cu funcția în care s-a dispus reintegrarea, acestea nu pot fi imputabile

executorului judecătoresc.

De asemenea, s-a dovedit neadevărată și susținerea

petentului că suma de bani plătită de debitoare îi este reținută pe nedrept de

executorul judecătoresc, întrucât, în realitate, prin adresele nr. 3 din 20

februarie 2008, 3 din 03 iunie 2008, 3 din 21 ianuarie 2009; 3 din 27 ianuarie 2009,

acesta a fost invitat pentru a primi recipisa nr. 605504/1 a Casei de Economii

și Consemnațiuni S.A., Unitatea nr. 1 Fălticeni, în vederea încasării sumei de

2198 lei, conform art. 562 C. proc. civ., însă nu a dat curs acestora, suma,

fiind și în prezent, consemnată la C.E.C., pe seama și la dispoziția sa, în

contul unic de cauțiuni pe țară.

Față de situația de fapt stabilită, s-a concluzionat

că din verificările efectuate nu rezultă existența infracțiunilor abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals,

întrucât executorul, în funcția pe care o îndeplinește, și-a îndeplinit corect

atribuțiile sale de serviciu.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale,

întemeiată pe art. 278/1 C. proc. pen., petentul D.S. a formulat plângere,

solicitând desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și

confirmate de procurorul ierarhic superior și trimiterea cauzei procurorului în

vederea începerii urmăririi penale față de intimată în vederea tragerii la

răspundere penală a acesteia pentru infracțiunile reclamate, conform art. 278/1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

S-a arătat în motivare că abuzul comis de executor

constă în faptul că nu a respectat întocmai titlul executoriu, depășindu-și

atribuțiile și încălcându-și astfel îndatoririle de serviciu. Conform titlului executoriu

(decizia civilă nr. 702din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale), s-a dispus reintegrarea sa în funcția

de casier-contabil și plata drepturilor salariale corespunzătoare, potrivit

art. 78 C. muncii. Cum Asociația de Proprietari nr. 13 Fălticeni a refuzat să

pună în aplicare decizia menționată, a formulat la data de 21 ianuarie 2008

cerere de executare silită a hotărârii prin intermediul executorului

judecătoresc, respectiv intimata. La data de 04 februarie 2008, fără știrea sa,

intimata, în prezența reprezentanților legali ai debitoarei Asociația de

Proprietari nr.13 Fălticeni, a întocmit în fals procesul verbal din aceeași

dală, prin care constata că debitoarea și-a îndeplinit obligația de „a face'',

având în vedere decizia nr. 396 din 07 decembrie 2007 emisă de debitoare, care

însă nu reflectă realitatea, iar referitor la obligația de „a da" a

consemnat poziția debitoarei în legătură cu salariul datorat și imposibilitatea

executorului de a calcula cu exactitate drepturile salariale cuvenite. Ulterior,

la data de 12 februarie 2008 deși a solicitat, reintegrarea sa și predarea

efectivă a gestiunii, a sediului și a cheilor, precum și plata drepturilor

salariale la zi, în prezența executorului judecătoresc, debitoarea a refuzat

solicitându-i nejustificat o serie de documente și o garanție bănească în

cuantum de 60.000, lei, iar la data de 14 februarie 2008 aceasta i-a făcut

cunoscut că este de acord cu plata sumei totale de 2.198 lei, respectiv 195 lei

pe lună, în loc de 1195 lei cât i se cuvenea, conform recipisei depusă la

intimată, dar pe care aceasta refuză să i-o predea. Consideră petentul că prin

întocmirea în fals a procesului verbal din 04 februarie 2008, a nepunerii în

executare a hotărârii judecătorești - prin reintegrarea sa efectivă și prin

plata drepturilor salariale pretinse, ce trebuiau calculate de către executor cât

și prin refuzul de a-i preda recipisa CEC. intimata, a săvârșit infracțiunile

pentru care a fost cercetată.

Curtea examinând plângerea formulată prin prisma

motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:

Plângerea adresată instanței de judecată competente

prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul

Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are,

între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul

judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin

art. 278/1 C. proc. pen.. de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din

Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect,

cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată

printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de

atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în

alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată eu plângerea

menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire

penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor

premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor

legii procesuale.

In raport de concluziile pe care această examinare le

impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri

noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute

de art. 278/1 alin. (8) C. proc. pen.

Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de

netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz

de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate

și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care

s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță,

actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau

infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire

penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile

reglementate în art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea

acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se

începerea urmăririi penale și respectiv, declanșarea procesului penal se

dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea

acesteia.

În cazul contestării acestei soluții prin formularea

plângerii prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen., controlul judecătoresc

privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele

premergătoare la care face referire textul art. 224 C. proc. pen., preced

începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.

Curtea examinând probatoriul administrat și depus la

dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de

petent în sarcina intimatei și, drept urmare, apreciază că rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale din 15 iulie 2009 dată în dosar 306/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul

general prin rezoluția din 12 august 2009 a aceluiași parchet, cu nr. 339/II/2/2009

este temeinică și legală.

Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.

246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, cu intenție,

efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare

intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existența

acestei infracțiuni este necesar ca intimata, în exercițiul atribuțiilor sale

de serviciu. cu intenție, să nu îndeplinească un act de executare silită sau să

îl îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale

ale petentului.

Deci, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea

executorului, care ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petenților să

fie săvârșită cu vinovăție, iar forma vinovăției cerută este intenția. Acesta

înseamnă, că executorul, cu voință a efectuat acțiunea sa, ori a rămas în

pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se

cauzează o vătămare a intereselor legale ale petentei și a urmărit acest

rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând conținutul infracțiunii la activitățile

desfășurate de executor, a rezultat că acesta a efectuat activități și a

întocmit acte în virtutea dreptului cu care era investit în funcția pe care o

îndeplinea și în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de legea procesual

civilă, care reglementează sediul materiei vizând executarea silită, neexistând

indicii și elemente din care să rezulte comiterea vreunei fapte de natură

penală, cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr. 702/2007 a Curții

de Apel Suceava, deci nici a celor sub aspectul cărora s-au efectuat

verificări.

Din actele dosarului rezultă că prin decizia nr. 702

din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava a fost admis recursul declarat

de contestatorul D.S. împotriva sentinței civile nr. 960 din 11 iulie 2007 a

Tribunalului Suceava, modificată în totalitate sentința atacată, admisă în

parte contestația, anulată decizia nr. 176 din 19 aprilie 2007 emisă de

Asociația de Proprietari nr. 13 Fălticeni, dispunându-se reintegrarea

contestatorului în funcția de casier-contabil cu obligarea la plata drepturilor

salariale conform art. 78 C. muncii. Prin aceeași hotărâre s-a respins ca

nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de

judecată.

În temeiul acestei hotărâri judecătorești, investită

cu formulă executorie, petentul a formulat cerere de executare silită la Biroul

executorului judecătoresc D.A. Fălticeni, prin care a solicitat obligarea

debitoarei la reintegrarea sa în funcția de casier-contabil și plata

drepturilor salariale conform art. 78 C. muncii, calculate începând cu 18

ianuarie 2007 până la data formulării cererii de executare, respectiv suma de

14.340 lei, fiind întocmit astfel dosarul execuțional nr. 3/2008, dosar în care

s-au întocmit mai multe acte executare, respectiv somația din ianuarie 2008, procese

verbale din 29 ianuarie 2008, 04 februarie 2008, 12 februarie 2008 și 14

februarie 2008.

Deși D.S. a susținut că în mod fals executorul

judecătoresc a consemnat în procesul verbal din 04 februarie 2008 că a fost

reintegrat în funcție și că i s-ar fi plătit drepturile salariale aferente, din

actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr. 396 din 07 decembrie 2007

emisă de Asociația de Proprietari nr. 13 Fălticeni s-a aprobat și s-a dispus

reintegrarea petentului începând cu data de 19 ianuarie 2007, comunicându-i-se

acestuia să se prezinte la sediul Asociației în termen de 15 zile de la

primirea deciziei pentru începerea programului de lucru însă angajatul nu s-a

conformat solicitărilor asociației astfel că în ședința Comitetului executiv

din 31 decembrie 2007 s-a dispus plata concediului de odihnă a celui în cauză

pentru anul 2007 și a preavizului de 15 zile, măsuri ce se încheiau

calendaristic la 21 februarie 2008, urmând ca după această dată să se emită

decizia de desființare a contractului de muncă a acestuia.

La data de 10 ianuarie 2008, întreaga documentație

privind reintegrarea petentului a fost depusă cu adresa nr. 05 din 09 ianuarie 2008

la ITM Suceava, fiind înregistrată sub nr. 372 din 10 ianuarie 2008, aspect

adus și la cunoștința celui în cauză la data de 20 ianuarie 2008 prin adresa

nr. 20.

Pentru a fi preîntâmpinate alte pretenții ale

contestatorului, asociația a emis adresa nr. 70 din 21 februarie 2008 prin care

a reiterat solicitarea ca petentul să se prezente la sediul unității, în

vederea reluării activității, invitație refuzată, motiv pentru care s-a emis

Dispoziția nr. 4 martie 2008 de desfacere a contractului de muncă.

Această decizie a fost contestată, însă prin sentința

civilă nr. 567/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă

prin Decizia nr. 1670/2008 a Curții de Apel Suceava, contestația a fost respinsă

ca nefondată, în considerentele acestei hotărâri judecătorești reținându-se că

în mai multe rânduri contestatorul a fost înștiințat despre reintegrarea sa în

muncă, despre plata drepturilor salariale, care au decurs ca urmare a

pronunțării deciziei nr. 702/2007 a Curții de Apel Suceava, dar că a refuzat să

dea curs solicitărilor asociației.

Așadar, funcție de actele depuse de asociație în

dosarul execuțional și de cele reținute în sentința civilă nr. 567/2008 a

Tribunalului Suceava definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1670/2008

a Curții de Apel Suceava, Curtea constată că în mod corect s-a stipulat în

procesul-verbal de executare silită înfăptuit de executorul judecătoresc D.A.

în dosarul de executare nr. 3/2008, că asociația și-a respectat obligația de a

face, instituită prin decizia nr. 702/2007 a Curții de Apel Suceava.

În ceea ce privește executarea obligației de plată a

drepturilor salariale cuvenite petentului, Curtea reține că în același

proces-verbal din 4 februarie 2008, executorul judecătoresc a consemnat că

asociația este de acord cu plata acestor drepturi, calculate însă la suma de

195 si pe lună, stabilită la un program de 4 ore, astfel cum rezultă din actul

adițional la contractul de muncă nr. 91808 din 01 iunie 1995, încheiat la 1

februarie 2005 și că funcție de această poziție și de cererea creditorului, se

află în imposibilitate de a calcula cu exactitate drepturile salariale, motiv

pentru care a apreciat că ar fi necesară o lămurire din partea instanței de

judecată cu privire la întinderea titlului executoriu, cerere respinsă prin

decizia nr. 2 din 03 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava (f. 171 ds.u.p.),

situație care însă nu echivalează cu finalizarea executării silite. De aItfel,

sub acest aspect procesul verbal menționat a fost desființat în parte, prin

sentința civilă nr. 1003 din 11 mai 2009 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în

dosar nr. 424/227/2008, reținându-se în considerente că din raportul de

expertiză tehnică întocmit de expert L.C., rezultă că asociația datorează

petentului cu titlu de drepturi bănești suma de 5099 lei, actualizată la suma

de 5519 lei pentru perioada 19 ianuarie 2007 - 28 februarie 2008 - dată la care

i s-a desfăcut definitiv și irevocabil contractul de muncă.

Ori, parte din suma menționată, respectiv suma de

2198 lei, a fost consemnată la dispoziția petentului, la data de 12 februarie 2008

la CEC Unitatea nr. 1 Fălticeni de către asociație, cu recipisa nr. 605504/1,

recipisă depusă în original la dosarul execuțional, în vederea redării acesteia

către petent, aspect ce rezultă atât din procesul verbal din 14 februarie 2008,

cât și adresa din 20 februarie 2008 întocmite de către intimată, însă cel în

cauză nu a dat curs acestei invitații.

Faptul că petentului nu i s-a predat gestiunea

asociației de proprietari, întrucât acesta nu mai avea calitatea de

administrator, și nici chitanțierele și registrul de casă, întrucât nu fusese constituită

în prealabil garanția materială de către casier-contabil, în conformitate cu

Legea nr. 22/1969 și Legea nr. 230/2007, H.G. nr. 1588/2008, reprezintă

împrejurări a căror rezolvare nu intră în atribuțiile executorului

judecătoresc, după cum nici faptul că petentul nu a dat curs invitației

repetate de a ridica recipisa CEC nu poate fi imputată intimatei.

Cum din verificările efectuate în etapa actelor

premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea de către intimată în efectuarea

activităților anterior amintite a obligațiilor profesionale în raport cu

petentul și care să se circumscrie conținutului constitutiv ale infracțiunilor

pentru care s-a făcut plângere, în mod corect prin rezoluția atacată s-a

reținut că presupusele fapte penale nu există pentru a putea fi antrenată

răspunderea penală a intimatului.

Declanșarea unor plângeri penale împotriva

executorului judecătoresc pentru actele întocmite în cadrul procedurii

executării silite nu poate determina trimiterea in judecată penală în absența

unor probe din care să rezulte comiterea faptelor respective, cu forma de vinovăție

cerută de lege și anume intenția.

Calea plângerii prev. de art. 278/1 C. proc. pen. la

care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau

pentru a fi ignorate mijloacele de contestare prevăzute de lege împotriva

fiecărui act de executare și nici nu a fost elaborată pentru a determina

declanșarea abuzivă de litigii penale si nici nu s-a instituit o noua cale de

atac ordinară.

În acest context nemulțumirea petentului cu referire

la modul concret în care a avut loc reintegrarea sa de către angajator și

maniera de calcul a sumelor ce i se cuvin conform titlului executoriu trebuie

să îmbrace forma căi de atac în limitele recunoscute de lege - contestația la

executare, plângere penală pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 277,

art. 278 C. muncii - neputându-se obține o suplimentare a gradelor de

jurisdicție prin promovarea unei plângeri de natura celei de față.

Pentru considerentele arătate, Curtea constată că

rezoluțiile procurorului sunt legale si temeinice, așa încât în baza art. 278/1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea petentului ca nefondată.

Împotriva deciziei, petentul D.S. a formulat

prezentul recurs.

Petentul nu s-a prezentat la instanța de recurs, și

nici nu și-a angajat un apărător, depunând la dosar „motive de recurs"

(fil.3).

În motivele scrise de recurs, petentul nu a menționat

critici concrete de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței atacate,

rezumându-se la reluarea acuzațiilor aduse intimatului prin plângerea penală.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce

se vor arăta.

Așa cum corect s-a menționat atât în rezoluțiile

atacate, dar și în sentința recurată, modul în care s-a realizat reintegrarea

petentului în funcția avută anterior și modul de calcul al sumelor cuvenite

conform titlului executoriu nu pot fi imputate, ca fapte penale, executorului

judecătoresc. Petentul are la dispoziție alte mijloace legale pentru realizarea

drepturilor pretins a fi fost încălcate de către angajator (asociația de

proprietari), iar nu calea plângerii penale față de executorul judecătoresc.

De asemenea, Înalta Curte, examinând din oficiu -

conform art. 385/6 alin. ultim C. proc. pen. - întreaga cauză, sub toate

aspectele, mai constată următoarele:

În vederea soluționării plângerii penale, au fost

efectuate - potrivit art. 224 C. proc. pen. - acte premergătoare, fiind format

dosarul nr. 306/P/2008 (180 de file) care conține, în copie, toate înscrisurile

cu relevanță juridică referitoare la litigiul civil și dosarul execuțional.

În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și

art. 5/2 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din

Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție,

deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale)

nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen.,

organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221

C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din

cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă

vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

În urma efectuării actelor premergătoare, necesare

pentru soluționarea plângerii penale formulată de petent - dar și pentru a se

stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost

relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 68/1 C. proc. pen., care să

justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte

premergătoare a săvârșit infracțiuni (argumente de fapt și de drept prezentate

în pag. 1-2 ale rezoluției).

În condițiile legii, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a procedat la examinarea

legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată, respingând

motivat plângerea petentului formulată împotriva acestei soluții (argumente de

fapt și de drept prezentate în pag. 1-2 ale rezoluției).

Sesizată, potrivit art. 278/1 C. proc. pen., cu

plângerea formulată de petent (fil. 2 d.p.i.), Curtea de Apel Suceava a

examinat criticile aduse soluției de netrimitere în judecată și, cu ample

argumente de fapt și de drept pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind

convingătoare, a respins-o ca nefondată (argumente de fapt și de drept

prezentate în pag. 7-9 ale sentinței atacate).

În lipsa altor critici concrete ale petentului cu

privire la legalitatea și temeinicia sentinței atacate (în motivele de recurs

acestea rezumându-se la reiterarea situației de fapt și de drept, precum și la

reiterarea nemulțumirilor referitoare la modul în care s-a realizat

reintegrarea sa în funcția avută anterior și la modul de calcul al sumelor

cuvenite conform titlului executoriu), Înalta Curte constată că organele

judiciare (procurorul, procurorul general și judecătorul instanței de fond) au

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării

plângerii penale și în materia soluționării plângerilor împotriva soluțiilor de

netrimitere în judecată. Soluțiile dispuse sunt motivate în fapt și în drept, Înalta

Curte însușindu-și toate argumentele de natură probatorie și juridică

prezentate de organele judiciare.

Ampla motivare a sentinței judecătorului primei

instanțe, astfel cum a fost expusă anterior, justifică nu numai concluzia legalității

și temeiniciei sentinței atacate, dar și pe cea a inutilității reiterării

argumentației de fapt și de drept.

Așa cum s-a menționat anterior, petentul are la

dispoziție alte mijloace legale pentru realizarea drepturilor pretins a fi fost

încălcate de către angajator (asociația de proprietari), iar nu calea plângerii

penale față de executorul judecătoresc, acestuia nefiindu-i imputabilă

săvârșirea vreunei infracțiuni.

În raport cu cele reținute, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului urmează a fi respins ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.S.

împotriva sentinței penale nr. 107 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie

2010.