ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3299/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 45 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului P.C. împotriva rezoluției nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 33/l1/2/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. A fost obligat petentul la 50 de lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea formulată la data de 11 decembrie 2008 și adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava petentul P.C.

în calitate de persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări fată de numitul G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. în fapt a reclamat petentul că G.A., în calitate de executor judecătoresc și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a sentinței civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani. A arătat petentul că intimatul, în mod nelegal, a procedat la două puneri în executare a sentinței civile amintite, la interval de cca. 11 luni una de alta, după ce între acestea mai procedase la o punere în posesie, fără însă a întocmi vreun act în acest sens.

Prin rezoluția nr. 328/P/2008 din data de 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G.A., executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În motivarea acestei soluții procurorul de caz a reținut că prin sentința civilă nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect grănițuire introdusă de reclamanta N.R. împotriva pârâtului P.C., stabilindu-se linia de hotar între proprietățile părților conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză.

După învestirea cu formulă executorie a sentinței civile amintite numita N.R. a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006. La data de 07 septembrie 2007 executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului, ocazie cu care a procedat la efectuarea de măsurători și la stabilirea limitelor de grănițuire, încheind totodată un proces-verbal semnat de martorii asistenți, cu privire la care părțile prezente nu au avut de făcut obiecțiuni. După aproximativ 10 zile de la data punerii în executare a hotărârii judecătorești, la cererea creditoarei N.R., care era nemulțumită de executarea făcută, G.A. s-a deplasat din nou la fața locului. Cu această ocazie, creditoarea a solicitat schimbarea semnelor de hotar, dar în lipsa prezenței la fața locului a expertului judiciar, executorul judecătoresc a refuzat acest lucru.

Ulterior, numita N.R. a formulat plângere penală împotriva vecinului ei P.C. pentru infracțiunea de nerespectare a hotărâri lor judecătorești, prev. de art. 271 alin. (1) C. pen., susținând că ar fi modificat limitele de hotar stabilite de executorul judecătoresc. Prin rezoluția nr. 160/P/2008 din 04 iunie 2008 a Pachetului de pe lângă Judecătoria Darabani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.C. pentru infracțiunea prev. de art. 271 alin. (1) C. pen., constatându-se că fapta reclamată nu există. După comunicarea către părți a soluției din Dosarul penal nr. 160/P12008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, creditoarea N.G.A. o nouă punere în executare a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006, motivat de faptul că debitorul P.C.

a schimbat semnele de hotar. În baza cererii creditoarei N.R., după efectuarea și comunicarea actelor procedurale de înștiințare și de somație, în data de 08 iulie 2008 executorul judecătoresc G.A. a procedat la o nouă punere în executare a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani, întocmind în acest sens proces-verbal de încheiere a executării. Ulterior, prin cererea din 25 septembrie 2008, debitorul P.C. a solicitat executorului judecătoresc G.A. o punere în executare silită corectă a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006, precizând că este nemulțumit de cele două executări anterioare, respectiv din 07 septembrie 2007 și 08 iulie 2008. Față de cererea sus menționată, prin adresa din 28 septembrie 2008 a B.E.J.

G.A., i s-a comunicat numitului P.C. că în cauză procedura de punere în executare silită a fost încheiată, iar în cazul în care dorește o nouă punere în executare, să se adreseze altui executor judecătoresc, întrucât R.E.J. G.A. se abține. Din analiza situației de fapt descrisă mai sus, s-a constatat că în cauză nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. în acest sens, s-a avut în vedere că din probele administrate nu au rezultat indicii concrete că executorul judecătoresc nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și că ar fi cauzat prin aceasta o vătămare intereselor legale ale petentului.

În conformitate cu disp. art. 399-405 C. proc. civ., privind contestația la executare în materie civilă, pentru rezolvarea problemelor litigioase ivite în cursul executării silite, părțile interesate sau terțele persoane, care se consideră vătămate prin executarea silită, pot formula plângere la instanța competentă în scopul desființării actelor ilegale de executare. Împotriva acestei soluții, în termenul legal, a formulat plângere, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul P.C. Prin rezoluția nr. 33/11/2/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Popoi Constantin împotriva rezoluției nr. 328/P/2008 din data de 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că din analiza materialului probator administrat în cauză, a rezultat că plângerea este neîntemeiată, întrucât punerea din nou în executare a hotărârii judecătorești sus menționate, la data de 08 iulie 2008, a fost făcută ca urmare a cererii creditoarei N.R. din data de 16 iunie 2008, determinată de modificarea situației de fapt din teren efectuată de petent, prin fapta pentru care a fost cercetat în Dosarul nr. 160/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani. La data de 17 martie 2010, petentul P.C., a formulat în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 33/11/2/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii sale petentul a arătata în esență că este nemulțumit de faptul că intimatul a pus în aplicare greșit sentința civilă nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani, bătând un țăruș chiar în poarta gospodăriei sale și tăcând astfel imposibil accesul la acesta cu căruța. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 230/39/2010 și s-a dispus atașarea Dosarului de urmărire penală nr. 328/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Instanța examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a constatat următoarele: Actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina executorului judecătoresc G.A.

există și, drept urmare, instanța apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluția nr. 33/1112/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este temeinică și legală. Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de act. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni era necesar ca intimatul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție, să nu fi îndeplinit un act de executare silită sau să îl fi îndeplinit în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului.

Ori, din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, instanța constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența unei fapte penale în sarcina executorului judecătoresc G.A., cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani, la cererea creditoarei N.R., întrucât acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor proces ual civile ce reglementează executarea civilă.

Din actele dosarului rezultă că la data de 07 septembrie 2007 intimatul în calitatea sa de executor judecătoresc s-a deplasat în comuna Havîrna, jud. Botoșani, ocazie cu care a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani, întocmind în acest sens un proces-verbal, cu privire la care părțile prezente (printre care și petentul) nu au avut de făcut obiecțiuni; ulterior, la aproximativ 10 zile de la data punerii în executare a hotărârii judecătorești, la cererea creditoarei N.R., care era nemulțumită de executarea făcută, intimatul G.A.

s-a deplasat din nou la fața locului, creditoarea solicitând schimbarea semnelor de hotar; în lipsa prezenței la fața locului a unui expert judiciar, intimatul a refuzat acest lucru; la data de 08 iulie 2008, după soluționarea Dosarului penal nr. 160/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani (în care petentul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin. (2) C. pen.), intimatul s-a deplasat din nou în comuna Havîma, jud. Botoșani, la cererea creditoarei (care a reclamat o schimbare a semnelor de hotar), ocazie cu care a procedat la o nouă punere în executare a sentinței civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani; și de ace stă dată a fost întocmit un proces-verbal; ulterior, la data de 25 septembrie 2008, debitorul P.C.

a solicitat intimatului G.A. o nouă punere în executare silită a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006, precizând că este nemulțumit de cele două puneri în executare anterioare; prin adresa din 28 septembrie 2008 intimatul a comunicat petentului că în cauză procedura de punere în executare silită a fost încheiată, iar în cazul în care dorește o nouă punere în executare, să se adreseze altui executor judecătoresc, întrucât B.E.J. G.A. înțelege să se abțină.

Cum din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligațiilor profesionale în raport cu petentul de către intimat în efectuarea activităților anterior amintite și care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii reclamate (nu a rezultat că intimatul ar fi procedat la o a doua punere în executare exclusiv din inițiativa sa), în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. “ fapta nu există ” . În cauză a mai reclamat petentul, prin apărătorul său ales că în mod greșit intimatul nu a fost audiat în cauză.

În condițiile în care în dosarul penal amintit s-au efectuat doar acte premergătoare, nefiind începută urmărirea penală față de intimat, nu era obligatorie audierea acestuia (mai ales că din înscrisurile depuse la dosar - procese-verbale de punere în executare, adrese, cereri de punere în executare silită - situația de fapt în ceea ce îl privește pe acesta era destul de clară). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul P.C., solicitând desființarea actelor procurorului și trimiterea cauzei la Parchet în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale și trimiterii în judecată a intimatului. În motivarea recursului, petentul susține că intimatul a făcut trei executări successive, din proprie inițiativă, pentru care a întocmit trei procese-verbale de punere în executare a aceleiași hotărâri, numai prima executare fiind conformă cu hotărârea.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 7 septembrie 2007 intimatul, în calitate de executor judecătoresc, a pus în executare sentința civilă nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani, prin care se stabilise linia de hotar ce desparte proprietățile petentului P.C. și a numitei N.R. Ulterior, între cei doi proprietari au intervenit neînțelegeri legate de modul în care fusese stabilită linia de hotar, fapt ce a determinat formularea unei plângeri penale împotriva petentului P.C. de către numita N.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 271 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția nr. 160/P/2008 din 4 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petent, reținându-se că ulterior efectuării executării silite, semnul de hotar ar fi fost mutat de către același executor judecătoresc, ceea ce a determinat reacția petentului, care a smuls semnul(parul) care delimita proprietățile și l-a așezat lângă semnul stabilit inițial. În aceste condiții, la data de 16 iunie 2008 numita N.R. s-a adresat din nou intimatului, solicitându-i refacerea măsurătorilor în vederea stabilirii definitive a hotarului dintre cele două proprietăți.

Intimatul s-a deplasat din nou la fața locului și a procedat la o nouă executare, însă așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu această ocazie (8 iulie 2008) și semnat de către petent, stabilirea liniei de hotar s-a făcut pe linia albastră marcată în raportul de expertiză avut în vedere în titlu executoriu, cum de altfel se întâmplase și cu ocazia primei executări, din 7 septembrie 2007. În aceste condiții, nu se poate susține că intimatul și-ar fi exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, în condițiile în care cea de-a doua executare a hotărârii judecătorești nu a avut loc din inițiativa sa și nu a fost de natură a crea o vătămare petentului, câtă vreme executarea s-a făcut prin stabilirea liniei de hotar pe același amplasament menționat în titlul executoriu, fapt ce rezultă din procesul verbal întocmit cu această ocazie și pe care petentul l-a semnat fără obiecțiuni, așa cum făcuse și prima dată.

Împrejurarea că petentul nu este totuși mulțumit de modul în care a fost pusă în executare sentința civilă nr. 262/2006 nu echivalează cu săvârșirea de către intimat a unei fapte prevăzute de legea penală, petentul având posibilitatea de a se adresa instanței civile cu o contestație la executare. În consecință, recursul declarat de către petent este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.C. împotriva sentinței penale nr. 45 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2010.