ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3299/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3299/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de

față;

Prin sentința penală nr. 45 din 21 mai 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea

petentului

P.C. împotriva rezoluției nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr.

33/l1/2/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava.

A fost obligat petentul la 50 de lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a

reținut că prin plângerea formulată la data de 11 decembrie 2008

și adresată Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava petentul P.C. în calitate de persoana vătămată a

solicitat efectuarea de cercetări fată de numitul G.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. în fapt a reclamat petentul că G.A.,

în calitate de executor judecătoresc și-a îndeplinit în mod defectuos

atribuțiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a sentinței

civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani. A arătat petentul

că intimatul, în mod nelegal, a procedat la două puneri în executare

a sentinței civile amintite, la interval de cca. 11 luni una de alta,

după ce între acestea mai procedase la o punere în posesie, fără

însă a întocmi vreun act în acest sens.

Prin rezoluția nr. 328/P/2008 din

data de 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G.A.,

executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în

serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea

acestei soluții procurorul de caz a reținut că prin

sentința civilă nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani,

rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis

acțiunea civilă având ca obiect grănițuire introdusă

de reclamanta N.R. împotriva pârâtului P.C., stabilindu-se linia de hotar între

proprietățile părților conform raportului de expertiză

judiciară întocmit în cauză.

După învestirea cu formulă

executorie a sentinței civile amintite numita N.R. a solicitat executorului

judecătoresc punerea în executare a sentinței civile nr. 262 din 19

mai 2006.

La data de 07 septembrie 2007 executorul

judecătoresc s-a deplasat la fața locului, ocazie cu care a procedat

la efectuarea de măsurători și la stabilirea limitelor de

grănițuire, încheind totodată un proces-verbal semnat de

martorii asistenți, cu privire la care părțile prezente nu au

avut de făcut obiecțiuni.

După aproximativ 10 zile de la data

punerii în executare a hotărârii judecătorești, la cererea

creditoarei N.R., care era nemulțumită de executarea

făcută, G.A. s-a deplasat din nou la fața locului. Cu

această ocazie, creditoarea a solicitat schimbarea semnelor de hotar, dar

în lipsa prezenței la fața locului a expertului judiciar, executorul

judecătoresc a refuzat acest lucru.

Ulterior, numita N.R. a formulat plângere

penală împotriva vecinului ei P.C. pentru infracțiunea de

nerespectare a hotărâri lor judecătorești, prev. de art. 271 alin.

(1) C. pen., susținând că ar fi modificat limitele de hotar stabilite

de executorul judecătoresc.

Prin rezoluția nr. 160/P/2008 din 04

iunie 2008 a Pachetului de pe lângă Judecătoria Darabani, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de P.C. pentru

infracțiunea prev. de art. 271 alin. (1) C. pen., constatându-se că

fapta reclamată nu există.

După comunicarea către

părți a soluției din Dosarul penal nr. 160/P12008 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Darabani, creditoarea N.G.A. o nouă

punere în executare a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006, motivat de

faptul că debitorul P.C. a schimbat semnele de hotar.

În baza cererii creditoarei N.R.,

după efectuarea și comunicarea actelor procedurale de

înștiințare și de somație, în data de 08 iulie 2008

executorul judecătoresc G.A. a procedat la o nouă punere în executare

a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani,

întocmind în acest sens proces-verbal de încheiere a executării.

Ulterior, prin cererea din 25 septembrie 2008,

debitorul P.C. a solicitat executorului judecătoresc G.A. o punere în

executare silită corectă a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006,

precizând că este nemulțumit de cele două executări

anterioare, respectiv din 07 septembrie 2007 și 08 iulie 2008.

Față de cererea sus

menționată, prin adresa din 28 septembrie 2008 a B.E.J. G.A., i s-a

comunicat numitului P.C. că în cauză procedura de punere în

executare silită a fost încheiată, iar

în cazul în care dorește o nouă

punere în executare, să

se adreseze altui executor judecătoresc, întrucât R.E.J. G.A. se

abține.

Din analiza situației de fapt

descrisă mai sus, s-a constatat

că

în cauză nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de

abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. în acest

sens, s-a avut în vedere că din probele administrate nu au rezultat

indicii concrete că executorul judecătoresc nu și-ar fi

îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și

că ar fi cauzat prin aceasta o vătămare intereselor legale ale

petentului.

În conformitate cu disp. art. 399-405 C.

proc. civ.,

privind contestația la

executare în materie civilă, pentru rezolvarea

problemelor

litigioase ivite în cursul executării silite, părțile interesate

sau terțele persoane, care se consideră vătămate prin

executarea silită, pot formula plângere la instanța competentă

în scopul desființării actelor ilegale de executare.

Împotriva acestei soluții, în

termenul legal, a formulat plângere, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,

petentul P.C.

Prin rezoluția nr. 33/11/2/2010 din

22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost

respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Popoi

Constantin împotriva rezoluției nr. 328/P/2008 din data de 30 decembrie 2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea acestei rezoluții s-a

reținut că din analiza materialului probator administrat în

cauză, a rezultat că plângerea este neîntemeiată, întrucât

punerea din nou în executare a hotărârii judecătorești sus

menționate, la data de 08 iulie 2008, a fost făcută ca urmare a

cererii creditoarei N.R. din data de 16 iunie 2008, determinată de

modificarea situației de fapt din teren efectuată de petent, prin

fapta pentru care a fost cercetat în Dosarul nr. 160/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Darabani.

La data de

17 martie 2010, petentul P.C., a formulat

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției nr. 328/P/2008 din 30

decembrie 2009 a Parchetului de

pe

lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 33/11/2/2010

din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava.

În motivarea plângerii sale petentul a

arătata în esență că este nemulțumit de faptul că

intimatul a pus în aplicare greșit sentința civilă nr. 262/2006

a Judecătoriei Darabani, bătând un țăruș chiar în

poarta gospodăriei sale și tăcând astfel imposibil accesul la

acesta cu căruța.

Cauza a fost înregistrată la Curtea

de Apel Suceava sub nr. 230/39/2010 și s-a dispus atașarea Dosarului de

urmărire penală nr. 328/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava.

Instanța examinând plângerea

formulată prin prisma motivelor invocate a constatat următoarele:

Actele premergătoare efectuate în

cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina

executorului judecătoresc G.A. există și, drept urmare,

instanța apreciază că rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin

rezoluția nr. 33/1112/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este temeinică și

legală.

Infracțiunea de abuz în serviciu

prevăzută de act. 246 C. pen., constă în fapta

funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și

atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o

vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte,

pentru existența acestei infracțiuni era necesar ca intimatul, în

exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție, să

nu fi îndeplinit un act de executare silită sau să îl fi îndeplinit

în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale

petentului.

Ori, din verificarea ansamblului actelor

premergătoare existente la dosar, instanța constată că în

cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice

existența unei fapte penale în sarcina executorului judecătoresc G.A.,

cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 262/2006 a

Judecătoriei Darabani, la cererea creditoarei N.R., întrucât acesta

și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele prevăzute de

lege și cu respectarea dispozițiilor proces ual civile ce

reglementează executarea civilă.

Din actele dosarului rezultă că

la data de 07 septembrie 2007 intimatul în calitatea sa de executor

judecătoresc s-a deplasat în comuna Havîrna, jud. Botoșani, ocazie cu

care a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 262/2006 a

Judecătoriei Darabani, întocmind în acest sens un proces-verbal, cu

privire la care părțile prezente (printre care și petentul) nu

au avut de făcut obiecțiuni; ulterior, la aproximativ 10 zile de la

data punerii în executare a hotărârii judecătorești, la cererea

creditoarei N.R., care era nemulțumită de executarea

făcută, intimatul G.A. s-a deplasat din nou la fața locului,

creditoarea solicitând schimbarea semnelor de hotar; în lipsa prezenței la

fața

locului a unui expert judiciar,

intimatul a refuzat acest lucru; la data

de 08 iulie 2008, după

soluționarea Dosarului penal nr. 160/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Darabani (în care petentul

a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

271 alin. (2) C. pen.), intimatul s-a deplasat din nou în comuna Havîma, jud.

Botoșani,

la cererea creditoarei (care a reclamat o schimbare a semnelor de hotar),

ocazie cu care a procedat la o nouă punere în executare a sentinței

civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani; și de ace stă

dată a fost întocmit un proces-verbal; ulterior, la data de 25 septembrie 2008,

debitorul P.C. a solicitat intimatului G.A. o nouă punere în executare

silită a sentinței civile nr. 262 din 19 mai 2006, precizând că

este nemulțumit de cele două puneri în executare anterioare; prin

adresa din 28 septembrie 2008 intimatul a comunicat petentului că în

cauză procedura de punere în executare silită a fost încheiată,

iar în cazul în care dorește o nouă punere în executare, să se

adreseze altui executor judecătoresc, întrucât B.E.J. G.A. înțelege

să se abțină.

Cum din verificările efectuate în etapa

actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligațiilor

profesionale în raport cu petentul de către intimat în efectuarea

activităților anterior amintite și care să se circumscrie

conținutului constitutiv al infracțiunii reclamate (nu a rezultat

că intimatul ar fi procedat la o a doua punere în executare exclusiv din

inițiativa sa), în mod corect prin rezoluția atacată s-a

reținut incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

“

fapta nu există

”

.

În cauză a mai reclamat petentul,

prin apărătorul său ales că în mod greșit intimatul nu

a fost audiat în cauză.

În condițiile în care în dosarul

penal amintit s-au efectuat doar acte premergătoare, nefiind începută

urmărirea penală față de intimat, nu era obligatorie

audierea acestuia (mai ales că din înscrisurile depuse la dosar -

procese-verbale de punere în executare, adrese, cereri de punere în executare

silită - situația de fapt în ceea ce îl privește pe acesta era

destul de clară).

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul P.C., solicitând

desființarea actelor procurorului și trimiterea

cauzei

la Parchet în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale și

trimiterii în judecată a intimatului.

În motivarea recursului, petentul

susține că intimatul a făcut trei executări successive, din

proprie inițiativă, pentru care a întocmit trei procese-verbale de

punere în executare a aceleiași hotărâri, numai prima executare fiind

conformă cu hotărârea.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că la data de 7 septembrie 2007 intimatul, în

calitate de executor judecătoresc, a pus în executare sentința

civilă nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani, prin care se

stabilise linia de hotar ce desparte proprietățile petentului P.C. și

a numitei N.R.

Ulterior, între cei doi proprietari au

intervenit neînțelegeri legate de modul în care fusese stabilită

linia de hotar, fapt ce a determinat formularea unei plângeri penale împotriva

petentului P.C. de către numita N.R. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev.de art. 271 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția nr. 160/P/2008 din 4

iunie 2008 a Parchetului

de pe lângă

Judecătoria Darabani s-a dispus neînceperea urmăririi

penale

față de petent, reținându-se că ulterior efectuării

executării silite, semnul de hotar ar fi fost mutat de către

același executor judecătoresc, ceea ce a determinat reacția

petentului, care a smuls semnul(parul) care delimita proprietățile

și l-a așezat lângă semnul stabilit inițial.

În aceste condiții, la data de 16 iunie

2008 numita N.R. s-a adresat din nou intimatului, solicitându-i refacerea

măsurătorilor în vederea stabilirii definitive a hotarului dintre

cele două proprietăți.

Intimatul

s-a deplasat din nou la fața locului și a procedat la o

nouă executare, însă așa cum rezultă din

procesul-verbal întocmit cu această ocazie (8 iulie 2008) și semnat

de către petent, stabilirea liniei de hotar s-a făcut pe linia

albastră marcată în raportul de expertiză avut în vedere în

titlu executoriu, cum de altfel se întâmplase și cu ocazia primei

executări, din 7 septembrie 2007.

În aceste condiții, nu se poate

susține că intimatul și-ar fi

exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, în

condițiile în care cea de-a doua executare a

hotărârii judecătorești

nu a avut loc din inițiativa sa și nu a fost de natură a

crea o

vătămare petentului,

câtă vreme executarea s-a făcut prin

stabilirea liniei de hotar pe același amplasament menționat

în titlul

executoriu, fapt ce

rezultă din procesul verbal întocmit cu această ocazie și pe

care petentul l-a semnat fără obiecțiuni, așa cum

făcuse și prima dată.

Împrejurarea că petentul nu este

totuși mulțumit de modul în care a fost pusă în executare

sentința civilă nr. 262/2006 nu echivalează cu

săvârșirea de către intimat a unei fapte prevăzute de legea

penală, petentul având posibilitatea de a se adresa instanței civile

cu o contestație la executare.

În consecință,

recursul declarat de către petent este nefondat și va fi respins

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de

soluționarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul petiționar P.C. împotriva sentinței penale nr. 45 din

21 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 septembrie 2010.