ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.F., împotriva rezoluției nr. 24/P/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 231/11/2/2010 din 14 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată, persoana vătămată D.F. a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că acesta și-a îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, procedând la punerea în posesie a creditorului A.C.

cu o suprafață de teren atribuită prin hotărâre judecătorească pe un amplasament greșit. Prin rezoluția nr. 24/P/2010 din data de 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În motivarea acestei soluții procurorul de caz a reținut că prin sentința civilă nr. 83 din 26 februarie 2008 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă și irevocabilă, D.F. a fost obligat să-i lase reclamantului A.C. în liniștită posesie suprafața de 3300 m.p. situată pe raza com.

Hudești, jud. Botoșani, în tarlaua 38, parcela cadastrală 1535/35, învecinată cu moștenitorii lui D.M., M.I., M.C. și drum. Prin încheierea Judecătoriei Darabani din 02 aprilie 2009, s-a investit cu formulă executorie sentința civilă sus menționată, formându-se astfel Dosarul de executare silită nr. 24/2009. În cadrul procedurii cu care a fost investit, executorul judecătoresc G.A. a somat debitorul și, întrucât, acesta nu a predat de bună voie terenul în cauză, la data de 29 mai 2009, s-a deplasat la fața locului unde, în prezența unui lucrător de poliție de la Postul de Poliție Hudești, a măsurat, a înțărușat și a predat creditorului A.C. suprafața de 3300 m.p. din tarlaua 38, p.c. 1535/35.

S-a reținut că executorul judecătoresc G.A. nu a săvârșit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta, cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta a cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate. Astfel, s-a stabilit că actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, iar punerea în posesie a creditorului A.C. cu terenul atribuit prin hotărâre judecătorească s-a realizat pe amplasamentul indicat în textul executoriu. Cu ocazia audierii, G.A. a declarat că actul de executare din data de 29 mai 2009 a fost efectuat în mod corect, cu respectarea amplasamentului indicat în sentința civilă și în harta cadastrală și care este identic cu cel menționat în procesul-verbal încheiat la 22 septembrie 1995 de Comisia Comunală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Hudești.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr. 231/11/2/2010 din data de 14 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D.F. împotriva rezoluției nr. 24/P/2010 din data de 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. La data de 29 iulie 2010, petentul D.F. a formulat în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 24/P/2010 din data de 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 231/11/2/2010 din data de 14 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Instanța, examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, a constatat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că faptele reclamate de petent în sarcina intimatului - executor judecătoresc, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-au efectuat cercetări și, drept urmare, instanța a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 24/P/2010 din data de 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția nr. 231/11/2/2010 din data de 14 iulie 2010 este temeinică și legală. S-a reținut că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., era necesar ca intimatul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție, să nu fi îndeplinit un act de executare silită sau să îl fi îndeplinit în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare a intereselor legale ale petentului.

Ori, din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, instanța a constatat că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența unei fapte penale în sarcina intimatului - executor judecătoresc, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 83/2008 a Judecătoriei Darabani, jud. Botoșani, la cererea creditorului A.C., întrucât acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor procesual civile ce reglementează executarea civilă. Din actele dosarului a rezultat că intimatul G.A., în calitatea sa de executor judecătoresc, la cererea creditorului A.C. a demarat operațiunile de executare silită împotriva petentului D.F.

în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 83 din 26 februarie 2008 a Judecătoriei Darabani (emițând mai întâi la data de 18 mai 2009 o somație, după care la data de 29 mai 2009 a procedat la executarea silită a titlului executoriu amintit). Prin sentința civilă menționată, petentul a fost obligat să lase intimatului în liniștită posesie o suprafață teren de 3.300 de m 2 . La data de 29 mai 2009, când executorul judecătoresc G.A. s-a prezentat la fața locului, l-a contactat pe petentul D.F., în calitatea sa de debitor; petentul a declarat executorului judecătoresc G.A. că nu se opune la executarea silită dar că refuză să se deplaseze la terenul în litigiu, astfel că intimatul s-a deplasat la terenul amintit (situat pe raza comunei Hudești, jud. Botoșani) însoțit de creditorul A.C., martorul S.C.

și lucrători de poliție de la Postul de Poliție al comunei Hudești, jud. Botoșani; în absența petentului, intimatul, în calitatea sa de executor judecătoresc, pe baza sentinței civile nr. 83 din 26 februarie 2008 a Judecătoriei Darabani și a unui proces verbal încheiat de Comisia comunală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Hudești la data de 22 septembrie 1995 a identificat și măsurat terenul în litigiu, l-a delimitat prin înfigerea de țăruși în cele 4 colțuri, după care l-a predat creditorului. După executarea silită petentul a considerat că intimatul l-a pus în posesie pe cel cu care s-a judecat pe un alt amplasament decât cel indicat în dispozitivul sentinței civile nr. 83 din 26 februarie 2008 a Judecătoriei Darabani, mai exact pe un teren aflat în proprietatea sa și a fraților săi, cu privire la care însă nu are titlu de proprietate.

S-a reținut că, în realitate, petentul este nemulțumit de modul în care executorul judecătoresc a ales amplasamentul terenului cu care A.C. a fost pus în posesie, în condițiile în care a refuzat expres să participe la acțiunile de punere în posesie, ocazie cu care putea oferi lămuriri, explicații, etc. sau putea face opoziții. În speță petentul avea posibilitatea de a participa la executarea silită și de a face eventuale opoziții (cu privire la modul cum se desfășoară aceasta) iar în situația în care era nemulțumit de însăși actele de executare efectuate avea la dispoziție calea contestației la executare în condițiile C. proc. civ. (căi pe care petentul nu Ie-a folosit, preferând calea unei plângeri penale și ulterior procedura reglementată de art. 278 1 C. proc.

pen.). Ori, procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor pentru declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de soluționare a cauzelor de natură civilă, context în care aspectele referitoare la punerea în executare a sentinței civile nr. 83/2008 a Judecătoriei Darabani urmează a fi clarificate în cadrul acțiunilor specifice fazei de executare silită, declanșate în condițiile prevăzute de lege. Pentru aceste considerente, instanța a constatat că rezoluția atacată este corectă, fiind incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., respectiv „fapta nu există". Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată. într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina executorului judecătoresc. Din analiza actelor premergătoare, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerente. În calitatea sa de executor judecătoresc, intimatul G.A., la cererea creditorului A.C. a inițiat operațiunile de executare silită împotriva petentului D.F.

în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 83 din 26 februarie 2008 a Judecătoriei Darabani, după ce a emis o somație, conform legii. Totodată, intimatul executor l-a contactat pe petentul D.F., în calitatea sa de debitor, care a declarat că nu se opune la executarea silită, dar că refuză să se deplaseze la terenul în litigiu, astfel că intimatul s-a deplasat la terenul amintit însoțit de creditorul A.C., martorul S.C. și lucrători de poliție de la Postul de Poliție al comunei Hudești, jud. Botoșani. Drept urmare, așa cum a rezultat din verificările efectuate în faza actelor premergătoare, procedura executării silite s-a efectuat de către intimatul executor cu respectarea dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt indicii și elemente din care rezulte infracțiunea reclamată de petiționar în sarcina intimatului.

Criticile recurentului petiționar, referitoare la actele executorului judecătoresc puteau fi soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesual civile, a căilor de atac prevăzute de lege. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.F. împotriva sentinței penale nr. 102 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.