ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3388/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Suceava la date 13 ianuarie 2010 sub nr. 370/314/2010 petenții B.E., A.Z., T.M., O.D., S.V. și D.C. au solicitat instanței să admită plângerea și să desființeze rezoluția din 14 decembrie 2009 dată în Dosarul nr. 457/11/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și rezoluția din 05 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 164/P/2009 de procurorul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale a executorului judecătoresc C.M.G.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin Sentința penală nr. 86 din 17 februarie 2010, Judecătoria Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere formulată de petenți în favoarea Curții de Apel Suceava motivat de calitatea persoanei intimate care este executor judecătoresc. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 09 martie 2010 sub nr. 370/314/2010. Examinând plângerea formulată de petenți în baza art. 278 1 C. proc. pen. se constată că în esență aceștia au criticat modul defectuos și superficial de efectuare a cercetării penale și lipsa unei motivări a soluțiilor adoptate. S-a arătat că prin motivarea rezoluțiilor atacate nu se arată pe ce probe se întemeiază soluțiile adoptate de procuror.

S-a mai susținut că executorul judecătoresc se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât nu a participat efectiv la identificarea terenului solicitat la data de 05 mai 2009 ci a întocmit un proces-verbal ulterior. Executorul judecătoresc a trimis somații pentru a fi predată o suprafață de teren și de a fi plătite sume mai mari de bani decât cele înscrise în hotărârea judecătorească, fiecare dintre debitorii petenți primind somații prin care erau obligați la predarea suprafeței de 0,70 ha teren la locul numit H. cât și achitarea sumei de 2777 RON reprezentând totalitatea cheltuielilor de executare. Au mai arătat că onorariul pe care l-a stabilit executorul judecătoresc este nelegal întrucât este cu mult peste onorariul maximal stabilit prin Anexa Ordinului 2550/2006.

Au solicitat în principal admiterea plângerii și desființarea rezoluțiilor atacate cu trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale și trimiterea în judecată a executorului judecătoresc iar în subsidiar urmare a admiterii plângerii să se desființeze rezoluțiile atacate și să se rețină cauza pentru judecarea executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului Curtea a reținut următoarele: Numiții B.E., A.Z., I.M., O.D., S.V. și D.C. au formulat o plângere penală prin care au solicitat să se efectueze cercetări împotriva executorului judecătoresc C.M.G.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. Ei au pretins, că, în mod abuziv, în Dosarul de executare nr. 134/2009, executorul judecătoresc a fixat onorariu prea mare, că în somațiile pentru fiecare dintre cei șase debitori se solicită eliberarea suprafeței de 0,70 ha la locul numit H. și plata sumei totale reprezintă debitul și cheltuielile de executare, ceea ce ar însemna că executorul intenționează să-i pună în posesie pe creditori cu o suprafață de șase ori mai mare decât cea atribuită prin Sentința civilă nr. 1422 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei Suceava de partaj succesoral și să încaseze de șase ori debitul stabilit. Mai consideră un act de abuz faptul că executorul a continuat executarea, chiar și după ce ei l-au anunțat că introduseseră la instanță contestație la executare.

Mai mult încă, pretind că n-au fost anunțați despre data deplasării în teren a executorului judecătoresc și contestă veridicitatea procesului-verbal de executare întocmit la 08 mai 2009, pretinzând că este un act fals și că executorul judecătoresc nu a fost în acea zi în teren. În urma actelor premergătoare efectuate s-a stabilit că în ziua de 08 mai 2009, executorul judecătoresc C.M.G.S. s-a deplasat la locul numit H. și, în prezența jandarmilor T.M. și A.I.A. de la I.J.J. Suceava (de unde fuseseră anterior solicitați, ca sprijin la executare) a procedat la măsurarea, delimitarea terenului și punerea în posesie a creditoarei S.M., întocmindu-se un proces-verbal ce consemnează faptele reale și care a fost semnat de toți cei prezenți.

Acest fapt este confirmat, în declarațiile lor, atât de cei doi subofițeri de jandarmi, de inginerul topo și cadastru, L.T. (care l-a ajutat pe executor în identificarea și delimitarea terenului), cât și de M.M.A. (ce este și mandatar pentru S.M.), ce a asistat și el, împreună cu soția lui, la punerea în executare. În consecință, atât timp cât, procesul-verbal din 08 mai 2009, întocmit de executorul judecătoresc în Dosarul nr. 134/2009, consemnează, în mod real, cele întâmplate atunci, rezultă că el nu este un act fals, iar infracțiunea de fals intelectual nu există. În ceea ce privește modul în care s-au întocmit somațiile către cei șase debitori, s-a reținut că, în mod corect, conținutul somațiilor este identic și că s-a comunicat fiecărui debitor în parte obligațiile ce le revin, atât cu privire la suprafața de teren, cât și cu privire la debitul stabilit, întrucât debitorii sunt obligați în solidar.

Este evident că executorul nu intenționa să pună în posesie creditorii cu șase suprafețe de 0,7 ha și nici să încaseze de șase ori suma stabilită ca debit total. O asemenea interpretare este, evident, forțată și nu are niciun temei legal. De asemenea, s-a apreciat că nu este un act de abuz ca executorul să continue o executare silită chiar dacă este informat de existența pe rolul instanței a unei contestații la executare, atâta timp cât, instanța nu a dispus, în mod expres, suspendarea executării silite. A aprecia astfel, ar fi aberant, căci s-ar crea posibilitatea oricărui debitor să amâne, fără limită, executarea unui titlu, prin introducerea în cascadă a unei multitudini de contestații la executare.

Cum, în speță, n-a existat dispoziția instanței de a se suspenda executarea silită, executorul judecătoresc, în mod corect, a continuat executarea. Prin rezoluția nr. 164/P/2009 din 05 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. respingerea neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.M.G.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen. petenții B.E., A.Z., T.M., O.D., S.V. și D.C. Prin rezoluția nr. 457/11/2/2009 din 14 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii. Pentru a dispune astfel s-a reținut că din verificarea materialului probator administrat în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat cercetări. Astfel, cu privire la modalitatea de punere în executare a Sentinței civile nr. 1422 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei Suceava (Dosarul execuțional 134/2009) a rezultat că executorul judecătoresc, în ziua de 08 mai 2009, împreună cu doi jandarmi, însoțiți de inginerul topo și cadastru L.T. și de M.M.A. (mandatar pentru S.M.), s-au deplasat în locul numit H., unde a identificat și delimitat terenul, consemnând activitățile desfășurate în procesul-verbal întocmit Cu privire la modul de întocmire a somațiilor, datele trecute au fost corecte având în vedere obligația debitorilor de răspundere solidară prevăzute în titlul executor.

De asemenea, câtă vreme instanța nu a dispus sub suspendarea executării continuarea acesteia de către executor, nu constituie din partea executorului o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Față de acestea, neconstatându-se indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări și nici alte fapte de natură penală, soluția dată în cauză este legală, motiv pentru care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, petenții au formulat plângere, în baza art. 278 1 C. proc. pen., care a fost respinsă de Curtea de Apel Suceava prin Sentința penală nr. 33 din 16 aprilie 2010 apreciindu-se că rezoluțiile emise de procuror sunt legale și temeinice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petentele A.Z. și B.E., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând recursurile conform art. 385 14 C. proc. pen. pe baza actelor și înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. constată în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Din analiza textului rezultă că este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune (neîndeplinirea unui act), fie printr-o acțiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act) care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Pe de altă parte, potrivit art. 200 C. proc. pen. "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată". Pentru realizarea obiectului urmării penale, legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existența infracțiunii devin incidente dispozițiile art. 10 din C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. În cauza de față, cu privire la somațiile emise de executorul judecătoresc C.M.G.S., în mod corect a apreciat organul de urmărire penală că îndeplinesc condițiile legale prevăzute în materia executării silite civile. Cu privire la onorariul stabilit de executorul judecătoresc se constată că acesta a fost calculat în funcție de Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției și anexele din acesta, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 14 aprilie 2009 și atașat la dosarul de cercetare penală.

Potrivit art. 371 7 alin. (3) și art. 399 C. pen. lista sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii, iar împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. În consecință, petentele puteau forma la contestație la executare împotriva somațiilor de plată și a procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc. În speță, Înalta Curte constată că executorul judecătoresc a întocmit mai multe procese-verbale de constatare, la data de 29 aprilie 2009 și la data de 8 mai 2009. Din conținutul procesului-verbal încheiat la data de 8 mai 2009 de către executorul judecătoresc rezultă că executarea a fost efectuată în prezența expertului tehnic L.T., a martorilor asistenți M.M.

și M.P. și a echipajului de jandarmi solicitați a sprijini activitatea de executarea silită, iar audierea acestor persoane în faza actelor premergătoare a infirmat susținerile petenților în sensul că executarea silită nu a fost efectuată în realitate în termen. În raport de aceste elemente, se poate reține în sarcina executorului judecătoresc C.M.G.S. săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., neexistând indicii de săvârșire de către acesta a vreunei fapte de natură penală. Pe cale de consecință, atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt legale, împrejurare față de care Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursurile declarate de petiționarele A.Z. și B.E. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentele petiționare vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele B.E. și A.Z. împotriva Sentinței penale nr. 33 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentele petiționare la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 29 septembrie 2010.