ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3388/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3388/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Judecătoriei Suceava la date 13 ianuarie 2010 sub nr. 370/314/2010 petenții

B.E., A.Z., T.M., O.D., S.V. și D.C. au solicitat instanței să admită plângerea

și să desființeze rezoluția din 14 decembrie 2009 dată în Dosarul nr. 457/11/2/2009

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și

rezoluția din 05 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 164/P/2009 de procurorul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava și să trimită cauza procurorului în vederea

începerii urmăririi penale a executorului judecătoresc C.M.G.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor.

Prin Sentința penală

nr. 86 din 17 februarie 2010, Judecătoria Suceava a declinat competența de

soluționare a cauzei având ca obiect plângere formulată de petenți în favoarea

Curții de Apel Suceava motivat de calitatea persoanei intimate care este

executor judecătoresc.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 09 martie 2010 sub nr.

370/314/2010.

Examinând plângerea

formulată de petenți în baza art. 278

1

C. proc. pen. se constată că

în esență aceștia au criticat modul defectuos și superficial de efectuare a

cercetării penale și lipsa unei motivări a soluțiilor adoptate.

S-a arătat că prin

motivarea rezoluțiilor atacate nu se arată pe ce probe se întemeiază soluțiile

adoptate de procuror.

S-a mai susținut că

executorul judecătoresc se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor întrucât nu a participat efectiv la

identificarea terenului solicitat la data de 05 mai 2009 ci a întocmit un

proces-verbal ulterior. Executorul judecătoresc a trimis somații pentru a fi

predată o suprafață de teren și de a fi plătite sume mai mari de bani decât

cele înscrise în hotărârea judecătorească, fiecare dintre debitorii petenți

primind somații prin care erau obligați la predarea suprafeței de 0,70 ha teren

la locul numit H. cât și achitarea sumei de 2777 RON reprezentând totalitatea

cheltuielilor de executare.

Au mai arătat că

onorariul pe care l-a stabilit executorul judecătoresc este nelegal întrucât

este cu mult peste onorariul maximal stabilit prin Anexa Ordinului 2550/2006.

Au solicitat în

principal admiterea plângerii și desființarea rezoluțiilor atacate cu trimiterea

cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii

urmăririi penale și trimiterea în judecată a executorului judecătoresc iar în

subsidiar urmare a admiterii plângerii să se desființeze rezoluțiile atacate și

să se rețină cauza pentru judecarea executorului judecătoresc pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului Curtea a reținut următoarele:

Numiții B.E., A.Z.,

I.M., O.D., S.V. și D.C. au formulat o plângere penală prin care au solicitat

să se efectueze cercetări împotriva executorului judecătoresc C.M.G.S., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289

C. pen.

Ei au pretins, că, în

mod abuziv, în Dosarul de executare nr. 134/2009, executorul judecătoresc a

fixat onorariu prea mare, că în somațiile pentru fiecare dintre cei șase

debitori se solicită eliberarea suprafeței de 0,70 ha la locul numit H. și

plata sumei totale reprezintă debitul și cheltuielile de executare, ceea ce ar

însemna că executorul intenționează să-i pună în posesie pe creditori cu o

suprafață de șase ori mai mare decât cea atribuită prin Sentința civilă nr.

1422 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei Suceava de partaj succesoral și să

încaseze de șase ori debitul stabilit. Mai consideră un act de abuz faptul că

executorul a continuat executarea, chiar și după ce ei l-au anunțat că

introduseseră la instanță contestație la executare. Mai mult încă, pretind că

n-au fost anunțați despre data deplasării în teren a executorului judecătoresc

și contestă veridicitatea procesului-verbal de executare întocmit la 08 mai

2009, pretinzând că este un act fals și că executorul judecătoresc nu a fost în

acea zi în teren.

În urma actelor

premergătoare efectuate s-a stabilit că în ziua de 08 mai 2009, executorul

judecătoresc C.M.G.S. s-a deplasat la locul numit H. și, în prezența

jandarmilor T.M. și A.I.A. de la I.J.J. Suceava (de unde fuseseră anterior

solicitați, ca sprijin la executare) a procedat la măsurarea, delimitarea

terenului și punerea în posesie a creditoarei S.M., întocmindu-se un

proces-verbal ce consemnează faptele reale și care a fost semnat de toți cei

prezenți. Acest fapt este confirmat, în declarațiile lor, atât de cei doi

subofițeri de jandarmi, de inginerul topo și cadastru, L.T. (care l-a ajutat pe

executor în identificarea și delimitarea terenului), cât și de M.M.A. (ce este

și mandatar pentru S.M.), ce a asistat și el, împreună cu soția lui, la punerea

în executare.

În consecință, atât

timp cât, procesul-verbal din 08 mai 2009, întocmit de executorul judecătoresc

în Dosarul nr. 134/2009, consemnează, în mod real, cele întâmplate atunci,

rezultă că el nu este un act fals, iar infracțiunea de fals intelectual nu

există.

În ceea ce privește

modul în care s-au întocmit somațiile către cei șase debitori, s-a reținut că,

în mod corect, conținutul somațiilor este identic și că s-a comunicat fiecărui

debitor în parte obligațiile ce le revin, atât cu privire la suprafața de

teren, cât și cu privire la debitul stabilit, întrucât debitorii sunt obligați

în solidar. Este evident că executorul nu intenționa să pună în posesie

creditorii cu șase suprafețe de 0,7 ha și nici să încaseze de șase ori suma

stabilită ca debit total. O asemenea interpretare este, evident, forțată și nu

are niciun temei legal.

De asemenea, s-a

apreciat că nu este un act de abuz ca executorul să continue o executare silită

chiar dacă este informat de existența pe rolul instanței a unei contestații la

executare, atâta timp cât, instanța nu a dispus, în mod expres, suspendarea

executării silite. A aprecia astfel, ar fi aberant, căci s-ar crea posibilitatea

oricărui debitor să amâne, fără limită, executarea unui titlu, prin

introducerea în cascadă a unei multitudini de contestații la executare. Cum, în

speță, n-a existat dispoziția instanței de a se suspenda executarea silită,

executorul judecătoresc, în mod corect, a continuat executarea.

Prin rezoluția nr.

164/P/2009 din 05 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

respingerea neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc

C.M.G.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual prev. de

art. 289 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții au formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen. petenții B.E.,

A.Z., T.M., O.D., S.V. și D.C.

Prin rezoluția nr.

457/11/2/2009 din 14 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. respingerea ca

neîntemeiată a plângerii.

Pentru a dispune

astfel s-a reținut că din verificarea materialului probator administrat în

cauză nu rezultă indicii de săvârșire a infracțiunilor sub aspectul cărora s-au

efectuat cercetări.

Astfel, cu privire la

modalitatea de punere în executare a Sentinței civile nr. 1422 din 18 aprilie

2003 a Judecătoriei Suceava (Dosarul execuțional 134/2009) a rezultat că

executorul judecătoresc, în ziua de 08 mai 2009, împreună cu doi jandarmi,

însoțiți de inginerul topo și cadastru L.T. și de M.M.A. (mandatar pentru

S.M.), s-au deplasat în locul numit H., unde a identificat și delimitat

terenul, consemnând activitățile desfășurate în procesul-verbal întocmit

Cu privire la modul

de întocmire a somațiilor, datele trecute au fost corecte având în vedere obligația

debitorilor de răspundere solidară prevăzute în titlul executor.

De asemenea, câtă

vreme instanța nu a dispus sub suspendarea executării continuarea acesteia de

către executor, nu constituie din partea executorului o îndeplinire defectuoasă

a atribuțiilor de serviciu.

Față de acestea,

neconstatându-se indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor sub

aspectul cărora s-au efectuat verificări și nici alte fapte de natură penală,

soluția dată în cauză este legală, motiv pentru care plângerea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

rezoluții, în termen legal, petenții au formulat plângere, în baza art. 278

1

C. proc. pen., care a fost respinsă de Curtea de Apel Suceava prin Sentința

penală nr. 33 din 16 aprilie 2010 apreciindu-se că rezoluțiile emise de

procuror sunt legale și temeinice.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs petentele A.Z. și B.E., solicitând admiterea

recursurilor astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursurile

conform art. 385

14

C. proc. pen. pe baza actelor și înscrisurilor

existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

constată în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale

de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei

persoane.

Din analiza textului

rezultă că este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv

atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune (neîndeplinirea unui act), fie

printr-o acțiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act) care trebuie să aibă ca

urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Pe de altă parte,

potrivit art. 200 C. proc. pen. "urmărirea penală are ca obiect strângerea

probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor la identificarea

făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă

este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".

Pentru realizarea

obiectului urmării penale, legea procesual penală a determinat precis și

coerent regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Astfel, organul

competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea

determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existența infracțiunii

devin incidente dispozițiile art. 10 din C. proc. pen. în care punerea în

mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În cauza de față, cu

privire la somațiile emise de executorul judecătoresc C.M.G.S., în mod corect a

apreciat organul de urmărire penală că îndeplinesc condițiile legale prevăzute

în materia executării silite civile.

Cu privire la

onorariul stabilit de executorul judecătoresc se constată că acesta a fost

calculat în funcție de Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului

Justiției și anexele din acesta, astfel cum rezultă din procesul-verbal

încheiat la data de 14 aprilie 2009 și atașat la dosarul de cercetare penală.

Potrivit art. 371

7

alin. (3) și art. 399 C. pen. lista sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc

de către executorul judecătoresc prin proces-verbal, pe baza dovezilor

prezentate de partea interesată în condițiile legii, iar împotriva executării

silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație

de către cei interesați sau vătămați prin executare.

În consecință,

petentele puteau forma la contestație la executare împotriva somațiilor de

plată și a procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc.

În speță, Înalta

Curte constată că executorul judecătoresc a întocmit mai multe procese-verbale

de constatare, la data de 29 aprilie 2009 și la data de 8 mai 2009.

Din conținutul

procesului-verbal încheiat la data de 8 mai 2009 de către executorul

judecătoresc rezultă că executarea a fost efectuată în prezența expertului

tehnic L.T., a martorilor asistenți M.M. și M.P. și a echipajului de jandarmi

solicitați a sprijini activitatea de executarea silită, iar audierea acestor

persoane în faza actelor premergătoare a infirmat susținerile petenților în

sensul că executarea silită nu a fost efectuată în realitate în termen.

În raport de aceste

elemente, se poate reține în sarcina executorului judecătoresc C.M.G.S.

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.,

neexistând indicii de săvârșire de către acesta a vreunei fapte de natură

penală.

Pe cale de

consecință, atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată de instanța

de fond sunt legale, împrejurare față de care Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursurile declarate de petiționarele A.Z. și B.E.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentele petiționare vor fi obligate la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarele B.E. și A.Z. împotriva

Sentinței penale nr. 33 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentele

petiționare la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 29 septembrie 2010.