ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4596/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 93 din 24 septembrie

2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluției

din 13 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în Dosarul nr.

149/P/2009 și a Rezoluției nr. 175/II/2/2010 a Procurorului General al

aceleiași instituții. A menținut rezoluțiile.

A fost obligat

petentul să plătească statului suma de 50 RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată la data

de 20 aprilie 2009, petentul T.V. a solicitat a se efectua cercetări față de

executorul judecătoresc S.D. pentru infracțiunile de fals intelectual prev. de

art. 289 C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., constând în aceea că

în dosarul execuțional nr. 314/2003 al B.E.J. "S.D." a "inserat

date neconforme cu realitatea, în sensul că a menționat că executarea silită a

fost încheiată cu toate că prevederile din titlul executoriu nu au fost aduse

în totalitate la îndeplinire, iar în cursul anului 2008 a prezentat în instanță

procesul-verbal de încheiere a executării silite."

Prin rezoluția din 13

aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul

nr. 149/P/2009, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) și g) C.

proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul S.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și uz

de fals prev. de art. 291 C. pen., întrucât pentru prima infracțiune a

intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru a doua lipsește unul din

elementele constitutive ale infracțiunii.

Soluția a fost supusă

controlului prev. de art. 278 C. proc. pen., fiind menținută prin Rezoluția nr.

175/II/2/2010 din 1 iunie 2010 de către procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava.

În conformitate cu

prevederile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la instanța de fond, respinsă prin Sentința penală nr. 93 din 24

septembrie 2010, apreciindu-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale este

legală și temeinică.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul, reiterând criticile din plângerea

penală inițială și solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului

executor judecătoresc pentru infracțiunile reclamate.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

analizând sentința primei instanțe, atât sub aspectul criticilor formulate cât

și în conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că la data de 20 aprilie 2009, petentul a

formulat plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de intimat

pentru că în cadrul dosarului execuțional nr. 314/2003, a trecut date nereale

în procesul-verbal întocmit la 10 decembrie 2003, pe care i la comunicat și, pe

care, ulterior, l-a folosit, în anul 2008, în dosare cu acțiuni civile,

judecate la Judecătoria Botoșani și Tribunalul Botoșani.

După înregistrarea

cererii petentului - în dosarul execuțional nr. 314/2003, prin care solicită

punerea în executare a Sentinței civile nr. 53/2003 a Tribunalului Botoșani -

executorul a emis somația cu același număr din 6 octombrie 2003. Întrucât prin

Actul Adițional emis la data de 1 septembrie 2003 - la Contractul de muncă nr.

699 - există meseria de "operator punct termic", în care, prin

sus-menționata sentință, instanța obligase SC T. SA Botoșani să-l reintegreze

pe petent, acesta a fost înștiințat de unitate despre reintegrare.

Urmare a acestei

constatări, precum și a faptului că debitoarea plătise suma de bani, calculată,

potrivit raportului de expertiză, executorul judecătoresc a întocmit la data de

10 decembrie 2003, procesul-verbal prin care a constatat încetarea executării,

potrivit art. 371

5

C. proc. civ. De altfel, din verificările

efectuate, după cum însuși petentul a avut cunoștință, SC T. SA Botoșani l-a

invitat să se prezinte la locul de muncă, făcându-i cunoscut că prin Hotărârea

nr. 8 din 18 aprilie 2002 se desființase postul de "operator punct

termic". Din acest motiv, așa cum rezultă și din Decizia nr. 130 din 13

august 2002 a SC T. SA Botoșani, petentului i s-a oferit ocuparea unui post în

profesia de lăcătuș, pentru care era calificat - petentul refuzând să accepte

această meserie.

Din aceste constatări

nu rezultă că executorul judecătoresc cu intenție a consemnat în

procesul-verbal întocmit la data de 10 decembrie 2003, date nereale și deci

inexistența infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. De

altfel, așa cum s-a reținut și în motivarea rezoluțiilor, în cauză s-a împlinit

termenul de prescripție prev. de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., existând

astfel și o cauză care înlătură răspunderea penală a executorului judecătoresc

[art. 10 lit. g) C. proc. pen.].

Cât privește

săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., se constată că

procesul-verbal din 10 decembrie 2003, pretins a fi întocmit cu date false,

folosit în Dosarul civil nr. 2990/193/2008 al Judecătoriei Botoșani, a fost

solicitat de instanță și nu folosit de executor.

De asemenea,

referitor la activitatea defectuoasă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

de către executor, referitoare la necomunicarea către petent a

procesului-verbal din 10 decembrie 2003, privind încetarea executării silite,

precum și perimarea executării invocate în plângere de petent - fapte care

vizau săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (dacă există intenție) sau neglijență în

serviciu prev. de art. 249 C. pen. - s-a împlinit termenul de prescripție prev.

de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât și pentru aceste

infracțiuni răspunderea penală a intimatului este înlăturată [art. 10 lit. g)

C. proc. pen.].

Așa fiind, se constată

că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul S.D.

pentru infracțiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și uz de

fals prev. de art. 291 C. pen., întrucât pentru prima infracțiune a intervenit

prescripția răspunderii penale, iar pentru a doua lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul T.V. împotriva Sentinței penale nr.

93 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2010.