ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 3 din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanței nr. 786/141/P/2019 din data de 30.08.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținută prin ordonanța nr. 88/II/2/2024 din data de 26.09.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Analizând soluția de clasare pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și criticată de petent, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este legală și temeinică.

În esență, a reținut că în cauză nu există indicii privind săvârșirea de către executorul judecătoresc B. a infracțiunilor abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. și de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen., întrucât faptele nu există, fiind astfel incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

A apreciat soluția dată de procuror temeinic motivată raportat la faptele pentru care s-a formulat plângerea, motiv pentru care a fost însușită de Judecătorul de cameră preliminară, fără reluarea argumentelor prezentate în cuprinsul ordonanței.

A reținut că petentul este nemulțumit, în esență, de modul în care procurorul de caz a instrumentat și soluționat dosarul nr. x/2019 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dosar finalizat cu o soluție de clasare. Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că actele și lucrările dosarului relevă caracterul complet al cercetărilor și că procurorul care a instrumentat cauza a abordat împrejurările esențiale care ar fi putut avea relevanță în cauză. Astfel, expunerea situației de fapt și a raționamentului juridic ce au condus la soluția de clasare emisă de către procuror sunt corecte și complete din punct de vedere al conținutului, iar în raport de calitatea persoanei reclamate și de natura faptelor ce au făcut obiectul sesizării au fost respectate dispozițiile legale privind competența materială a organelor judiciare.

A subliniat că, în cazul în care petentul era nemulțumit de modul în care s-a derulat procedura de executare silită, avea la dispoziție căile de atac prevăzute de lege, în condițiile C. proc. civ., la care, de altfel, a și apelat. Actele de urmărire penală nu au relevat niciun indiciu în sensul că B., vizat de plângerea petentului și-ar fi încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu (cu relevanță din punct de vedere penal) în legătură cu derularea procedurii de executare silită.

Împotriva încheierii penale nr. 3 din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație petenta C. prin administrator A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10.03.2025, fiind acordat termen aleatoriu la data de 22.04.2025.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege." În aplicarea acestor dispoziții constituționale, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac, dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Din reglementarea principiului legalității căilor de atac, atât în cuprinsul art. 129 din Constituție ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."), cât și al art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ("Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.") reiese că o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești nu poate fi exercitată decât în condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, declararea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o cerere inadmisibilă.

În cauza de față, petenta C. a formulat contestație împotriva încheierii penale nr. 3 din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, prin care, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul A. împotriva ordonanței nr. 786/141/P/2019 din data de 30.08.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținută prin ordonanța nr. 88/II/2/2024 din data de 26.09.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Soluționarea plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, precum și a căii de atac, în cauzele având acest obiect, este reglementată prin dispozițiile art. 341 din C. proc. pen.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a respins plângerea, ca nefondată, este definitivă, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că petenta a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac îndreptată împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de reformare, context în care demersul său judiciar nu este admisibil.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta C. împotriva încheierii penale nr. 3 din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta C. împotriva încheierii penale nr. 3 din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2025.