ÎCCJ, Secția penală

Încheierea nr. 888

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 09.07.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2024 și a ordonanței din data de 26.08.2025, emisă în lucrarea nr. 142/II-2/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, următoarele:

La data de 19.09.2025, petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 09.07.2025, emisă în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 142/II-2/2025 din data de 26.08.2025 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Acesta a criticat soluția de clasare a cauzei sub aspectul comiterii presupusei infracțiuni de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., referitor la modul de instrumentare a dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, arătând, în esență, că soluția este injustă, fiind bazată pe o cercetare părtinitoare și fără a fi analizate probele propuse.

Analizând actele dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, prin ordonanța din data de 09.07.2025, emisă în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 142/II-2/2025 din data de 26.08.2025 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus clasarea cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) din același cod, cu privire la săvârșirea unei presupusei infracțiuni prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., de către procurorul care a soluționat cauza cu nr. x/P/2023, reținându-se că nu poate fi antamată răspunderea penală, deoarece fapta nu există.

În cuprinsul ordonanțelor criticate s-a reținut, în esență, că la data de 09.04.2024, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a înregistrat plângerea petentului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., de către procurorul care a soluționat dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Petentul a susținut că, în măsura în care ancheta penală ar fi fost realizată în mod corect, iar probatoriul ar fi fost administrat în mod complet, polițiștii împotriva cărora a formulat sesizarea ar fi fost pedepsiți pe măsura faptelor săvârșite.

Ulterior plângerii, petentul A. a depus la dosarul cauzei încheierea pronunțată la data de 01.03.2024, în cadrul dosarului penal nr. x/2024, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a admis plângerea formulată de acesta, a desființat ordonanța nr. 3063/P/2019 din data de 21.11.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a trimis cauza către această unitate de parchet pentru a dispune o soluție cu privire la toate faptele menționate de petent.

În cauză, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. x/P/2024 din data de 18.06.2025 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-au solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul București următoarele acte procesuale: ordonanța de clasare dispusă la data de 21.11.2023, în dosarul penal nr. x/2019, ordonanța nr. 310/11-2/2023 din data de 10.01.2024 prin care a fost soluționată plângerea împotriva soluției de mai sus, potrivit prevederilor art. 339 din C. proc. pen. și stadiul de soluționare al dosarului după pronunțarea încheierii din data de 01.03.2024, în cadrul dosarului penal nr. x/2024 al Tribunalului București.

Din actele înaintate a rezultat că, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 3063/P/2023 din data de 21.11.2023, s-a dispus clasarea cauzei în care au fost efectuate cercetări referitor la denunțul formulat de A., la data de 22.06.2023, privind săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., deoarece fapta nu există.

În fapt, denunțătorul a menționat că, în luna iunie 2023, un polițist de la secția 20 Poliție, care l-a găsit pe A. pescuind în râul Dâmbovița în zona Cotroceni, a primit suma de 20 de RON de la acesta, după ce au discutat cu privire la legalitatea pescuitului în acea perioadă a anului.

Secția 20 Poliție a comunicat faptul că A. a fost condus la sediul său, pentru refuzul de a se legitima, fiind ulterior sancționat contravențional pentru această contravenție, pentru proferarea de injurii, dar și pentru contravenții la regimul piscicol.

Procurorul de caz a constatat că declarațiile martorilor denunțători nu au fost confirmate de alte mijloace de probă și, raportat la specificul mijloacelor de probă de administrat în cazul infracțiunilor de corupție, nu există aspecte valorificabile în cursul procesului penal care să conducă la identificarea mijloacelor de probă din a căror administrate să rezulte că a fost săvârșită infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

Soluția a fost menținută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucuresti, conform ordonanței nr. 310/11-2/2023 din data de 10.01.2024, prin care s-a dispus respingerea plângerii denunțătorului împotriva solutiei de clasare.

Prin încheierea din data de 01.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Tribunalului București, secția I penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul A., desființată ordonanța nr. 3063/P/2023 din data de 21.11.2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și trimisă cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru a dispune o soluție cu privire la toate faptele menționate de acesta.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în plângerea formulată, A. a făcut referire și la unele fapte privind un presupus abuz al polițiștilor, susținând că viața i-a fost pusă în pericol și solicitând ca aceștia să răspundă penal, apreciindu-se că soluția dispusă în cauză nu se referă la toate faptele pe care le-a sesizat.

Prin ordonanța nr. x/P/2023 din data de 28.10.2024, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., considerându-se că se mențin aspectele avute în vedere la momentul dispunerii primei soluții de clasare, disjungerea cauzei privind infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) și (2) din C. pen., precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

În cauză, raportat la soluțiile dispuse, s-a considerat că nu poate fi antamată răspunderea penală a organelor de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii.

S-a reținut că soluția de clasare a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către judecătorul de cameră preliminară, iar admiterea plângerii petentului împotriva acesteia nu conduce, prin ea însăși, la reținerea vreunei infracțiuni, fiind în prezența unei modalități de aplicare a normelor abstracte la situația de fapt dedusă judecății, astfel cum aceasta a rezultat în urma administrării mijloacelor de probă.

De asemenea, referitor la modalitatea de apreciere și interpretare a probatoriului și a situației de fapt de către procurorul de caz, s-a reținut că aceasta este guvernată de principiul liberei aprecieri, reglementat de art. 103 alin. (1) din C. proc. pen.

Aceleași argumente au fost avute în vedere la soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanța din data de 26.08.2025.

Analizând plângerea petentului și ordonanța din data de 09.07.2025, judecătorul de cameră preliminară a constatat că petentul A. nu a invocat în plângerea sa critici concrete cu privire la soluția dispusă în cauza cu nr. x/P/2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ci și-a exprimat, în principal, nemulțumirea față de soluția pronunțată în cauza cu nr. x/P/2023 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Totodată, examinându-se din oficiu actele dosarului, nu au fost identificate motive care să conducă la admiterea plângerii petentului și infirmarea soluției dispuse de procurorul de caz.

S-a constatat că petentul a solicitat infirmarea ordonanței de clasare și continuarea urmăririi penale. În motivarea plângerii, acesta a precizat că ordonanța de clasare a fost injustă și a reiterat susținerile din sesizarea penală, solicitând analizarea întregii cauze, însă a făcut confuzie între obiectul prezentei cauze și cel al dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Astfel, acesta a afirmat că soluția de clasare este injustă, deoarece susține o cercetare părtinitoare, abuzivă și plină de falsuri, în care nu au fost luate în considerare cererile sale de probe, însă s-a referit, în mod evident, la soluția de clasare dispusă în cauza cu nr. x//P/2023.

S-a evidențiat faptul că împrejurarea potrivit căreia un judecător de cameră preliminară de la Tribunalul București a admis plângerea petentului împotriva soluției de clasare dispuse de procuror, reținând că în soluția dispusă de acesta nu au fost avute în vedere toate faptele pentru care petentul a formulat plângerea penală, nu echivalează, automat, cu săvârșirea de către procuror a infracțiunii de abuz în serviciu.

În urma examinării plângerii, prin raportare la actul procesual criticat și la materialul de urmărire penală aflat la dosarul nr. x/2024, s-a constatat că aceasta a fost neîntemeiată, iar contrar susținerilor petentului, în ordonanța atacată au fost analizate aspectele invocate în sesizarea penală, procurorul de caz arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă, cu expunerea adecvată și coerentă a argumentelor pe care s-a fundamentat soluția adoptată.

Referitor la criticile ce vizează nelegalitatea soluției de clasare în raport cu pretinsa faptă, judecătorul de cameră preliminară a constatat, contrar susținerilor petentului, că din probele administrate nu a rezultat niciun indiciu care să ateste săvârșirea pretinsei fapte de către procuror. De asemenea, așa cum corect s-a reținut în ordonanța atacată, referitor la modalitatea de apreciere și interpretare a probatoriului și a situației de fapt de către procurorul de caz, aceasta este guvernată de principiul liberei aprecieri, reglementat de art. 103 alin. (1) din C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. prevede că se dispune clasarea în condițiile în care se constată existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din același cod, în cauză au fost efectuate actele de urmărire penală raportat la situația de fapt expusă în sesizare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă și a arătat motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție.

A fost avut în vedere, așa cum corect s-a arătat și în motivarea ordonanței de clasare ce face obiectul plângerii, că în sfera răspunderii penale nu intră modul în care procurorul apreciază/evaluează probele, fapt care ar aduce atingere principiului independenței acestuia consacrat de art. 132 din Constituția României și de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 republicată, potrivit cu care procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității și controlului ierarhic superior, îndeplinindu-și atribuțiile ce le revin pentru soluționarea unor cauze prin interpretarea și analizarea probelor legal administrate, precum și a dispozițiilor legale, în baza unor raționamente logico-juridice, dispunând motivat măsurile și soluțiile pe care le consideră legale și temeinice.

Mai mult, s-a constatat că, prin ordonanța nr. x/P/2023 din data de 28.10.2024, a fost dispusă clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., considerându-se că se mențin aspectele avute în vedere la momentul dispunerii primei soluții de clasare, disjungerea cauzei privind infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) și (2) din C. pen. și declinarea competenței de soluționare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București. Ca atare, s-a remarcat că procurorul a respectat dispozițiile încheierii din data de 01.03.2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București, însă a apreciat că faptele reclamate de petent nu se încadrează în norma de incriminare a infracțiunii de omor (în forma tentativei), așa cum a susținut acesta, ci în aceea a infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 din C. pen., pentru care urmărirea penală se efectuează de parchetul de pe lângă judecătorie.

În concluzie, s-a apreciat că în mod legal și temeinic în cauza cu nr. x/P/2024 s-a dispus clasarea sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen., pretins săvârșită de procuror, cu reținerea corectă a temeiului prevăzut de art. 16 lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există).

Împotriva încheierii F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestație petentul A., criticile expuse vizând, în esență, aceleași aspecte pe care acesta le-a învederat și în cuprinsul plângerii formulate împotriva soluției de clasare dispuse în cauză, referitoare la modalitatea în care s-a efectuat cercetarea în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, apreciind că probele nu au fost analizate în mod corespunzător.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 12 noiembrie 2025.

La termenul din data de 10 decembrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate în cauză, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public și de petentul A. au fost expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând contestația de față, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează:

În conformitate cu prevederile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., "încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7

1

) este definitivă".

Încheierea F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2025 - prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent - a rămas definitivă, potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea contestației promovate de petent.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 341 din C. proc. pen., pot fi atacate cu contestație exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia.

Or, recunoașterea unei căi de atac, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, contestația de față se va respinge, ca inadmisibilă, prin raportare la dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., coroborat cu art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din același cod, cu consecința obligării contestatorului petent, potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii F/CP din data de 17 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 10 decembrie 2025.