ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 433/2021

Deliberând asupra căii de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 48 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 380 din data de 15.12.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din prezenta cale de atac.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 380 din data de 15.12.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de petentul A., vizând Sentința penală nr. 259 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2019. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

A reținut prima instanță că la data de 30.09.2020 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, sub nr. x/2020, cererea petentului revizuent A., intitulată "cerere de revizuire în materie penală", acesta menționând că este formulată împotriva Hotărârii nr. 259 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019, motivele de fapt pe care a înțeles să le supună analizei fiind expuse pe larg în scris filele x, fără a fi indicate și în drept cazurile de revizuire considerate ca fiind operante.

Prin Sentința penală nr. 259 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2019, definitivă, a cărei revizuire solicită petentul, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-au respins ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuenții A. și B., cu privire la încheierea din 19.08.2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 66 din 23.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019 și prin Încheierea nr. 612 din 5.12.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar.

Soluționând așadar cauza de față, instanța a evidențiat că, dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prin legea procesual-penală s-a stabilit un sistem coerent al căilor de atac (ordinare și extraordinare), admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În esență, instanța a constatat că revizuentul s-a îndreptat împotriva Sentinței penale nr. 259 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2019, definitivă, prin care s-a dat rezolvare juridică unei alte cereri de revizuire pe care a formulat-o și, reținându-se pentru argumentele expuse pe larg în motivare că este inadmisibilă, a fost respinsă ca atare. Prin urmare, s-a apreciat că nu este o hotărâre prin care să se fi rezolvat un conflict de drept substanțial penal.

S-a reținut că în speță petentul a exercitat o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi supusă revizuirii, întrucât nu s-a rezolvat fondul unei cauze. Soluția nu implică stabilirea existenței/inexistenței unei fapte și a vinovăției/nevinovăției unei persoane în accepțiunea prevederilor art. 396 din C. proc. pen., astfel că o atare cale extraordinară de atac nu este admisibilă. Nu orice hotărâre poate fi supusă revizuirii, ținând seama de fundamentul și scopul ei, revizuirea nu poate avea ca obiect decât hotărârile care prezintă anumite caracteristici privind: proveniența, natura, conținutul și forța lor executorie, impunându-se în concret ca hotărârea să aparțină unei instanțe judecătorești, să fie de natură penală, să conțină o rezolvare a fondului, să fi intrat în puterea lucrului judecat și, în sfârșit, să nu fie în același timp atacată pe o altă cale ordinară sau extraordinară.

Drept urmare, coroborarea dispozițiilor legale considerate pertinente în analiza de față a fundamentat concluzia că demersul petentului revizuent apare un act pe care legea nu-l îngăduie, astfel că se impune a fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Nefiind îndeplinită o cerință esențială, s-a apreciat că nu se mai impune analizarea cererii prin prisma motivelor invocate, dacă acestea se circumscriu sau nu cazurilor de revizuire prevăzute expres și limitativ prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen., nu mai pot fi examinate pe fond susținerile petentului. De altfel, revizuentul nici nu a indicat în concret cazul prevăzut de norma legală considerat a fi incident prin raportare la criticile formulate pe calea aleasă, limitându-se să facă trimitere în drept doar la disp. art. 456 C. proc. pen. care reglementează instituția accesată.

Pe cale de consecință, Tribunalul, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire cu care a fost investit de către revizuentul petent A., vizând Sentința penală nr. 259 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2019, definitivă, ca inadmisibilă în principiu.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul, motivele care au stat la baza prezentei fiind expuse în scris, dosar contestație.

Analizând contestația formulată de petent, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Cazurile în care o cerere de revizuire poate fi formulată sunt prevăzute, expres și limitativ, de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen., respectiv art. 465 C. proc. pen.. Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Din interpretarea textului mai-sus menționat, rezultă că cererea de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, cu privire la acțiunea penală și civilă exercitată în cursul procesului penal împotriva unui inculpat, iar nu o hotărâre pronunțată într-o altă cale de atac.

Or, în cauză, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, întrucât sentința atacată este pronunțată în procedura revizuirii.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă în principiu.

Față de considerentele de mai sus, curtea, constatând că prezenta contestație este nefondată, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a dispus respingerea acesteia.

Împotriva Sentinței penale nr. 13 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A., a formulat prezenta cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 aprilie 2021, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 27 aprilie 2021.

Examinând calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 48 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 380 din data de 15 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020.

Prin Sentința penală nr. 380 din data de 15 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosar nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de petentul A., vizând Sentința penală nr. 259 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2019

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., ce reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prev. la alin. (3) dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. În această situație, sentința prin care s-a respins cererea de revizuire, după analiza admiterii în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă, conform art. 459 alin. (7) teza a II a C. proc. pen.

Prin urmare, față de dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte constată că Decizia nr. 48 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Deciziei nr. 48 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 și în temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură, va obliga petentul să plătească statului suma de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2021.

GGC - GV