ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 477/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 148 din 4 noiembrie 2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 456 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulate de revizuentul A. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

În temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva:

- Încheierii nr. 73 din 26 octombrie 2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 (la care au fost reunite dosarele nr. x/2018 și dosarul nr. x/2018 prin Încheierile de ședință din 19 octombrie 2018) al Curții de Apel Suceava;

- Încheierii nr. 17 din 4 iunie 2019 dispuse în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava;

- Sentinței penale nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava;

- Sentinței penale nr. 25 din 10 februarie 2020 pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin cererea adresată inițial Înaltei Curți de Casație și Justiție și înaintată la data de 22 septembrie 2020 spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava pe rolul căreia a fost înregistrată sub numărul x/2020 din data de 28 septembrie 2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea Hotărârii nr. 133 din 7 septembrie 2020 a Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2020 și a tuturor hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x/2017, y/2017, z/2018, w/2018 și x/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei și în dosarele nr. x/2019, y/2018, z/2018, w/2019 și nr. x/2019 ale Curții de Apel Suceava.

Astfel, revizuentul A., prin cererea formulată, a arătat că hotărârile pronunțate în dosarele sale de către instanțele judecătorești sunt nelegale și netemeinice, invocând faptul că, prin soluțiile pronunțate se urmărește tergiversarea cauzelor în care acesta este parte. S-a reținut că cererea depusă la dosarul cauzei nu cuprinde o motivare concretă pentru care se solicită revizuirea hotărârilor pronunțate.

În drept, revizuentul a invocat încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 456 C. proc. pen., Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 64 C. proc. pen., art. 266 - 288 C. pen., art. 297 C. pen., art. 301, art. 291 C. pen., art. 13 alin. (1)/2 din Legea nr. 78/2000, art. 94 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., art. 81 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; a dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000; art. 2531 C. pen. rap. la art. 5 C. pen.; art. 244 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin cererea formulată în cauză, revizuentul A. nu a indicat cazul de revizuire pe care înțelege să îl invoce și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru susținerea cererii.

Pentru soluționarea cauzei, instanța a dispus atașarea dosarelor menționate în cererea de revizuire.

La termenul din 4 noiembrie 2020, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuție declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire a hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2018 și nr. x/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, având în vedere dispozițiile procesual penale în materie.

Astfel, instanța competentă să judece cererea de revizuire se stabilește potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță, în această materie, competența teritorială însă fiind una absolută, exclusivă și nu alternativă.

Prin urmare, având în vedere că, prin cererea formulată, revizuentul a înțeles să solicite revizuirea hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2018 și nr. x/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că excepția invocată din oficiu este întemeiată, pe care a admis-o, competența de soluționare a cererii fiind declinată în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, instanță care a pronunțat hotărârile a căror revizuire se cere.

Față de această situație, instanța a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 456 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulată de revizuentul A. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate, în raport de actele și lucrările dosarelor nr. x/2019, y/2018, z/2018, w/2019 și nr. x/2019, în baza dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, prin încheierile din 19 octombrie 2018, pronunțate în dosarele nr. x/2018 și, respectiv nr. x/2018, s-a dispus reunirea acestor cauze la dosarul nr. x/2018, motivat de faptul că au același obiect și privesc aceleași părți cu dosarul nr. x/2018, dosar înregistrat anterior acestora.

A. Prin Încheierea penală nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 58/P/2018 din 5 iunie 2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin Ordonanța nr. 76/II/2/2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

B. Prin Încheierea nr. 17 din 4 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei corespunzătoare dosarului nr. x/2019, având ca obiect contestație privind durata procesului penal, în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Suceava, fiind trimis dosarul judecătorului de drepturi și libertăți de la această instanță, în vederea soluționării cauzei.

C. Prin Sentința penală nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, în baza art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., reținându-se că, în raport de soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin Încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018 criticată de către revizuent, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece respingerea plângerii formulate în temeiul art. 341 C. proc. pen. împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal (în acest sens, Decizia nr. 17/2007 prin care Î.C.C.J., admițând recursul în interesul legii, a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă, își menține actualitatea).

D. Prin Sentința penală nr. 25 din 10 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuentul A..

În consecință, în raport de soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Suceava prin Încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Încheierii nr. 17 din 4 iunie 2019 dispusă în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava; Sentința penală nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava și Sentința penală nr. 25 din 10 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, criticate de către revizuent, nu s-a putut considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece acestea nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Față de cele expuse anterior, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva hotărârilor indicate.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în anulare petentul A..

La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac formulate.

Examinând excepția invocată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în cauza de față, calea de atac extraordinară a contestației în anulare a fost declarată împotriva unei sentințe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva unor hotărâri (încheieri sau sentințe) pronunțate de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus declinarea competenței în ceea ce privește alte cauze (dosar x/2017, x/2018, x/2018, x/2018, x/2018, în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei).

Prin urmare, s-a apreciat contestația declarată de petentul A. ca fiind inadmisibilă în condițiile în care motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen., iar în sprijinul contestației nu s-au depus ori invocat dovezi care sunt la dosar.

Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 431 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020 pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava.

Constatând culpa procesuală a contestatorului, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a obligat contestatorul să plătească statului suma de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

III. Împotriva Sentinței nr. 7 din data de 27 februarie 2021, A. a formulat contestație.

În cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, A. a arătat că a formulat contestație împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în dosarul nr. x/2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 martie 2021, sub nr. x/2020.

Examinând admisibilitatea contestației formulate de A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reține dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de contestatorul A. împotriva Sentinței nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori prin care, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, prin care s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulate de revizuentul A., în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Din examinarea sistematică și coroborată a dispozițiilor art. 431 și art. 432 din C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care se respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

În acest context, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare. Într-o atare situație, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, sancțiunea procedurală a inadmisibilității intervenind atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Restrângerea dreptului de a declara căi de atac numai împotriva hotărârilor pentru care asemenea căi sunt prevăzute de legiuitor este justificată de art. 129 din Constituție și nu încalcă eventualele interese procesuale, acest drept putând fi valorificat doar în condițiile permise de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.

GGC - CL