ÎCCJ, Decizia nr. 209/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 101 din data de 26 februarie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 4885 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A., dispunându-se, ca urmare, obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 de RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență, că, fiind introdusă la data de 15 decembrie 2020, după soluționarea Dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Suceava prin Încheierea penală nr. 58 din data de 4 februarie 2020, contestația formulată de petentul A. nu îndeplinește condiția prev. de art. 4881 alin. (3) C. proc. pen., întrucât nu vizează durata unui proces penal în curs.

La data de data de 15 martie 2021 (prin e-mail), contestatorul A. a formulat "Plângere - odată cu fondul cauzei (Dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei) împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2021".

Prin Încheierea nr. 342 din data de 9 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 101 din data de 26 februarie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală, a reținut, în esență, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Înalta Curte, secția penală, a constatat că a fost învestită cu soluționarea căii de atac formulate de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 101 din data de 26 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, prin care, în procedura prevăzută de art. 4881 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4885 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, exercitată de aceeași parte, dispunând obligarea acesteia la plata de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că această hotărâre este definitivă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen. încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

În concluzie, constatând că, în speță, contestatorul A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

Împotriva Încheierii nr. 342 din data de 09 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 06 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".

În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 342 din data de 09 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 101 din 26 februarie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Or, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

De altfel, potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., nici Încheierea nr. 101 din 26 februarie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, nu este supusă nici unei căi de atac.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 342 din data de 09 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 342 din data de 09 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.

GGC - GV