ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 419/2021

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A., domiciliat în județ Suceava, împotriva Încheierii nr. 16 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 16 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, s-a anulat cererea formulată în numele petentului A., având ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea dedusă judecății, petentul A. a formulat contestație privind durata procesului vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei .

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 4881 și urm. din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. pen., art. 427 din C. proc. pen., art. 301 din C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, art. 266 din C. pen. și art. 38 din C. pen.

La termenul de judecată acordat în cauză la data de 6 ianuarie 2021, instanța, din oficiu, a invocat și a pus în discuție excepția nesemnării contestației și anularea acesteia, ca nesemnată.

Analizând contestația privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, instanța a reținut că, în prezentul cadru procesual, raportat la dispozițiile legale pertinente, potrivit prevederilor art. 4883 din C. proc. pen., "contestația se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele, prenumele, domiciliul sau reședința persoanei fizice, respectiv denumirea și sediul persoanei juridice, precum și calitatea în cauză a persoanei fizice sau juridice care întocmește cererea;

b) numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional;

c) adresa de corespondență;

d) denumirea parchetului sau a instanței și numărul dosarului;

e) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația;

f) data și semnătura."

Totodată, analizând actele și lucrările dosarului, potrivit art. 200 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța este datoare să verifice dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile prevăzute în art. 194 - 197 din C. proc. civ., deci inclusiv existența semnăturii, iar în situația în care aceste obligații nu sunt îndeplinite, potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, se dispune anularea cererii.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, dispozițiile C. proc. civ. se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

În cauză, s-a observat că cererea a fost formulată prin e-mail, fiind listată și depusă la dosar fără ca aceasta să fie semnată de persoana care a formulat-o. Posibilitatea transmiterii către instanță a actelor în formă electronică este cuprinsă implicit și în dispozițiile art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, potrivit cărora:

"actele de sesizare a instanței depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, dată certă și număr din aplicația ECRIS."

Pentru validitatea cererii este însă necesar fie ca aceasta să fie semnată electronic, fie să fie transmis instanței un exemplar original semnat de către autorul cererii sau acesta să semneze exemplarul de la dosar până la primul termen de judecată.

Tribunalul a constatat că s-a pus în vedere petentului să complinească lipsa semnăturii până la primul termen de judecată, dar acesta nu s-a conformat.

În aceste condiții, s-a apreciat că, în cauză, este vorba despre o nelegală sesizare a instanței, motiv pentru care tribunalul nu a procedat la analizarea cererii pe fondul său și a dispus anularea ei, în condițiile completării dispozițiilor C. proc. pen. cu dispozițiile art. 200 alin. (2) și art. 194 lit. f) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, atâta timp cât cererea nu a fost semnată, s-a apreciat că nu există dovada că aceasta este asumată de persoana care a formulat-o, instanța neputând fi în mod legal învestită cu judecarea sa, astfel că s-a constatat nulitatea cererii formulate în numele petentului.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație petentul A., invocând în drept prevederile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 și prevederile Legii nr. 78/2000, arătând că aceasta este eronată, fiind pronunțată în baza unor date inexacte, incomplete și false furnizate Tribunalului Suceava de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și de către Judecătoria Vatra Dornei.

Analizând contestația formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cererea formulată în cauză de (în numele) petentul(ui) A. are ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, întemeiată pe dispozițiile art. 4881 din C. proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 4886 alin. (7) din același act normativ, încheierea prin care instanța soluționează contestația privind durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac (ordinare sau extraordinare, în condițiile în care legiuitorul nu a făcut nicio distincție în acest sens).

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, căile de atac ale hotărârilor judecătorești neputând exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, din dispozițiile art. 129 din legea fundamentală rezultând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea, ca sancțiune procesual penală, constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Aceasta operează, automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Așa fiind și cum dispozițiile procedural penale în vigoare nu prevăd posibilitatea atacării încheierii prin care s-a soluționat o contestație privind durata procesului penal, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 16 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020.

Împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a formulat contestație contestatorul A., solicitând desființarea acesteia și remedierea erorilor produse prin pronunțarea hotărârii.

La termenul din data de 22 aprilie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate în cauză, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public au fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a contestației.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație promovată de acesta împotriva unei hotărâri prin care Tribunalul Suceava a anulat cererea formulată în numele contestatorului, având ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin urmare, contestatorul a mai uzat în cauză de calea de atac a contestației, hotărârea prin care aceasta a fost soluționată fiind definitivă, nemaiputând fi supusă niciunei căi de atac.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac, consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2021.

GGC - CP