ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2020

Deliberând asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44 din data de 04 martie 2020,Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinței penale nr. 6 din 13.01.2020 a Curții de Apel Suceava, definitivă, ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 6/13.01.2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 73 dată în camera de consiliu din data de 26.10.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din prezenta cale de atac.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut următoarele:

Prin cererea adresată inițial Înaltei Curți de Casație și Justiție și înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava pe rolul căreia a fost înregistrată sub numărul x/2019 din data de 28.11.2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea încheierii judecătorului de camera preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosar penal nr. x/2018

Astfel, revizuentul A., prin cererea formulată, a arătat că hotărârile pronunțate în dosarele sale de către instanțele judecătorești sunt nelegale și netemeinice, invocând faptul că prin soluțiile pronunțate se urmărește tergiversarea cauzelor în care acesta este parte, s-a apreciat că cererea depusă la dosarul cauzei nu cuprinde o motivare concretă pentru care se solicită revizuirea încheierii pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Suceava.

În drept, revizuentul a invocat încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 456 din C. proc. pen., Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 64 din C. proc. pen., art. 266 - 288 din C. pen., art. 297 din C. pen., art. 301, art. 291 din C. pen., art. 13 alin. (1)/(2) din Legea nr. 78/2000, art. 94 alin. (1), (2) și (3) din C. proc. pen., art. 81 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 48 alin. (din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., fiecare cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. a dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000; art. 2531 din C. pen. rap. la art. 5 din C. pen. art. 244 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin cererea formulată în cauză revizuentul A. nu a indicat cazul de revizuire pe care înțelege să îl invoce și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru susținerea cererii.

Pentru soluționarea cauzei, instanța a dispus atașarea Dosarelor nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Curții de Apel Suceava.

La termenul din data de 13.01.2020, judecătorul de cameră preliminară a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de A.

Împotriva acestei sentințe, a formulat o cerere de revizuire petentul A. pentru motivele prezentate pe larg în cererea depusă la dosarul cauzei.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la disp. art. 459 din C. proc. pen. instanța a constatat următoarele:

Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 459 alin. (3) lit. f) din C. proc. pen. rap. la art. 456 alin. (2), (3) și (4) din același cod persoana care formulează cererea de revizuire trebuie să indice în mod expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea.

Întrucât în cererea depusă la dosarul cauzei revizuentul A. nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază cererea, sancțiunea este respingerea cererii ca inadmisibilă conform art. 459 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă și raportat la obiectul cauzei. Astfel, s-a constatat că se solicită revizuirea unei sentințe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire a unei încheieri prin care a fost soluționată o plângere împotriva unei soluții de clasare întemeiată pe disp. art. 340 din C. proc. pen.

Or, așa cum s-a arătat și în sentința a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește revizuirea soluțiilor prin care se soluționează conflictul de drept penal, respectiv condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

În consecință, în baza art. 459 din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinței penale nr. 6 din 13.01.2020 a Curții de Apel Suceava, ca inadmisibilă, aceasta fiind inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

*****

Împotriva acestei Sentințe nr. 44 din data de 04 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, petentul A. a formulat calea de atac de față.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind stabilit termen de soluționare la data de 25.06.2020, ocazie cu care Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea contestației formulate în cauză, împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând prezenta cale de atac, prin prisma excepției invocate în cauză,Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Conform art. 16 (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Astfel, din actele și lucrările dosarului, rezultă că petentul a formulat contestație împotriva unei sentințe care este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

În această ordine de idei, se constată că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Se reține că prin sentința 44 din data de 04 martie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinței penale nr. 6 din 13.01.2020 a Curții de Apel Suceava.

Prin urmare, petentul a formulat contestație împotriva unei sentințe definitive, care a fost pronunțată în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen.

Or, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen.,"(...) Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."

În speța de față, revizuentul a contestat o sentință care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel încât din această perspectivă contestația declarată de revizuent este inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), așa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În consecință, având în vedere că petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei sentințe definitive, cum, de altfel, era și hotărârea ce a făcut obiectul soluției atacate, se va constata inadmisibilitatea prezentei contestații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 44 din data de 04 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Reținând culpa procesuală în formularea prezentei căi de atac în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 44 din data de 04 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2020.

GGG - NN