ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra apelului formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., privind Sentința penală nr. 154 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
De asemenea, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 154 din 18 decembrie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 39 din 28 octombrie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosar nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data 4 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea Încheierii penale nr. 39 din data 28 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul penal nr. x/2019, pentru motivele depuse în scris la dosar.
În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, în raport de actele și lucrările dosarului nr. x/2019 și în baza dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea acesteia a constatat că cererea este inadmisibilă.
S-a reținut că prin Încheierea penală nr. 39 din data 28 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosar nr. x/2019, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție nr. 860/P/2019 din 8 mai 2019, menținută prin Ordonanța nr. 1867/C/2019 din 4 august 2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă", pentru cazurile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 453 lit. a) - f) C. proc. pen.
De asemenea, conform Deciziei nr. XVII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen. este inadmisibilă".
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 873 din data de 15 decembrie 2015, "Decizia mai sus menționată (nr. XVII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, n.n.) continuă să producă efecte și după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., în sensul că încheierile definitive pronunțate, în temeiul art. 341 din C. proc. pen., în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, având în vedere că nu soluționează fondul cauzei, nu se încadrează în categoria hotărârilor care, potrivit art. 452 din C. proc. pen., sunt supuse revizuirii".
Așadar, s-a reținut că pot forma obiectul revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Prin urmare, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de petentul A. care vizează o încheiere prin care s-a respins plângerea contra unei soluții de clasare (Ordonanțele nr. 860/P/2019 din 8 mai 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție și nr. 1867/C/2019 din 4 august 2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), este inadmisibilă, fiind respinsă, ca atare.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată în cauză prin raportare la disp. art. 459 C. proc. pen., Curtea a arătat următoarele:
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. "revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Potrivit art. 456 alin. (1) C. proc. pen. "cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță, iar potrivit alin. (2) al textului, cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia".
Alin. (3) al art. 456 C. proc. pen. stipulează că "la cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat".
Art. 459 alin. (1) C. proc. pen. statuează că "la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei", iar potrivit alin. (2) al textului "admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu".
Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen. "instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.".
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. din perspectiva disp. art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, se constată că prin cererea de față revizuentul a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 154 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul penal nr. x/2019, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva încheierii camerei de consiliu nr. 39 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava la data de 28 octombrie 2019 în dosarul penal nr. x/2019 prin care a fost soluționată plângerea formulată în baza art. 340 C. proc. pen. împotriva Ordonanțelor nr. 860/P/2019 din 8 mai 2019 dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și Ordonanța nr. 1867/C/2019 din 4 august 2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".
Având în vedere că prin cererea de față se solicită revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, respectiv prin care instanța să se fi pronunțat asupra raportului juridic substanțial și asupra raportului juridic procesual penal soluționând acțiunea penală prin renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (3) al art. 459 C. proc. pen.
Mai mult de atât, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 154 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul penal nr. x/2019 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva unei încheieri pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 C. proc. pen., care conform Deciziei nr. XVII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 542/17 iulie 2008 și a pct. .16 din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 873/2015 publicată în Monitorul Oficial Partea I. nr. 211/22 martie 2016 nu se încadrează în categoria hotărârilor ce sunt potrivit art. 452 C. proc. pen. supuse revizuirii.
Împotriva Sentinței nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat prezentul apel revizuentul A..
Examinând apelul formulat de revizuentul A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Atât din conținutul prevederilor menționate, cat și din precizările făcute în alin. (2) - (5) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În acest sens, este și Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii în această materie, în condițiile vechiul C. proc. pen., soluție care însă își păstrează deplina valabilitate și în cadrul actualei legislații.
Înalta Curte reține că apelul formulat în cauză privește sentința prin care s-a soluționat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 154 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2019. Astfel, prin această sentință s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 39 din 28 octombrie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019 prin care s-a soluționat plângerea petentului împotriva unei soluții de netrimitere în judecată întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.
Înalta Curte reamintește că revizuirea se poate solicita numai împotriva unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, aspect ce nu este incident în prezenta cauză.
De asemenea, apelantului revizuent nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Sentinței nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori întrucât, potrivit art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentința atacată este definitivă.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul petent A. împotriva Sentinței nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul petent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul petent A. împotriva Sentinței nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă revizuentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2020.