ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 580 din data de 26 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul apelant să plătească statului suma de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., vizând Încheierea din 30.09.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Încheierea din 30.09.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2018, a cărei revizuire s-a solicitat, în temeiul art. 68 C. proc. pen. cu referire la art. 67 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere, prevăzute de art. 253 C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 C. pen., împotriva soluției dispuse nefiind prevăzută cale de atac.

Din economia dispozițiilor art. 453 C. proc. pen., a rezultat că, fiind o cale extraordinară de atac, prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen., respectiv prin care se rezolvă fondul cauzei, instanța statuând asupra conflictului de drept penal substanțial sau latura civilă a procesului pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, numai pentru cazurile prevăzute în norma legală anterior referită, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Or, instanța de fond a constatat că revizuentul s-a îndreptat împotriva Încheierii din 30.09.2019 pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2018 prin care, s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B. și, prin urmare, nu s-a rezolvat un conflict de drept substanțial penal.

Inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală intervine în cazul în care se efectuează acte pe care legea nu le îngăduie, se exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale sau exercitate de persoane cărora legea nu le conferă acest drept.

În speța de față, s-a reținut că petentul a exercitat o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi supusă revizuirii, întrucât nu s-a rezolvat fondul unei cauze, iar o atare cale extraordinară de atac nu este admisibilă câtă vreme soluția nu implică stabilirea existenței/inexistenței unei fapte și a vinovăției/nevinovăției unei persoane, în accepțiunea prevederilor art. 396 din C. proc. pen. S-a precizat că revizuirea nu poate avea ca obiect decât hotărârile care prezintă anumite caracteristici privind proveniența, natura, conținutul și forța lor executorie, impunându-se în concret ca hotărârea să aparțină unei instanțe judecătorești, să fie de natură penală, să conțină o rezolvare a fondului, să fi intrat în puterea lucrului judecat și să nu fie în același timp atacată pe o cale ordinară sau extraordinară.

Curtea a reținut că nu conțin o rezolvare a fondului cauzei hotărârile pronunțate în materia conflictelor de competență, încheierile prin care se admite sau se respinge o cerere de abținere ori de recuzare (așa cum s-a dispus și în cazul de față prin încheierea vizată nr. 232/30.09.2019), hotărârile de dezînvestire, cele pronunțate în faza de executare ori în căile extraordinare de atac în etapa examinării în principiu și care nu implică o rezolvare a fondului, etc.

Curtea a apreciat că o altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi extraordinare de atac la alte situații și hotărâri, privitoare la raționamente jurisdicționale pretins eronate în diferite cauze, eventuala nerespectare a unor condiții de desfășurare a procesului penal în ceea ce privește compunerea completelor de judecată în cauze penale în care ar fi fost implicat petentul, dispunerea unor soluții considerate ca fiind nelegale, fără fundament în plan probator, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia, părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac (ordinare/extraordinare) numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea dispozițiilor legale considerate pertinente a fundamentat concluzia că demersul petentului revizuent apare ca un act pe care legea nu-l îngăduie, astfel că s-a impus a fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Nefiind îndeplinită o cerință esențială, din perspectiva tratată în cele ce preced, nu s-a mai impus analizarea cererii prin prisma motivelor invocate, dacă acestea se circumscriu sau nu cazurilor de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen.. De altfel, s-a arătat că revizuentul nici nu a indicat în concret cazul prevăzut de norma legală considerat a fi incident prin raportare la criticile formulate pe calea aleasă, limitându-se să facă trimitere în drept doar la dispozițiile art. 456 C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 5 din data de 07.01.2020 a Tribunalului Suceava a formulat apel revizuentul A.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor dosarului și în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, curtea a reținut că pot fi atacate cu apel, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În speță, revizuentul a declarat calea de atac a apelului împotriva unei sentințe date în materia recuzării (prin încheierea din 30.09.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 68 C. proc. pen. cu referire la art. 67 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de inculpatul A.).

Conform art. 68 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, s-a reținut că nici sentința penală apelată de revizuent nu era susceptibilă a fi atacată cu apel (sau altă cale de atac).

Împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel revizuentul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30.12.2020, sub nr. x/2019.

Examinând admisibilitatea apelului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Astfel, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii.

În cauză, revizuentul A. a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, formulat împotriva Sentinței penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 30.09.2019 pronunțate în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava prin care s-a rezolvat un incident procedural, respectiv o cerere de recuzare.

Înalta Curte constată că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu erau supuse vreunei căi de atac nici Sentința penală nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava și nici Încheierea din 30.09.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de recuzare (hotărâre definitivă, conform art. 68 alin. (7) C. proc. pen..).

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea. Or, în speță, A. a exercitat în mod succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de a fi supuse controlului judiciar al instanțelor ierarhice superioare, ceea ce atrage sancțiunea inadmisibilității, aplicabilă atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Admiterea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.

GGC - ED