ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 63 din data de 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 65/134/P/2024 din data de 11.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținută prin ordonanța nr. 89/II/2/2024 din data de 07.10.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În esență, Curtea de Apel Suceava a reținut că, prin ordonanța nr. 65/134/P/2024 din 11.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., pe motiv că faptele nu există.

S-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. și șantaj prev. de art. 207 alin. (1) din C. pen., menționată de petent în plângerea penală formulată și în declarația dată în calitate de persoană vătămată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale sesizării.

Împotriva ordonanței de clasare a formulat plângere A. la data de 30.09.2024, conform dispozițiilor art. 339 din C. proc. pen., arătând că este nemulțumit de soluția adoptată, motiv pentru care solicită desființarea ordonanței și trimiterea în judecată a persoanelor reclamate. De asemenea, în plângerea formulată împotriva soluției, A. a mai reclamat și săvârșirea infracțiunii de dare de mită comisă de persoanele reclamate în plângerea inițială.

Prin ordonanța nr. 89/II/2/2024 din data de 07.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în urma examinării plângerii petentului A. pentru motivele expuse de către acesta s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de către A. împotriva ordonanței nr. 65/134/P/2024 din 11.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Analizând plângerea formulată, judecătorul de cameră preliminară a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1), (2) din C. pen. incriminează fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 din C. pen., judecătorul de cameră preliminară a reținut că se reține această infracțiune atunci când o persoană constrânge o altă persoană să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul.

Totodată, infracțiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. presupune ca o persoană să ofere un ajutor făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Verificând ordonanțele contestate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul înaintat de Ministerul Public, a susținerilor petentului și a probelor administrate în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că ordonanțele contestate de petent în prezenta cauză sunt legale și temeinice, soluția de clasare dispusă întemeindu-se, în mod corect, pe lipsa oricăror probe privind existența vreunei fapte cu caracter penal, apreciind că nu există indicii care să conducă la concluzia că măsurile și soluțiile dispuse de către magistrați din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, precum și agenții de poliție reclamați de către petent, în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice, ar fi contrare vreunei dispoziții legale cu incidență în cauza respectivă.

Împotriva încheierii penale nr. 63 din data de 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 12 mai 2025, sub nr. x/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriul Completului C10 - 2 Judecători C.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost învestit cu soluționarea contestației exercitate de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 63 din data de 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, prin care, în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 65/134/P/2024 din 11.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

În consecință, constatând că petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de aceasta.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 63 din data de 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 19 iunie 2025.