ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța de clasare din data de 07.03.2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. (2 infracțiuni) și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., soluție de clasare menținută prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 28/II/2/2024 emisă la data de 18.12.2024.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași a constatat că plângerea formulată de către petenta A. este neîntemeiată, în mod just procurorul reținând incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen., probele administrate în cauză neevidențiind conduite ale persoanelor vizate de aceste acuzații care ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea, convingerea petentei în sensul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub semnătură privată de către persoanele care fac obiectul acuzațiilor, în lipsa unor probe certe care să le confirme existența, nefiind suficientă pentru angajarea răspunderii penale a vreunei persoane, soluția dispusă de către procuror fiind rezultatul interpretării probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce privește plângerea petentei A. cu privire la infracțiunea abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. (faptă imputată magistraților judecători), judecătorul de cameră preliminară a constatat că nemulțumirile petentei în legătură cu modul de instrumentare a cauzelor de către magistrații judecători nu pot constitui temei legal pentru angajarea răspunderii penale a acestor magistrați în absența unor indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte penale.

S-a arătat că scopul cercetării penale în cazul infracțiunilor de serviciu, cum este cea de abuz în serviciu, este acela de a identifica un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu și nu de a reforma soluții dispuse de magistrați, iar nemulțumirea unui justițiabil cu privire la modul de soluționare a unei cauze, nu poate conduce, de plano, la prezumția existenței unei fapte de natură penală, activitatea fiecăruia dintre participanții la înfăptuirea actului de justiție fiind supusă cenzurii controlului prin exercitarea căilor de atac sau al organului abilitat cu cercetarea conduitei profesionale.

S-a mai constatat că petenta, nici prin plângere și nici ulterior, în cursul procedurii, nu a arătat în concret în ce modalitate i-au fost încălcate drepturile sau în ce constau, în concret, acțiunile judecătorilor, care să poată fi circumscrise elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, petenta formulând doar aprecieri generale cu privire la hotărârile pronunțate în cauzele în care a avut calitatea de parte, hotărâri care au nemulțumit-o.

În ceea ce privește critica petentei, în sensul că ordonanța nr. 28/II/2024 din data de 18.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost motivată în baza Legii nr. 230/2007 - legea asociațiilor de proprietari, act normativ abrogat prin Legea nr. 196/2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat că Legea nr. 196/2018 din data de 20 iulie 2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 660 din 30 iulie 2018, iar conform art. 109 din lege, aceasta intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce a însemnat că Legea nr. 196/2018 a intrat în vigoare la sfârșitul lunii septembrie 2018, astfel că la momentul intrării în vigoare a Legii 196/2018, care a abrogat Legea nr. 230/2007, cauzele civile privind pe petentă și care au făcut obiectul cercetărilor penale, erau soluționate în mod definitiv.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul, în mod legal și temeinic motivat, a dispus soluția clasării cauzei, ca urmare a inexistenței faptelor sesizate, deoarece nu se poate antrena răspunderea penală a magistraților judecători pentru soluțiile pronunțate de aceștia, hotărârile fiind pronunțate în baza unui proces de interpretare a materialului probator și a aprecierii condițiilor legale incidente.

În ceea ce privește plângerea petentei A. cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., judecătorul de cameră preliminară, realizând propriul demers analitic în raport cu actele de la dosarul cauzei, a apreciat că în cauză nu există date certe care să conducă în mod pertinent la concluzia existenței unei activități de natură penală derulată de către avocatul B..

S-a reținut că aspectele sesizate de către petentă nu pot conduce automat, în lipsa unor date și probe concrete, la concluzia că modalitatea în care avocatul B. și-a exercitat profesia - prin mențiunile făcute în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Iași, sau prin precizările eronate cu privire la numărul de apartamente branșate la sistemul de termoficare centralizat - este contrară legii; dimpotrivă, din analiza înscrisurilor de la dosarul de urmărire penală, a reieșit că avocatul B. nu și-a depășit atribuțiile specifice profesiei, condițiile de formă ale înscrisurilor indicate de petentă neprezentând indicii care pot conduce la rezultatul urmărit de aceasta.

În lipsa unor probe clare, puternice și concordante care să susțină acuzațiile aduse de către petentă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că soluția de clasare se întemeiază în mod obiectiv pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce privește plângerea petentei A. cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, imputată executorului judecătoresc, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta a respectat dispozițiile legale și a stabilit cheltuielile datorate de debitoare pentru dosarele de executare înregistrate în cadrul biroului, respectiv în dosarul de executare silită nr. x/2018 valoarea cheltuielilor de executare a fost stabilită la suma de 465,10 RON, sumă din care doar 47,60 RON reprezintă onorariul executorului judecătoresc, fiind respectate dispozițiile legale care reglementează valorile maximale ale onorariilor pe care și le pot stabili organele de executare (art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000) și că sumele stabilite de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanța de judecată, pe calea contestației la executare formulată de partea interesată.

Motivele invocate de petentă au fost apreciate ca reprezentând, de fapt, critici ale modului în care executorul judecătoresc a instrumentat dosarul de executare silită, iar trecerea în sfera ilicitului penal a actelor efectuate de executorul judecătoresc într-o procedură de executare silită ar avea loc numai în cazul în care ar fi vorba despre o exercitare cu rea-credință a funcției deținute, ceea ce înseamnă că executorul judecătoresc a cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane, situație care nu se regăsește în speță.

Împotriva acestei încheieri contestoarea A. a formulat contestație, reluând, în cuprinsul contestației și al precizărilor depuse la dosar, criticile formulate în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași și solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru refacerea cercetării penale.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizării aspectelor invocate de petentă, Înalta Curte amintește că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală observă că dispozițiile art. 425

1

din C. proc. pen. definesc cadrul general de promovare a căii ordinare de atac a contestației, stabilind că se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

De asemenea, art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. stabilește că "Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7

1

) este definitivă."

În acest context, Înalta Curte reține că petenta A. a formulat plângere împotriva soluției dispuse prin ordonanța nr. 627/P/2022, emisă la data de 07.03.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub semnătură privată, menținută prin ordonanța nr. 28/II/2/2024 din data de 18.12.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, finalizată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, respectiv încheierea penală nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025, prin care plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva încheierii penale nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025, petenta a declarat contestație.

În lumina celor de mai sus, Înalta Curte reține că prezenta contestație a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 13 din data de 12.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 21 octombrie 2025.