ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanța de clasare nr. 12/76/P/2024 din 16.01.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei privind sesizarea petentelor A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de 297 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen., presupus a fi săvârșite de magistrații C. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, de procurorul ierarhic superior și de magistratul D., judecător în cadrul de Apel Iași, întrucât faptele nu există.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul a constatat că la data de 27.02.2024, a fost înregistrată, în baza referatului nr. x/2023 din 22.02.2024, plângerea formulată de A. și B..

În ordonanță, procurorul a reținut că în plângere, reclamantele și-au exprimat nemulțumirea față de soluțiile dispuse de magistrații procurori în dosarele penale nr. x/2022 și nr. y/2023 și de încheierea nr. 56/CP, pronunțată de magistratul judecător D. din cadrul Curții de Apel Iași la data de 04.12.2024 în dosarul nr. x/2024, în care au formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă de procuror.

În urma studierii materialelor aflate la dosarul cauzei s-a constat că, la data de 05.09.2023, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost înregistrată, sub nr. x/2023, plângerea formulată de A. și B., prin care acestea solicitau tragerea la răspundere penală a avocatei E., din cadrul Baroului Iași, sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor, la data de 10.02.2022, aceasta ar fi făcut afirmații mincinoase, cu privire la dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a constatat că acesta a fost constituit la data de 24.02.2022 în baza plângerii formulate de F. (preot ieromonah în cadrul mănăstirii Vlădiceni, Iași), prin reprezentant convențional, prin care solicită tragerea la răspundere penală a numitelor A. - avocat în Baroul Iași și B..

În plângere s-a arătat faptul că, în seara zilei de 09.11.2022, petentele l-au îmbrâncit și i-au pus piedică, acțiuni în urma cărora persoana vătămată a căzut la pământ, fiindu-i provocate leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. x/14.11.2022 emis de I.M.L. Iași. Cu aceeași ocazie, susnumitele au exercitat acte de violență și amenințări și împotriva altor persoane prezente la slujba religioasă, tulburând liniștea și ordinea publică, provocând scandal, hărțuind călugării și alte persoane prezente în mănăstire, adresând amenințări și refuzând să părăsească incinta mănăstirii, deși li s-a cerut expres acest lucru.

De asemenea, prin plângerile formulate de A. și B. au solicitat tragerea la răspundere a lui F. pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen., amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen. și distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., precum și a numiților G., sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. și H., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. și furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 229 alin. (1) C. pen.

În fapt, acestea au motivat faptul că, în seara zilei de 09.11.2022, F. le-a aplicat acestora mai multe lovituri cu palma și pumnul la nivelul corpului și al capului, fiindu-le provocate leziuni fizice, le-a amenințat și i-a distrus petentei A. telefonul mobil. Totodată, în acțiunile sale infracționale, acesta a fost ajutat de către G. care a agresat-o fizic pe B., iar H. a lovit-o și i-a sustras telefonul mobil petentei A..

S-a reținut că, din actele efectuate în cursul urmăririi penale, a rezultat următoarea situație de fapt: în cursul anului 2021, în urma îmbolnăvirii cu virusul coronavirus, mama celor două surori, A. și B., a decedat, fiind înhumată în cimitirul Mănăstirii Vlădiceni din Mun. Iași. Din declarația lui F. reiese faptul că, după înmormântare, A. și B. au locuit vreme de aproximativ o lună și jumătate în incinta Mănăstirii Vlădiceni, unde făceau și parastasele de după moartea mamei lor, parastase la care participa inclusiv F., însă acestea participau activ și la slujbele ce se țineau în biserica din cadrul mănăstirii (citeau cărți religioase în fața enoriașilor, precum și alte activități ce aveau loc). Treptat, relația dintre cele două și personalul mănăstirii Vlădiceni s-a deteriorat, motiv pentru care au avut loc mai multe incidente nefericite între acestea și preoții din cadrul mănăstirii, precum și cu enoriașii ce participau activ la activitatea din cadrul mănăstirii.

Astfel, fiind audiat în calitate de martor, I. (angajat al Mănăstirii Vlădiceni) a declarat faptul că în ziua de 09.11.2022 a discutat la telefon cu A., căreia i-a comunicat faptul că E. i-a transmis că îi va face acesteia un raport la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, motivat de faptul că a dat-o afară din biserică. Discuția dintre martor și E. a avut loc cu aproximativ 10 minute înainte de incidentul dintre acestea și F..

Martorul J. a declarat faptul că le cunoaște pe A. și B., iar acestea, prin prezența și comportamentul lor agresiv, au tulburat liniștea și bunul mers al slujbelor, motiv pentru care a fost solicitată intervenția lucrătorilor de poliție. De asemenea, aceasta a precizat faptul că A. și B. au agresat fizic o femeie în vara anului 2022, pe părintele G. l-au tras de hainele preoțești, iar pe K. l-au amenințat cu acte de violență. Totodată, acestea șicanează și tracasează preoții și enoriașii în timpul slujbelor, filmându-i insistent și din apropiere, iar în primăvara anului 2022 au țipat la martor, cerându-i pe un ton imperativ să se dea din fața lor.

Martora L. a declarat faptul că le cunoaște pe A. și B. din vedere și cunoaște faptul că acestea sunt surori, că merg des Mănăstirea Vlădiceni, în cimitirul căreia au înmormântat-o pe mama lor. În primăvară, în timp ce se afla la slujbă, una dintre surori i-a spus martorei pe un ton imperativ să nu se mai uite la ea, pentru că, în caz contrar, o va da în judecată.

Cel mai elocvent mijloc de probă de unde reiese starea conflictuală generată de A. și B. rezultă din fișa de intervenție întocmită de lucrătorii de poliție din cadrul secției 5 a Municipiului Iași din data de 31.08.2022. Astfel, aceștia au fost sesizați prin intermediul SNUAU - 112 de către M., paznicul Mănăstirii Vlădiceni, care a reclamat că două persoane de sex feminin au intrat în conflict eu alte femei prezente la slujba organizată de preotul F.. De asemenea, din discuțiile avute cu starețul N. a rezultat că acesta le cunoaște pe cele două surori și că s-a mai întâmplat ca acestea să intre în conflict cu personalul care asigură paza sau alte persoane, motivele fiind ori locul în care au oprit autoturismele, ori dorința acestora de a intra la slujbă înaintea altor enoriași. Conducătorul mănăstirii Vlădiceni, N., le-a comunicat celor două surori A. și B., că, începând cu ziua următoare, nu li se va mai permite accesul în interiorul curții lăcașului de cult din cauza reclamațiilor frecvente primite de la alți preoți sau de la alte persoane prezente în zonă. Toată această stare conflictuală a dus la incidentul din seara de 09.11.2022.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză a reieșit faptul că, în seara de 09.11.2022, după un schimb de replici avut cu A. (așa cum reiese din declarația martorului I.), E. s-a dus la F. pentru a se plânge de atitudinea acesteia. F. s-a deplasat către locul în care se aflau A. și B., a început să le bruscheze, cerându-le să plece din incinta mănăstirii. Din declarațiile martorilor audiați rezultă faptul că, în timpul incidentului, A. i-a pus piedică F., acțiune în urma căreia acesta s-a dezechilibrat și a căzut în genunchi, iar după ce s-a ridicat s-a îndreptat către B. și i-a aplicat o lovitură cu palma în zona corpului, lovitură în urma căreia B. a căzut la pământ (această din urmă agresiune rezultă și din imaginile video puse la dispoziție de persoanele vătămate). În urma vizionării imaginilor video surprinse în exteriorul mănăstirii Vlădiceni, din cauza calității slabe a înregistrării, s-a constatat că acestea nu pot reda cu exactitate evenimentele petrecute în seara zilei de 09.11.2022, imaginile nefiind apte să prezinte întreagă situație de fapt într-un mod obiectiv.

Cu privire la procesul-verbal de redare a imaginilor, întocmit pe persoanele vătămate, s-a constatat că acesta are un caracter subiectiv, motiv pentru are nu poate fi avut în vedere la stabilirea situației de fapt. De asemenea, având în vedere starea conflictuală existentă între A. și B. și personalul Mănăstirii Vlădiceni, atitudinea acestora față de enoriașii bisericii, precum și acțiunea petentei A. de a-i pune piedică lui F., acțiune în urma căreia acesta a căzut în genunchi (fiindu-i provocate leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. x din 14.11.2022 emis de Iași), s-a constatat că acestea au fost de natură a-i provoca lui F. o puternică stare de tulburare sau emoție, motiv pentru care în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reținându-se în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Având în vedere împrejurările concrete de săvârșire a faptei și urmarea produsă (numărul mic de zile de îngrijiri medicale, starea de provocare în care se afla făptuitorul, a faptului că acesta nu are antecedente penale, dar și a faptului că este o persoană foarte cunoscută și apreciată la nivel național de către practicanții ortodoxismului), existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse prin săvârșirea faptei, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la renunțarea la urmărirea penală.

De asemenea, s-a constatat că în cauză nu s-a evidențiat o periclitare a relațiilor sociale, avându-se în vedere, cu precădere, împrejurările comiterii faptei, care nu a avut urmări grave, în condițiile prejudiciului relativ redus menționat anterior ii modului simplu de operare, activitatea infracțională aducând, În acest context, o atingere minimă valorilor sociale ocrotite penal.

Astfel, în urma administrării materialului probator, la data de 16.01.2024, în baza art. 318 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. rap. la art. 314 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. și art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen.., art. 311 C. proc. pen.., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen.; renunțarea la urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată B.); renunțarea la urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. (parte vătămată F.); clasarea cauzei privind comiterea celorlalte infracțiuni reclamate.

Nemulțumite de soluție, la data de 12.02.2024, A. și B. au formulat plângere adresată procurorului ierarhic superior, conform art. 339 C. proc. pen.., un exemplar fiind înaintat și către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care l-a redirecționat, conform adresei nr. 2283/VIII/l/2024 din 21.02.2024, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, având în vedere că nu au primit răspuns la aceasta, petentele au sesizat instanța, pe rolul Curții de Apel Iași fiind constituit dosarul nr. x/2024.

Petentele au solicitat admiterea plângerii, desființarea soluțiilor de clasare menționate mai sus, ca nefiind legale și temeinice, cu consecința dispunerii trimiterii cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale față de suspecții F. și apropiații săi menționați și completării urmăririi penale, respectiv cu consecința modificării temeiului de clasare în privința celor trei infracțiuni imputate reclamantelor, pentru care s-ar fi dispus clasarea pe un temei incorect, fiind reținută în legătură cu acestea incidența art. 16 lit. b) C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală în loc de art. 16 lit. a) C. proc. pen.. - fapta nu există.

Analizând actele și lucrările dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petente împotriva soluțiilor atacate.

Cu privire la dosarul penal nr. x/2022 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a constatat că acesta a fost format la data de 05.09.2023, în baza plângerii petentelor A. și B., prin care solicitau tragerea la răspundere penală a avocatei E. - din Baroul Iași, sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 10.11.2022, fiind audiată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în calitate de martor în dosarul penal cu numărul x/2022, ar fi făcut afirmații mincinoase. Fiind audiată în legătură cu acest aspect, A. a precizat că în evidențele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași este înregistrat dosarul penal nr. x/2022, în cadrul căruia are calitatea de persoană vătămată, atât ea, cât și sora sa, B., deoarece în datele de 31.08.2022 și 09.11.2022, în timp ce se aflau în curtea Mănăstirii Vlădiceni din municipiul Iași, județul Iași, ar fi fost agresate verbal și fizic de către F., preot slujitor al mănăstirii, cunoscut sub numele de "Părintele F.".

În cadrul dosarului penal nr. x/2022 au fost audiate mai multe persoane, printre care și E., despre care persoanele vătămate afirmă că ar fi făcut afirmații mincinoase relatând în fața organelor de cercetare penală din cadrul secției 5 Poliție Urbană Iași o versiune distorsionată, diferită de cea reală, a desfășurării evenimentelor din data de 09.11.2022.

În concret, petentele au arătat că E. ar fi declarat faptul că ele ar fi intrat în biserica mănăstirii în timpul slujbei Sfântului Maslu, că ar fi provocat un scandal în biserică, că ar fi țipat la enoriași, tulburând buna desfășurare a slujbei, motiv pentru care o parte din persoanele prezente le-ar fi solicitat să iasă din biserică, împingându-le afară. Acestea susțin că, în realitate, nu numai că nu au provocat niciun scandal, ci nici măcar nu au intrat în biserică în acea seară. E. a fost audiată în legătură cu acest aspect, declarația acesteia aflându-se la dosarul cauzei.

Analizând procesele-verbale de redare depuse la dosarul cauzei de către persoanele vătămate, reiese faptul că în ziua de 06.11.2022, între A., B. și E. a avut loc o discuție în contradictoriu, aspecte ce rezultă și din declarația persoanei vătămate B., mai mult decât atât, E. neagă că le-ar fi văzut pe cele două surori în incinta bisericii în ziua de 09.11.2022.

Prin ordonanța din data de 16.01.2024 s-a constatat că în seara de 09.11.2022, F. a agresat-o fizic pe B., producându-i leziuni ce au necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, faptă pentru care s-a dispus renunțarea la urmărire penală.

De asemenea, din probatoriul administrat în dosarul penal nr. x/2022 s-a reținut și faptul că în seara de 09.11.2022 A. i-a pus piedică F., acțiune în urma căreia acesta din urmă a căzut la pământ, fiindu-i provocate leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. x/14.11.2022 emis de I.M.L. Iași. Mai mult, s-a menționat faptul că declarația avocatei E. cu privire le cele reclamate de persoanele vătămate ca fiind afirmații mincinoase, nu a fost reținută în vederea stabilirii adevărului în soluționarea dosarului penal nr. x/2022

În concluzie, s-a constatat că nu se poate reține, prin înlăturarea oricărui dubiu, că E. a observat momentul în care F. a agresat-o fizic pe B..

Prin ordonanța din data de 16.01.2024 s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de distrugere, constatându-se, în urma probatoriului administrat, faptul că telefonul mobil nu a fost distrus de F. cu intenție, ci ca urmare a unei culpe a acestuia.

În respectiva cauză, raportat la probele administrate, s-a apreciat că regula in dubio pro reo produce efecte inclusiv cu privire la existența infracțiunii sesizate de către persoanele vătămate și s-a dispus, clasarea cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, soluție menținută prin ordonanța nr. 30/11-2/2024, emisă de procurorul general al Curții de Apel Iași la data de 19.04.2024.

Nemulțumite de soluție, A. și B. au formulat plângere pe care au adresat-o instanței, pe rolul Curții de Apel Iași fiind constituit dosarul nr. x/2024.

În urma judecării cauzei, prin încheierea pronunțată în ședința de cameră de consiliu la data de 5.06.2022, instanța a admis plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului de clasarea cauzei din 04.03.2024 dată în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin ordonanța nr. 30/11/2/2024 din 19.04.2024 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; a desființat ordonanța atacată, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea completării urmăririi penale.

Analizând susținerile persoanelor vătămate, în sensul comiterii unor infracțiuni de serviciu de către magistrații care au soluționat dosarele, procurorul de caz a constatat că în sprijinul celor sesizate nu este invocată decât propria convingere derivată din nemulțumirea subiectivă firească, fapt care însă nu este îndestulător pentru angajarea răspunderii penale. În cauză nu a constatat fapte sau elemente concrete care să indice existenta relei-credințe în desfășurarea activității judiciare, nefiind precizate acțiuni exterioare procesului de interpretare și aplicare a legii de către magistrații reclamați, prin care să fi fost încălcate dispozițiile legale ce le reglementează activitatea, aceasta fiind una de a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile.

S-a arătat că exercitarea de către magistrați a atribuțiilor de serviciu în lipsa unor elemente de natura a le pune la îndoială buna credință, care se prezumă până la proba contrară, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, iar pentru a fi în prezența unei infracțiuni de abuz în serviciu, este necesar să existe o atribuție de serviciu încălcată și prevăzută în legislația primară, după cum rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 405/15.06.2016, însă o atare atribuție nu poate fi confundată cu rezultatul desfășurării activității de jurisdicție, împrejurare care nu intră sub incidenta legii penale. Activitatea judiciară are ca principiu fundamental independența magistraților care contribuie la înfăptuirea actului de justiție și aceasta se manifestă în posibilitatea conferită acestora de a soluționa cauza potrivit propriei conștiințe, respectiv prin impunerea propriului mod de interpretare a mijloacelor de probă administrate, fără necesitatea de a se supune unui algoritm special instituit în acest sens. Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind, de altfel, și justificarea existenței lor, în acest context nemulțumirile părților implicate în proces, cu referire la modul concret de soluționare a cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele cunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție, prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluționat cauza.

În consecință, în lipsa indicării unor circumstanțe ilicite de adoptare a soluțiilor sau unui mod contrar cu legea de administrare probelor, urmărite de către magistrați în administrarea probelor, nu va exista ilicit penal.

S-a apreciat că din cele expuse în plângere nu se poate reține că magistrații reclamați au acționat cu intenție în ceea ce privește cauzarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor vătămate în contextul instrumentării cauzelor contestate de către acestea, în condițiile în care soluțiile dispuse s-au bazat pe probe egal administrate, a căror interpretare este atributul exclusiv al organelor judiciare și nu al părților implicate în actul de justiție.

Activitatea magistraților judecători este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistrați lor ca urmare a plângerii penale a părții nemulțumite. Prin formularea de noi plângeri penale nu se pot suplimenta căile de jurisdicție, soluțiile procurorului putând fi atacate numai în condițiile legii.

De asemenea, s-a precizat că, atât doctrina, cât și practica judiciară, au apreciat că indicarea, în plângerea penală, a unei încadrări juridice care, de facto, nu corespunde cu descrierea faptelor, nu obligă organul de urmărire penală să efectueze cercetări și să se pronunțe cu privire la toate încadrările juridice și toate persoanele indicate în plângerea penală.

Având în vedere că faptele sesizate nu se înscriu în tipicitatea infracțiunilor reclamate, în conformitate eu prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., procurorul a dispus clasarea cauzei.

Împotriva ordonanței de clasare nr. 12/76/P/2024 din 16 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, petentele A. și B. au formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 45/II-2/2025 din 10 martie 2025 a procurorului șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen.., s-a respins plângerea formulată de petentele A. și B. împotriva ordonanței de clasare nr. 12/76/P/2024 din 16 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Examinând plângerea, ordonanța și actele dosarului, procurorul ierarhic superior a constatat că, în raport de datele spetei, în mod just, s-a dispus soluția de clasare. În cauză, procurorul de caz a reținut în mod corect, printr-o motivare clară și cu argumente convingătoare, că este incident cazul de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. Elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz, neexistând factori de natură a întrezări necesitatea unei suplimentării a probațiunii, prin raportare la conținutul concret al faptelor sesizate, analiza efectuată fiind suficientă pentru lămurirea cauzei în toate aspectele.

Împotriva ordonanței de clasare nr. 12/76/P/2024 din 16 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 45/II-2/2025 din 10 martie 2025 a procurorului șef al aceleiași unități de parchet, au formulat plângere petentele A. și B., la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2025, fiind fixat termen aleatoriu la data de 06 mai 2025, completul C15 C. pen.

În plângerea depusă la dosar, petentele au solicitat a se observa nu doar o superficialitate a activității de urmărire penală, ci o lipsă completă a acesteia. În primul rând, s-a solicitat să se verifice modalitatea în care un procuror din cadrul Parchetului General, care ar avea obligația instrumentării efective a dosarelor penale care îi sunt date în soluționare, a pronunțat o soluție de clasare cu nesocotirea normelor legale. Petentele au susținut că procurorul din cadrul Parchetului General avea obligația instrumentării efective a dosarelor penale care îi sunt date în soluționare, dar a pronunțat o soluție de clasare cu nesocotirea normelor legale, iar procurorul său ierarhic superior nu a motivat soluția de respingere a plângerii și nu a solicitat dosarul de urmărire penală nu a fost solicitat de la Parchetul Curții de Apel Iași. În opinia petentelor, procurorul sesizat cu cercetarea unor fapte de abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului nu avea dreptul să respingă plângerea fără să demonteze motivat și argumentat acuzațiile și probatoriile indicate și care se află toate în dosarele penale nr. x/2022, nr. y/2023, de pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nr. 57/45/2024 de pe rolul Curții de Apel Iași. S-a susținut că procurorul de caz și procurorul superior (șef-secție UP) nu au studiat dosarele pe care nu le-au solicitat pentru a desfășura o minimă anchetă, astfel încât au încurcat numerele dosarelor în legătură cu prezenta speță: dosarul în care magistratul D. și-a încălcat obligațiile profesionale fiind nr. 57/45/2024, soluționat pe 19.02.2024, iar procurorii de la PÎCCJ au făcut trimitere la dosarul nr. x/2024, soluționat după introducerea plângerii la Parchetul General.

Petentele au susținut că procurorul de caz nu a analizat niciunul dintre motivele indicate în plângere, reținând fără temei că ar fi nemulțumite de soluțiile pronunțate de cei doi magistrați și că nu ar fi indicat niciun motiv concret care să conducă la ideea săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor de serviciu imputate.

De asemenea, petentele au arătat în plângere faptul că nu critică soluția, ci modalitatea în care s-au administrat probatoriile, în care s-a desfășurat urmărirea penală, indicând în concret fapte culpabile ale celor doi magistrați în desfășurarea activităților de serviciu, pentru favorizarea unor făptuitori, procurorul din cadrul PÎCCJ era obligat să dispună audierea lor, să facă o verificare in concreto a dosarului pentru a ancheta dacă au fost încălcate de cei doi magistrați textele de lege indicate. În schimb, acesta nu a făcut nicio referire la aspectele pe care le-au indicat, aspecte care, probate, sunt de o gravitate extremă, astfel încât motivarea sa generală și abstractă.

Așadar, petentele au criticat soluțiile din cele două două dosare, susținând că pentru infracțiunea de abuz în serviciu au arătat actele care le cădeau în atribuții, respectiv de a nu le îndeplini cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în C. pen., C. proc. pen., Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, alte tratate internaționale, cu precizarea că fiecare dintre aceste dispoziții a fost indicată în plângere prin subpuncte separate. Pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului, s-a explicitat ajutorul dat făptuitorului prin indicarea expresă a următoarelor fapte: ascunderea unor mijloace de probă, scoaterea acestora din dosar, ascunderea unei cereri de recuzare pe care le-au formulat împotriva organului de cercetare penală delegat (aspect confirmat în dosarul nr. x/2024), refuzul constant de a administra anumite probatorii esențiale, de soluționare a unor cereri de probe care ar fi condus la aflarea adevărului în cauză, principiu de bază al procesului penal, refuzul de către judecătorul de cameră preliminară de a-și îndeplini atribuțiile prin verificarea legalității unei soluții etc. Petentele au susținut că dosarul privind făptuitorul F. este tratat într-o modalitate preferențială și la Parchetul General, acesta fiind protejat de procurori, deoarece nici solicitările repetate de preluare a cercetărilor din dosarele formate la nivel local, asupra cărora planează suspiciuni majore de lipsă de imparțialitate, nu au primit niciun răspuns până la această dată. Petentele au susținut că nu s-a administrat proba cu înregistrările efectuate de camerele de supraveghere ale mănăstirii, probă obținută de către secția I de Poliție Rurală Iași și inscripționată pe suporturi optice de Serviciul de Investigații Criminale al IPJ Iași. Așadar, o probă certă, obiectivă, care demonstra modalitatea reală în care s-au petrecut evenimentele care demonta toate acuzațiile mincinoase ale făptuitorului F. la adresa victimelor. Mai mult, procurorul avea îndatorirea de a identifica persoanele prezente tot pe baza acestor înregistrări pentru a le audia ca martori, ceea ce nu s-a întâmplat, martorii fiind aleși dintre cei care au dat declarații olografe de susținere a făptuitorului, ucenici fideli ai acestuia.

De asemenea, petentele au susținut că procurorul C. a avut în vedere înregistrările video, care sunt cele date publicității de un martor, efectuate cu un telefon mobil și înregistrările trunchiate puse la dispoziția politiei de starețul mănăstirii și nu înregistrările oficiale, de pe DVR-ul ridicat de secția 1 Poliței Rurală și inscripționate pe 4 DVD-uri de către Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Iași. De asemenea, procurorul a ascuns de la dosar o cerere de recuzare a organului de urmărire penală, efectuată imediat după audierea de către acesta a primului martor din dosar. Așadar, pentru a nu se pronunța asupra aspectelor care îl făceau pe agentul de poliție O. incompatibil să mai desfășoare acte de urmărire penală în cauză, procurorul C. nu numai că nu s-a pronunțat în termenul legal asupra cererii de recuzare, dar a sustras de la dosar cererea.

Petentele au susținut că instanța Curții de Apel Iași, în modalitatea părtinitoare de soluționare a cauzei, pentru că nu a putut nega scoaterea din dosar a înscrisului, s-a detașat de aceste aspecte, susținând prin încheiere că nu fac parte din competența ei de verificare, instanța fiind învestită doar cu plângere împotriva ordonanței de clasare. În aceste condiții, procurorul superior din cadrul PÎCCJ avea în prezenta speță atribuția de verificare a legalității și temeiniciei modalității în care procurorul de caz a clasat cauza privind pe făptuitorii C. și D., care și-au încălcat atribuțiile de serviciu; primul prin sustragerea de la dosar a unei cereri de recuzare pe care să nu o soluționeze, precum și nemotivarea respingerii unei plângeri împotriva actelor de urmărire penală, iar în ceea ce îl privește pe al doilea, refuzul de a verifica aceste aspecte, constatând că soluția procurorului este legală și temeinică.

Petentele au menționat și alte aspecte procedurale și de legalitate încălcate de procurorul C., respectiv administrarea vădit părtinitoare a mijloacelor de probă, răstălmăcirea evidentă a acestora; excluderea implicită din analiză a mijloacelor de probă obiective nefavorabile făptuitorului și reținerea abuzivă doar a unor probatorii favorabile acestuia, declarațiile martorilor P., Q. nu au fost avute în vedere; neadministrarea nemotivată a probatoriilor în defavoarea făptuitorului, deși au fost solicitate; desconsiderarea înregistrărilor video și audio - probe obiective în cauză, care demonstrau adevărata modalitate de desfășurare a faptelor; încălcarea normelor de procedură privind incompatibilitatea martorei-făptuitor E. de a mai fi avocat în cauză după ce primise calitatea de martor și menținerea actelor nelegal depuse de către aceasta la dosar; ascunderea unor probatorii din dosar, scoaterea din dosar a unor cereri care nu au primit răspuns, precum și trimiterea la ordonanțe de soluționare care nu au fost comunicate părților; ignorarea totală a unor probatorii pe tot parcursul urmăririi penale; nu au fost urmărite înregistrările video și audiate cele audio care relevau repetabilitatea și consecutivitatea loviturilor; respingerea cererii de schimbare încadrare juridică ce viza reținerea infracțiunilor de purtare abuzivă și tulburarea ordinii și liniștii publice în sarcina făptuitorilor de abia prin ordonanța de renunțare și fără o motivare corespunzătoare.

Petentele au mai arătat că prin ordonanța de admitere a probatoriilor din 02.02.2023 - dosar UP, s-a încuviințat audierea celor patru martori propuși în cererea de la dosar UP, pentru ca apoi, prin ordonanța din 03.02.2023, de delegare a audierii către agentul de poliție O. de la dosar UP, procurorul să dispună ca audierea să aibă loc în teza probatorie a părții adverse.

De asemenea, au susținut că s-au răstălmăcit declarațiile unui martor pentru a profita făptuitorului, reținerea nereală a recunoașterii și regretului ce ar fi fost exprimate de către făptuitorul F. fără ca acesta să fi fost audiat ca suspect și fără să fi fost întrebat asupra acestor aspecte; a fost delegată efectuarea tuturor activităților de audiere a martorilor, precum și a întocmirii unor procese-verbale de redare, cu toate că procurorul avea obligația să analizeze ex propriis sensibus credibilitatea martorilor și să lase posibilitatea confruntării celor care au dat declarații diferite în vederea aflării adevărului în cauză; a clasat plângerile referitoare la săvârșirea anumitor infracțiuni fără a administra niciun probatoriu în legătură cu acestea, ori fără a identifica făptuitorii, plângerile privind declarația lui F. în calitate de persoană vătămată în plângerea sa; numita R. nu are nici măcar indicat numele de familie, nicio probă nu a fot administrată, deși exista fișa de intervenție 112 și înregistrarea din acea zi; plângerea privind pe făptuitorii S. și K., pentru care a reținut că nu au fost solicitate probatorii, deși acestea erau cu opis depuse la dosar și el nu s-a pronunțat asupra acestora. Mai mult, nu s-a pronunțat decât prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală asupra anumitor cereri de probe formulate de persoanele vătămate, fiind astfel puse în imposibilitatea de a ataca soluția acestuia.

S-a mai arătat că procurorul C. a făcut trimitere prin ordonanța de renunțare la urmărirea penală la un număr limitat de probe, respectiv: declarațiile persoanelor vătămate; declarația martorului I. în mod trunchiat care a primit în ordonanță o interpretare contrară spuselor martorului în privința unui aspect, iar în privința celorlalte fapte consemnate, pentru că erau favorabile victimelor, nu s-a reținut nicio relatare a acestuia; declarația martorilor J., L., T., U., V., G., toți apropiații fideli, subalterni sau ucenici, fii duhovnicești ai lui F. și doar în privința aspectelor declarate de către aceștia care îi profită făptuitorului; fișa de intervenție eveniment, secția V Poliție - 31.08.2022 - care conține date consemnate greșit, fără a se admite solicitarea noastră de a fi anexată înregistrarea video a intervenției. În schimb, fără a le exclude în mod oficial și motivat, procurorul a nu a avut în vedere declarațiile martorilor P., Q., W., H., K., X., S., E., Y., Z., indiferent dacă mărturiile erau reținute ori excluse, majoritatea fiind nereale, aceste aspecte trebuiau consemnate în ordonanță.

În privința declarațiilor favorabile persoanelor vătămate, mărturia lui I., parte din mărturia lui W., precum și mărturiile date de P. și Q., au fost complet desconsiderate. De asemenea, nu a avut în vedere fișa intervenție eveniment din 09.11.2022, ordonanța de ridicare înregistrări video de către secția 1 Rurală în dosarul nr. x/2022, dosar UP; adresa IPJ Serviciul Criminalistic către secția 1 Rurală de înaintare la dosar a 4 DVD-uri cu imaginile stocate pe DVR-ul ridicat de la Mănăstirea Vlădiceni și înregistrările conținute de cele 4 DVD-uri -în special primele două DVD-uri, ce privesc ziua de 09.11.2022 - filele x si 72 vol. dosar UP; înregistrarea audio completă a prezenței noastre în curtea mănăstirii în seara zilei de 09.11.2022 - aflată pe DVD-ul de la dosar UP; înregistrarea video de pe camerele de supraveghere din afara Mănăstirii din seara de 09.11.2022, pe care a fost aplicată funcția AA., cu marcarea persoanelor surprinse și pe care este suprapusă înregistrarea audio, cu subtitrare dosar IJP; înregistrarea video dată publicității de ucenicul lui F. cu scena trunchiată din data de 31.08.2022 - dosar UP; procesele-verbale complete de redare a înregistrărilor audio-video de la dosarul cauzei - fila x si urm. vol. V dosar UP; toate celelalte probe solicitate prin cererea de suplimentare probatoriu de la dosar UP, asupra căreia procurorul nu s-a pronunțat motivat, așa cum prevede legea, prin ordonanță - înregistrările care atestă hărțuirea constantă de către ucenicii lui F. în curtea mănăstirii, atât înainte, cât și ulterior agresiunilor, cele care relevă mărturiile mincinoase ale acestora, precum și modul abuziv în care unii au formulat plângere penală; probele cuprinse în cererea de probatorii privind făptuitorii S. și K., despre care procurorul a susținut că nu ar fi fost solicitate, respingându-le implicit, dosar UP.

Așadar, petentele au susținut că existat o părtinire vădită din partea procurorului, desfășurând urmărirea penală strict în beneficiul făptuitorului F., cu încălcarea oricăror norme de profesionalism și deontologie profesională și, mai ales, cu încălcarea principiului legalității activității urmăririi penale, a principiilor aflării adevărului și caracterului echitabil al procesului penal. Au susținut că procurorul a operat prin delegarea efectuării tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv audierea martorilor, denaturând tezele probatorii și neadministrând nicio probă în vederea dovedirii plângerilor, ci doar în cea a lui F..

În opinia petentelor, un alt aspect de încălcare a atribuțiilor de serviciu a fost acela că, în dosarul nr. x/2022, procurorul a permis ca martora E., care a dat declarație în dosar pe 10.11.2022, să depună ulterior acestui moment cereri și documente în calitate de apărător ales al făptuitorului F., inclusiv prin depunerea unei împuterniciri avocațiale în acest sens, cu toate că, atât C. proc. pen., cât și Legea nr. 51/1995 pentru exercitarea și organizarea profesiei de avocat, interzic expres acest lucru. Petentele au susținut că toată urmărirea penală din dosarul nr. x/2022, a fost incompletă, nelegală, fiind încălcate principiile legalității procesului penal și al aflării adevărului. Mai mult, întregul proces s-a desfășurat cu încălcarea dreptului persoanelor vătămate constituite ca părți civile în cauză, la un proces echitabil, în accepțiunea art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Petentele au mai susținut că procurorul a clasat o infracțiune de furt, în condițiile în care pe înregistrări se aude cum în timpul bătăii primite, victimele strigau la preotul în cauză să le înapoieze telefonul mobil, fără vreun rezultat. Deposedarea unei persoane de un bun și refuzul clar de a-l restitui, cumulat cu predarea acestuia către un terț, nu constituie, în accepțiunea procurorului, furt. De asemenea, faptul că persoana vătămată nu l-a primit înapoi, ci l-a recuperat singură de pe jos după ce acesta a fost distrus de F., nu a fost luat în considerare. Chiar făptuitorul, H., a declarat la data de 16.11.2023 că i-a înmânat telefonul proprietatea victimei lui F., aspect neconsemnat în ordonanța de clasare. Totodată, a motivat că niciunul dintre cei care l-au ajutat pe făptuitorul F. să le înconjoare și să le restrângă spațiul pentru a nu putea scăpa, nu poate fi acuzat de complicitate, pentru că faptul de a merge la locul agresiunii alături de agresor nu reprezintă acte de complicitate.

Nu în ultimul rând, procurorul C. a încălcat atribuțiile profesionale și în dosarul nr. x/2023, în care este cercetată mărturia mincinoasă săvârșită de E. în dosarul nr. x/2022, prin audierea sa a doua oară pentru a eluda prima declarație mincinoasă, care nu a fost anexată la dosar, deși în raport cu aceasta se formulase plângere penală. Aspectele sesizate au fost soluționate de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 43/04.07.2024, statuând că a fost o urmărire penală neefectivă, procurorul de caz desconsiderând obligațiile ce îi reveneau în anchetă.

Cât privește faptele săvârșite de judecătorul D., s-a susținut că acestea intră în aceeași sferă de influență pentru făptuitorul F., prin trecerea cu vederea a propriilor obligații profesionale de verificare a modalității în care procurorul de caz și-a făcut treaba. S-a arătat că judecătorul de cameră preliminară invocă faptul că nu putea verifica legalitatea și loialitatea administrării probelor în cursul procedurii de confirmare, însă faptul că în cazul în care sunt reliefate carențe ale probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și se dovedește că acestea au condus implicit la soluția de renunțare, era obligat să respingă cererea de confirmare și să trimită cauza în vederea completării urmăririi penale. De asemenea, împotriva soluției de renunțare stabilită în privința A., era clară incidența uneia dintre impedimentele la punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv că fapta nu există, aspect ce putea fi decelat prin urmărirea înregistrărilor camerelor de supraveghere, impunându-se soluția de clasare. Totodată, judecătorul a refuzat să administreze proba cu înregistrările camerelor de supraveghere în ședință publică, iar din încheierea de confirmare a soluției că acestea nu au fost vizionate nici la deliberare.

Cât privește prezumția de nevinovăție încălcată de judecătorul de cameră preliminară, aceasta este strâns legată de imparțialitatea instanței, deoarece numai în fața unei instanțe independente și imparțiale pot fi în mod adecvat administrate probatorii, cu respectarea principiilor și garanțiilor echitabilitații procedurii, pentru a se evita erorile judiciare. În schimb, judecătorul s-a raportat strict la conținutul ordonanței, considerând ab initio că acesta este conform realității, fără a mai necesita vreo verificare.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat să se constate că procurorul din cadrul PÎCCJ, desemnat pentru soluționarea plângerii, a desconsiderat rolul atribuit prin lege acestuia și a pronunțat soluții de clasare în lipsa unei minime anchete, ceea ce reprezintă o modalitate abuzivă prin care se aduce atingere dreptului la un proces echitabil. S-a solicitat desființarea ordonanței atacate din dosarul nr. x/2024 și dispunerea continuării urmăririi penale în cauză. De asemenea, s-a apreciat că pentru efectivitatea urmăririi penale, se impune să se pună în vedere procurorului în primul rând solicitarea celor trei dosare integrale și a urmelor acestora de la PCA Iași și de la CA Iași.

La data de 05 mai 2025, prin e-mail, petentele au transmis la dosar concluzii scrise, arătând că, efectuând copii după suporturile optice la care a făcut referire PÎCCJ în adresa de comunicare a dosarului, au constatat că de pe DVD-ul intitulat "PROBE" și inscripționat de către subsemnata cu denumirea "PROBE AUDIO-VIDEO", din cele 27 fișiere mai există doar 16, lipsind fișierele numerotate de la 08 la 18 inclusiv, acelea reprezentând extrase din înregistrările de pe camerele de supraveghere ale Mănăstirii din diferite unghiuri și perspective. Pe fondul plângerii, au făcut referire la nelegalitatea procedurii și au solicitat ca instanța supremă să se raporteze la cauză fără a lua în considerare persoanele, dar mai ales funcțiile deținute de cei doi făptuitori.

Examinând plângerea formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului și în raport de criticile formulate, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 340 C. proc. pen.., după respingerea plângerii formulate împotriva soluției de clasare pronunțată în cauză, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen.. poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire este reglementată prin dispozițiile art. 341 C. proc. pen.., iar judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele de cercetare penală, respectiv a soluției date.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală constată că soluția de clasare, cuprinsă în ordonanța ce face obiectul cauzei pendinte, este legală și temeinică.

Ordonanța de clasare nr. 12/76/P/2024 din 16 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 45/II-2/2025 din 10 martie 2025 a procurorului șef al aceleiași unități de parchet, face referire la fapte penale care au fost examinate în mai multe dosare penale în a căror soluționare petentele au arătat că s-au comis fapte penale de către judecători și procurori. În consecință, în cele ce urmează, vor fi analizate considerentele ce decurg din modul de soluționare a respectivelor cauze și care au determinat petentele să sesizeze în legătură cu săvârșirea de infracțiuni de către judecători și procurori.

Petentele au formulat plângere cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de 297 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen., de către magistrații C. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, de procurorul ierarhic superior și de magistratul D., judecător în cadrul Curții de Apel Iași, cu privire la soluțiile dispuse de procuror și respectiv judecător în dosarele penale nr. x/2022 și nr. y/2023 și în încheierea nr. 56/CP de la 04.12.2024 în dosarul nr. x/2024.

Prin încheierea nr. 56 din 04.12.2024, judecătorul de cameră preliminară a respins ca nefondate plângerile formulate de petente împotriva soluțiilor de clasare dispuse de procuror prin ordonanța emisă la data de 16.01.2024 în dosarul de urmărire penală nr. 761/259/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Iași.

Judecătorul D. a soluționat dosarul nr. x/2024 prin încheierea nr. 10 din 19 februarie 2024, admițând cererea formulată de Parchetul de le lângă Curtea de apel Iași și confirmând soluțiile de renunțare la urmărire penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe dispuse în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Iași.

În concret, prin plângerea formulată, petentele A. și B. au arătat că sunt nemulțumite de soluția adoptată în cauză, deoarece procurorii nu au administrat probele necesare pentru aflarea adevărului, nefiind audiate în calitate de persoane vătămate. Petentele au susținut caracterul obligatoriu al audierii lor de către procuror în orice condiții, arătând că modalitatea în care s-au administrat probatoriile, în care s-a desfășurat urmărirea penală, a condus la săvârșirea în concret de fapte culpabile ale celor doi magistrați, în desfășurarea activităților de serviciu. Petentele au susținut că procurorul era obligat să dispună audierea lor, să facă o verificare in concreto a dosarului pentru a ancheta dacă au fost încălcate de cei doi magistrați textele de lege indicate. În schimb, procurorul nu a făcut nicio referire la aspectele pe care le-au indicat în plângere, iar motivarea ordonanței este generală și abstractă.

În examinarea plângerii formulate de petente urmează să fie analizate actele de urmărire penală în dosarele penale care au condus la soluțiile criticate în cauza de față, deoarece conduitele care fac obiectul plângerii sunt legate de soluții anterioare cu privire la faptele avându-le ca părți vătămate pe B. și A..

Nu există fundament pentru tragerea la răspundere penală atunci când unicul temei al faptelor penale reclamate este interpretarea mijloacelor de probă administrate de către procuror sau de către judecător. Suplimentarea gradelor de jurisdicție împotriva soluției care nemulțumește una dintre părțile raportului juridic nu este posibilă prin promovarea unei plângeri penale împotriva judecătorului sau procurorului care au soluționat o cauză penală, în limitele competențelor proprii.

Analizând ordonanța procurorului, prin prisma criticilor formulate de petent și în limitele prevăzute de art. 341 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora soluționarea plângerii se face pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, Judecătorul de cameră preliminară constată că soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală față de intimații indicați în plângere (care au calitatea de procuror și judecător) este legală și temeinică, având în vedere incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., împrejurare care a determinat, în mod just, pronunțarea unei soluții de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petente.

În procedura prevăzută de art. 341 C. proc. pen.., se analizează dacă aspectele sesizate de un petent prin plângerea penală au fost verificate de organele de urmărire penală, prin administrarea unor mijloace de probă utile în raport de faptele reclamate, iar soluția de clasare dispusă de procurorul de caz este susținută prin conținutul acestor probe. În lipsa unor astfel de cercetări din partea organelor de urmărire penală, nu se poate realiza un real control jurisdicțional cu privire la soluția Parchetului.

În speța de față, petentele și-au exprimat nemulțumirea față de soluțiile dispuse de procuror în dosarele penale nr. x/2022 și nr. y/2023 și de hotărârea pronunțată de judecătorul D. din c