ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 03.02.2025, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 7/259/P/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea infracțiunii de "abuz în serviciu", incriminată la art. 297 alin. (1) din C. pen., constatându-se incidența art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., referitor la lipsa unei condiții legale necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Împotriva soluției de clasare petenta A. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, exercitându-și dreptul reglementat la art. 339 C. proc. pen.

Prin ordonanța emisă la data de 15.04.2025, în dosarul nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 03.02.2025, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 7/259/P/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în conformitate cu prevederile art. 340 C. proc. pen.., petenta A. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași.

Prin încheierea penală nr. 39 din data de 30 iunie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă de procuror prin ordonanța emisă la data de 03.02.2025, în dosarul de urmărire penală nr. 7/259/P/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin ordonanța nr. 24/II/2/2025 din data de 15.04.2025 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligată petenta A. la plata către stat a sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea plângerii formulate.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație petenta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 18.07.2025 sub numărul x/2025, fiind fixat termen de judecată la data de 08.10.2025 cu citarea petentei.

Judecarea cauzei a fost amânată pentru termenul din 19.11.2025, când instanța a pus în discuție admisibilitatea căii de atac.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că a fost învestit cu soluționarea contestației exercitate de petenta A. împotriva încheierii nr. 39 din data de 30 iunie 2025, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută de art. 341 C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară de la Curte, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 03.02.2025, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 7/259/P/2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen.., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

Conform art. 341 alin. (9) C. proc. pen.., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, doar încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a limitat calea de atac menționată, exclusiv cu privire la soluția prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.., situație care nu se regăsește în speță.

Prin urmare, se constată că petenta A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători de cameră preliminară cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și care nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că petenta A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de aceasta împotriva încheierii penale nr. 39 din data de 30 iunie 2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 39 din data de 30 iunie 2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.