ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 2 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din ședința de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, în temeiul art. 278 din C. proc. pen., ca fiind nefondată, cererea formulată de petenta A., de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 27 februarie 2025, pronunțată în dosarul penal nr. x/2025 al Curții de Apel Iași.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus obligarea petentei la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 13 din data de 12 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2025, judecătorul de cameră preliminară a dispus, în baza dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de către petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 7 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, soluție menținută prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 28/II/2/2024 emisă la data de 18 decembrie 2024, acte pe care le-a menținut.

La data de 31 martie 2025, petenta A. a depus la dosarul cauzei precizări și a formulat o cerere, iar în urma adresei instanței cu privire la calificarea cererii, petenta a precizat că aceasta reprezintă o cerere de îndreptare eroare materială. Pentru acest motiv a fost fixat termen de judecată la data de 30 aprilie 2025, dispunându-se citarea petentei pentru a da lămuriri cu privire la cererea formulată.

Prin cererea formulată, petenta a arătat, în esență, că există neconcordanță între minuta și încheierea din data de 27 februarie 2025, astfel că, în condițiile în care, potrivit Deciziei nr. III/502/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțarea soluției în ședință publică trebuie să se regăsească în minută, apreciază că are dreptul la lămurirea dispozitivului hotărârii anterior menționate.

La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2025, petenta A. s-a prezentat personal, solicitând înlăturarea omisiunii din încheierea din data de 27 februarie 2025 și adăugând că a invocat și prescripția, considerând că poprirea nu a fost înființată legal, având în vedere că înființările de poprire sunt prescrise conform legii. Or, instanța a omis să înscrie acest aspect în încheierea de ședință din data de 27 februarie 2025.

Astfel învestit, judecătorul de cameră preliminară a dispus reascultarea înregistrării de ședință din data de 27 februarie 2025, din referatul întocmit de grefierul de ședință, aflat la dosarul cauzei, rezultând faptul că încheierea de ședință din aceeași dată este conformă cu discuțiile purtate în sală la termenul menționat.

În contextul prezentat, analizând cererea formulată de petenta A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că art. 278 din C. proc. pen. vizează erorile materiale evidente care se îndreaptă de către însăși instanța care a întocmit actul, la solicitarea celui interesat.

A mai reținut că doctrina și practica sunt unanime în a concluziona că, pentru aplicarea acestei proceduri, eroarea trebuie să rezulte vădit din actele dosarului, cum e cazul, de exemplu, în situația greșelilor scriptice referitoare la numele unei persoane, la transcrierea unor sume de bani sau a unor date calendaristice. Evidența erorii reiese din absența oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea vreunei convingeri.

Or, în cauză, petenta invocă neconsemnarea în încheierea din data de 27 februarie 2025 a anumitor aspecte despre care susține că le-ar fi invocat în ședința de judecată din aceeași dată.

Conform referatului întocmit de grefierul de ședință, care a procedat la ascultarea înregistrării ședinței din data de 27 februarie 2025, rezultă însă că aspectele consemnate în încheierea aflată la dosar sunt conforme cu discuțiile purtate în sală, nefiind identificate alte susțineri ale petentei, care să nu fi fost consemnate în încheierea de ședință de la respectivul termen de judecată.

Or, faptul că, la acest moment, petenta susține - nefondat, așa cum rezultă din verificările efectuate de judecătorul de cameră preliminară - că a făcut și alte susțineri la termenul din data de 27 februarie 2025, nu poate conduce la adăugarea unor mențiuni suplimentare față de aspectele declarate la data dezbaterilor ce au avut loc la termenul sus-menționat și care sunt consemnate corect în încheierea de ședință aflată la dosarul cauzei.

În final, judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că eventualele nemulțumiri ale petentei față de soluția pronunțată în cauză excedează procedurii de față, nefiind posibilă o reformare a soluției prin intermediul procedurii prev. de art. 278 din C. proc. pen.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 278 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 27 februarie 2025 a Curții de Apel Iași, procedând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Prin memoriul cvasi-lizibil din data de 27 iunie 2025, petenta A. a formulat contestație împotriva încheierii anterior menționate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 3 iulie 2025, sub nr. x/2025, cu termen de soluționare la data de 2 octombrie 2025.

La termenul fixat pentru soluționarea cauzei, 2 octombrie 2025, Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți a pus în discuție, pe cale de excepție, admisibilitatea contestației formulate de petenta A., concluziile acesteia și ale reprezentantului Ministerului Public asupra acestei excepții fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Completul de doi Judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că a fost învestit cu soluționarea contestației declarate de petenta A. împotriva încheierii din ședința de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori (învestit cu soluționarea, în procedura prev. de art. 340 din C. proc. pen., a plângerii formulate de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 7 martie 2023, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași) a respins, în temeiul art. 278 din C. proc. pen., ca nefondată, cererea petentei A. de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii din data de 27 februarie 2025 pronunțate în cauză, dispunând obligarea petentei la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Această încheiere fiind pronunțată în procedura îndreptării erorilor materiale pretins strecurate în cuprinsul unei încheieri premergătoare pronunțate în cadrul plângerii formulate împotriva unei soluții de clasare, are regimul juridic al actului procedural ce s-a dorit a fi îndreptat.

Or, încheierile premergătoare din procedura plângerii împotriva unei soluții de clasare fiind pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară ca instanță de ultimă jurisdicție în materia soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, au caracter definitiv, caracter ce se răsfrânge și asupra încheierilor prin care se urmărește îndreptarea lor în procedura prev. de art. 278 din C. proc. pen.

În contextul acestor considerații teoretice, constatând, prin urmare, că încheierea din ședința de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025 este definitivă, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu contestație, cale de atac care, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen. "se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Or, nici în cuprinsul art. 278 din C. proc. pen. și nici a altor dispoziții procesual penale nu există dispoziții exprese în sensul posibilității supunerii încheierilor pronunțate în procedura îndreptării erorilor materiale căii de atac a contestației (sau vreunei alte căi de atac).

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta A. împotriva încheierii din ședința de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatoarei petente la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta A. împotriva încheierii din ședința de cameră de consiliu din data de 19 mai 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 2 octombrie 2025.