ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 80/2025

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 267 din 30.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Iași, în baza art. 595 alin. (1) și alin. (1)

1

C. proc. pen.. raportat la art. 6 C. pen. a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect intervenirea unei legi penale noi sau a unei decizii a Curții Constituționale, formulată de condamnatul A. și, în baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., l-a obligat pe acesta să plătească statului suma de 300 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A..

II. Prin decizia penală nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A., împotriva sentinței penale nr. 267/30.04.2024, pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat condamnatul contestator la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, obiectul cauzei îl reprezintă aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului A., după rămânerea definitivă a condamnării, ca urmare a intervenirii unei legi penale noi, conform art. 595 C. proc. pen.. rap. la art. 6 din C. pen., cu privire la condamnările definitive dispuse față de contestator.

S-a notat că, legea penală nouă a cărei aplicare trebuie analizat în speță este reprezentată de modificările legislative aduse C. pen. și C. proc. pen. prin Legea nr. 201/2023, intrată în vigoare la data de 09.07.2023, care a operat modificări inclusiv la nivelul dispozițiilor art. 595 C. proc. pen.., în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 651/2018, prin care s-a constatat că soluția legislativă care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei este neconstituțională, și prin Legea nr. 200/2023, intrată în vigoare la data de 27.12.2023, prin care a fost modificat art. 35 din C. pen. în sensul constituțional stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 368/2017, care a eliminat criteriul unicității subiectului pasiv din cadrul infracțiunii continuate.

A mai fost arătat că, în prezent, condamnatul A. se află în executarea pedepsei rezultante de 14 ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 4668/2017 din 02.04.2018 emis de Tribunalul București, fiind deținut în Penitenciarul Iași.

Pentru soluționarea cererii contestatorului A., Curtea de Apel Iași a efectuat o analiză concretă din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile după condamnarea definitivă, conform art. 6 din C. pen., în raport de toate pedepsele cuprinse în structura pedepsei rezultante de 14 ani închisoare în a cărei executare se află, precum și în raport de toate dispozițiile legale incidente, având în vedere și modificarea adusă art. 35 alin. (1) din C. pen. privind condițiile de existență a infracțiunii continuate prin Legea nr. 200/2023, intrată în vigoare la data de 27.12.2023 (așadar, ulterior soluționării primei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile soluționate prin sentința penală nr. 399/12.05.2015, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, definitivă prin necontestare la data de 20.05.2015).

În urma acestui examen, instanța de control judiciar a constatat, în esență, că pedeapsa finală de executat de către contestatorul A. ar fi, potrivit Noului C. pen., inclusiv cu modificarea adusă prin Legea nr. 200/2023, mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află acesta deja (n.r. 14 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare față de 14 ani închisoare), nefiind astfel incidentă ipoteza modificării de pedeapsă în sensul reducerii acesteia prin intervenirea unei legi penale noi ori a unei decizii a Curții Constituționale, conform art. 595 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 29.01.2025, sub numărul x/2023* fiind fixat termen la data de 05.02.2025 cu citarea contestatorului și cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de condamnatul A..

Examinând contestația declarată de condamnatul A., cu prioritate din perspectiva excepției invocate de procuror, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În ipoteza intervenirii unei legi penale noi după condamnarea definitivă, respectiv pe parcursul executării pedepsei, sunt incidente dispozițiile art. 6 C. pen., a căror aplicabilitatea se examinează în procedura prevăzută de dispozițiile art. 595 C. proc. pen.., reglementate de legiuitor în C. proc. pen. în Titlul V "Executarea hotărârilor penale", Capitolul III "Alte dispoziții privind executarea", Secțiunea a IV-a "Înlăturarea sau modificarea pedepsei".

Potrivit art. 597 alin. (7) și (8) C. proc. pen.., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Judecarea contestației la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenție sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

Așadar, conform dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că sentințele pronunțate în primă instanță în materia executării în procedurile reglementate în cadrul Titlului V "Executarea hotărârilor penale", printre care se numără și procedura prevăzută de dispozițiile art. 595 C. proc. pen.., pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară. Instanța ierarhic superioară de control judiciar se pronunță prin decizie, care este definitivă, putând dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen.

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori (instanță de control judiciar), prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. împotriva sentinței primei instanțe de executare (Tribunalul Iași, s.p. nr. 267/30.04.2024).

Raportat la dispozițiile legale invocate anterior, se constată că persoana condamnată A. a declarat succesiv aceeași cale de atac (contestație) împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, acesta a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, întrucât aceasta este definitivă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Având în vedere dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins contestația, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 74/CJ din 29 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 februarie 2025.