ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței 379/134/P/2023 din 3.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținută prin ordonanța nr. 90/II/2/2024 din data de 7.10.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, că, prin ordonanța nr. 379/134/P/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. și asistență și reprezentare neloială, prev. de art. 284 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Procurorul de caz a arătat că, la data de 26 ianuarie 2021, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, sub nr. x/2021 plângerea formulată de A., prin care sesiza posibile fapte penale săvârșite de către magistratul judecător B. din cadrul Judecătoriei Botoșani, precum și de către magistratul procuror C. și prim-procuror D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.

După desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție prin Legea nr. 49/2022, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, fiind înregistrată sub nr. x/2022.

De asemenea, la data de 27.07.2021, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a fost înregistrată, sub nr. x/2021, plângerea formulată de numita A., prin care sesiza posibile fapte abuzive săvârșite de magistrații procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi și Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani care au instrumentat dosarul penal nr. x/2017, înregistrat pe rolul celei dintâi unități de parchet.

Prin ordonanța din data de 02.08.2021 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

După desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție prin Legea nr. 49/2022, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, fiind înregistrată sub nr. x/2022.

Prin ordonanța din data de 29.09.2022 s-a dispus reunirea cauzelor, cercetările urmând a fi efectuate în dosarul cu nr. x/2022

În urma analizei materialului probator administrat, prin ordonanța din data de 06.02.2023, s-a dispus clasarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu reclamat a fi fost săvârșită de către magistrații procurori și judecători, reținându-se că faptele nu există, soluția fiind desființată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin ordonanța nr. 20/II/2/2023, motivat de împrejurarea că cercetările ar fi fost efectuate de un organ necompetent prin raportare la calitatea persoanei reclamate E., respectiv cea de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava. Ca atare, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, prin același act dispunându-se declinarea cauzei spre competentă instrumentare către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Măsurile dispuse au fost confirmate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava prin încheierea din data de 13.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Prin ordonanța nr. 191/P/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 269 din C. pen. pretins a fi fost săvârșite de către magistrații procurori și judecători menționați în cuprinsul plângerilor, reținându-se că faptele nu există.

În continuare, cauza a fost disjunsă și declinată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. și reprezentare neloială, prev. de art. 284 din C. pen. pretins a fi fost săvârșite de către alte persoane care nu au calitatea de magistrat, printre care și avocatul F. din cadrul Baroului Botoșani.

Prin ordonanța din data de 05.12.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor antemenționate.

Totodată, procurorul de caz a constatat că nemulțumirea persoanei vătămate A. este îndreptată împotriva lucrătorilor de poliție care au instrumentat, de-a lungul timpului, dosarele penale în care a avut calitatea de subiect procesual principal, precum și a avocaților care au acordat asistență juridică părților în dosarul civil nr. x/2016, ce a avut ca obiect punerea sub interdicție a numitului G..

S-a reținut că din probele administrate nu rezultă indicii în sensul comiterii de acte de natura celor ce fac obiectul incriminării (respectiv existența unei înțelegeri cu o persoană având interese contrare sau interese proprii în cauză). În acest sens a arătat că, persoana vătămată nu a invocat în cuprinsul plângerii astfel de împrejurări, iar aspectele invocate nu pot fi circumscrise niciunei fapte prevăzute de legea penală și nu pot atrage răspunderea penală nici sub aspectul comiterii infracțiunii de asistență sau reprezentare neloială și nici al infracțiunii de abuz în serviciu.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta A., în conformitate cu dispozițiile art. 339 alin. (4) din C. proc. pen.

Prin ordonanța nr. 90/II/2/2024 din 07.10.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de către numita A. și, în consecință, a fost obligat petenta la plata sumei de 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, potrivit art. 275 alin. (2) și (5) din C. proc. pen.

Examinând plângerea prin prisma criticilor formulate, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât argumentele avute în vedere de către procurorul de caz la adoptarea soluției de clasare au fost reținute în mod corect, cu motivare corespunzătoare în fapt și în drept, în condițiile în care din probatoriul administrat nu au rezultat încălcări ale legii penale. Analizând actele dosarului prin prisma dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 51/1995, a rezultat că în exercitarea profesiei, avocatul reprezintă și apără interesele părții care a apelat la serviciile sale, având dreptul de a propune probe în susținerea și dovedirea acțiunilor/cererilor pe care le formulează, organele judiciare competente urmând a aprecia cu privire la utilitatea și concludența probelor solicitate, în sensul admiterii sau respingerii acestora, astfel că această activitate a avocatului nu cade sub incidența legii penale.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta A. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie solicitând, în esență, admiterea plângerii, desființarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate. Astfel, petenta a arătat că persoanele menționate în plângere s-au folosit de înscrisuri false, invocând aspecte neconforme realității, în vederea favorizării făptuitorilor, la dosar existând probe certe și concludente care dovedesc comiterea faptelor de natură penală. Totodată, petenta a criticat faptul că nu i s-a pus la dispoziție dosarul pentru studiu, încălcându-i-se prin aceasta dreptul la apărare, dar și împrejurarea că procurorul de caz a dispus o soluție de clasare fără a ține seama de totalitatea înscrisurilor existente la dosar, care dovedesc o situație factuală contrară.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că petenta a formulat plângere în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., fiind nemulțumită de modul în care a fost administrat probatoriul sau modul în care s-a desfășurat ancheta penală.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că lucrătorii de poliție își desfășoară activitatea de cercetare în instrumentarea dosarelor penale sub supravegherea și controlul procurorilor de caz, orice abateri de la dispozițiile legale în administrarea probatoriului și aplicarea măsurilor legale fiind suspuse cenzurii procurorului și ulterior, în procedura plângerii împotriva soluției, a judecătorului de cameră preliminară, astfel că nesoluționarea favorabilă a plângerilor și cererilor formulate de persoana vătămată nu poate atrage răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, în lipsa unor elemente concrete care să circumstanțieze conduita organului de cercetare în sfera ilicitului penal.

În ceea ce privește activitatea avocaților, judecătorul de cameră preliminară a reținut că infracțiunea de abuz în serviciu nu ar putea fi reținută în sarcina acestora, întrucât nu au calitatea de funcționar (ci sunt liber-profesioniști ce își desfășoară activitatea în mod liber și independent, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995).

Judecătorul de cameră preliminară reține că infracțiunea de "asistența și reprezentarea neloială" incriminată de art. 284 din C. pen. constă în fapta avocatului care, în înțelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeași cauză, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate (alin. (1), respectiv înțelegerea frauduloasă dintre avocatul unei persoane și un terț interesat de soluția ce se va pronunța în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate (alin. (2).

În consecință, a apreciat că nu există o faptă ce ar putea fi încadrată în dispozițiile art. 284 din C. pen., deoarece, potrivit Legii nr. 51/1995, avocatul are o obligație de diligență, adică este obligat să depună toată priceperea în apărarea drepturilor clientului său și să uzeze de mijloacele prevăzute de lege pe care el consideră favorabile acestora, iar în măsura în care petenta este nemulțumită cu privire la prestația avută în proces poate fi sesizat Baroul din cadrul căruia avocatul face parte, legiuitorul prevăzând sancțiuni specifice.

Împotriva încheierii penale nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație petenta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 07 martie 2025, sub nr. x/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10 - 2 Judecători C.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, completul de doi judecători de cameră preliminară din Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost învestit cu soluționarea contestației exercitate de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, prin care, în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței 379/134/P/2023 din 3.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

În consecință, constatând că petenta A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de aceasta.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 58 din data de 28 noiembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 27 martie 2025.