ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 22 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (950/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de A. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică a reținut că la data de 29.06.2021 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, sub nr. x/2021, plângerea formulată de A. împotriva judecătorilor B. și C. de la Tribunalul Argeș și a judecătorilor D., E. și F. de la Curtea de Apel Pitești, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., în legătură cu modul de soluționare a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Pitești.

În cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022 privind desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, dosarul a fost transmis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întrucât în plângerea inițială petenta se referea doar la judecătorii Tribunalului Argeș, fiind înregistrat la respectiva unitate de parchet sub nr. x/2022, la 07.04.2022.

Prin ordonanța nr. 193/P/2022 din 31.05.2022, având în vedere că o parte dintre magistrații reclamați își desfășoară activitatea la Curtea de Apel Pitești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat la secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. x/2022, la 28.06.2022.

Procurorul a reținut că prin sentința civilă nr. 42/09.0.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Pitești s-a admis cererea formulată de petenta A. privind reconstituirea unui drept de proprietate pentru o suprafață de 2,5 ha teren situată pe raza municipiului Pitești.

Apelul formulat de primarul municipiului Pitești, în calitate de președinte al Comisiei locale de fond funciar și de Comisia locală de fond funciar Pitești împotriva hotărârii mai sus menționate a fost admis prin decizia nr. 761/23.06.2020 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2017 (în complet format din judecătorii B. și C.) schimbându-se sentința atacată, în sensul respingerii cererii formulate de petentă.

S-a reținut, printre altele, că reclamanta a dorit realizarea unei îmbogățiri fără justă cauză, solicitând de mai multe ori, prin acțiunile formulate, să obțină suprafețe de teren în aceeași zonă, în mod nelegal.

Hotărârea definitivă a fost recurată, dar prin decizia civilă nr. 171/22.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (în complet format din judecătorii D., E. și F.) în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A., întrucât hotărârea atacată pe calea recursului era supusă doar apelului, în raport de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 247/2005 - Titlul XIII, rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

S-a apreciat de către procuror că raționamentul logico-juridic al magistraților privind modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, legalitatea și temeinicia soluțiilor acestora pot forma obiectul verificării numai în cadrul căii de atac reglementate de lege. Astfel, legalitatea și temeinicia hotărârilor, eventualele vicii de procedură intervenite pe parcursul administrării probatoriului sau a interpretării acestuia sunt aspecte care nu pot fi verificate în cadrul unor cercetări penale.

Prin urmare, nu s-au constatat fapte sau elemente concrete care să indice existența relei credințe în desfășurarea activității judiciare, nefiind precizate acțiuni exterioare procesului de interpretare și aplicare a legii de către judecători, prin care să fi fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează activitatea acestora, activitatea magistratului fiind una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile.

Împotriva acestei ordonanțe, a formulat plângere petenta, aceasta fiind respinsă prin ordonanța nr. 22/II-2/2025, din data de 30.01.2025, a procurorului-șef de secție.

Petenta a formulat, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen., plângere împotriva ordonanței din data de 22 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (950/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. C19 C. pen., cu prim termen de judecată la data de 04.03.2025, pentru când s-a atașat dosarul de urmărire penală și lucrarea aferentă.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a criticat ordonanța atacată prin prisma argumentelor invocate în plângerea inițială, precum și din perspectiva duratei rezonabile, a încălcării dreptului la apărare (lipsa accesului la dosar, art. 94, art. 81 C. proc. pen.), nerespectării principiului aflării adevărului, neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 305 alin. (1) și (3) C. proc. pen., nemotivării ordonanței atacate, lipsei obiectivității sau imparțialității și a neadministrării de probe.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Judecătorul de cameră preliminară subliniază că administrarea unei cauze cade exclusiv în sarcina organului judiciar căruia i-a fost repartizată spre soluționare, iar cenzurarea soluțiilor dispuse de magistrați - procurori sau judecători - se poate realiza numai în formele și procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanșat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistrați.

Astfel, pe de o parte, pretinsele nelegalități invocate de către petentă prin prezenta plângere au fost susținute și prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Pitești, având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 42/09.01.2020 pronunțate de Judecătoria Pitești, iar, pe de altă parte, aceasta înțelege să critice raționamentul logico-juridic al judecătorilor privind modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, respectiv admisibilitatea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 761/2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești. Or, prin actualul demers, petenta urmărește cenzurarea soluțiilor dispuse de instanțe pe alte căi și prin intermediul altor instrumente decât cele expres permise de lege.

Judecătorul de cameră preliminară reamintește că intervenția organului de urmărire penală și anchetarea magistratului pentru eventuale infracțiuni trebuie să se rezume la investigarea actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar măsurilor și soluțiilor dispuse în cauzele instrumentate. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informații independente și obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulțumirii subiective a unei părți față de soluția dispusă într-o cauză aflată în urmărire penală sau dedusă judecății.

Prin urmare, chiar dacă o parte consideră incorecte sau insuficient detaliate argumentele faptice ori legale care au stat la baza actelor emise de procuror sau a hotărârilor pronunțate de judecător în litigiile în care aceasta a fost implicată, o atare împrejurare nu legitimează, eo ipso și în absența oricăror altor elemente obiective, demersul său ulterior la organul de urmărire penală

Independența judecătorului - garanție fundamentală a înfăptuirii justiției - la fel ca și independența procurorului în soluțiile dispuse, presupune, printre altele, ca ei să nu fie supuși unor acțiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe hotărârile pronunțate, respectiv pe soluțiile date. Aceasta deoarece, prin specificul raporturilor asupra cărora statuează, hotărârile organelor judiciare sunt permanent susceptibile de a provoca nemulțumirea ori suspiciunea uneia dintre părți, iar declanșarea unei anchete penale ca urmare exclusivă a simplei cereri a părților ar lipsi de conținut prevederile constituționale și legale referitoare la statutul judecătorului și procurorului ori independența lor.

În cauza de față, conduita imputată judecătorilor se înscrie, în mod incontestabil, în exercițiul normal al atribuțiilor specifice funcțiilor judiciare deținute, de a căror esență este evaluarea mijloacelor de probă administrate sau care sunt necesar a fi administrate, identificarea și interpretarea normelor de drept pertinente și, în final, aplicarea acestora. În lipsa oricăror indicii din care să rezulte că, distinct de raționamentul juridic pe care s-au grefat soluțiile sau conduitele adoptate, magistrații ar fi adoptat conduite contrare legii, de natura a cauza un rezultat prejudiciabil, simpla nemulțumire, inerent subiectivă, a petentei față de soluțiile dispuse nu poate constitui temeiul cercetării penale a magistraților.

De asemenea, critica vizând absența actelor de urmărire penală și neadministrarea vreunei probe (privite inclusiv din perspectiva principiului aflării adevărului) înainte de a se dispune soluția în cauza dedusă judecății, nu poate fi reținută de judecătorul de cameră preliminară, întrucât existența unui caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale [art. 16 alin. (1) C. proc. pen..] poate fi identificată din chiar conținutul plângerii penale cu care organul judiciar a fost sesizat, fără a fi necesară efectuarea vreunor alte acte de urmărire penală sau administrarea vreunor probe, așa cum este cazul în speță.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară are în vedere dispozițiile art. 315 alin. (1) lit. b) și art. 294 alin. (3) și (4) C. proc. pen., dar și aspectele statuate, cu caracter obligatoriu pentru organele judiciare, de Curtea Constituțională a României în considerentele Deciziei nr. 68/2017, mai exact, în paragraful 101:

"Atunci când sesizarea îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), procurorul, din oficiu sau la propunerea organelor de cercetare penală, dispune prin ordonanță clasarea, fără a efectua acte de urmărire penală în cauză. Cu alte cuvinte, dacă se constată că, de exemplu, fapta denunțată nu este prevăzută de legea penală [art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi], că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate [art. 16 alin. (1) lit. d)] sau că a intervenit amnistia ori prescripția [art. 16 alin. (1) lit. f)], procurorul va dispune prin ordonanță soluția de clasare, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. Curtea reține că, așa cum s-a explicat și în doctrină, acest caz de clasare poate interveni în oricare dintre fazele în care se află dosarul, prin raportare la începerea sau nu a urmăririi penale, a dobândirii calității de suspect sau a celei de inculpat. Dacă intervine după ce sesizarea este verificată și declarată admisibilă sub aspectul condițiilor de fond și de formă, dar din conținutul ei rezultă fără echivoc incidența unui caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, clasarea are natura juridică a unei soluții de neurmărire, iar dacă soluția de clasare intervine după începerea urmăririi in rem, clasarea are valențele unei soluții de netrimitere în judecată."

Un alt aspect susținut de către petentă, se referă la tergiversarea soluționării cauzei de către procuror. Judecătorul de cameră preliminară constată că este adevărat că în raport cu data formulării plângerii, precum și cu actele de urmărire penală efectuate, durata de soluționare a cauzei de către procuror pare nejustificată (aproximativ 4 ani). Cu toate acestea, pe lângă demersurile pe care petenta le-a făcut și le-a adresat procurorului pentru soluționarea plângerilor formulate, aceasta avea la îndemână un alt instrument procedural, și anume cel prevăzut de art. 488

1

din C. proc. pen., de care însă nu a uzat. Așadar, pasivitatea organului de urmărire penală ar fi putut fi sancționată în această procedură, or nu în procedura prevăzută de art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, nu poate face obiectul prezentei proceduri analiza obiectivității sau imparțialității procurorului, atâta vreme cât petenta nu a indicat în ce anume a constatat pretinsa lipsă de imparțialitate a procurorului de caz și nici nu a formulat o cerere de recuzare în acest sens, rezumându-se la a menționa că procurorul avea obligația legală să analizeze cele sesizate.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară observă că una dintre criticile formulate de petentă se referă la nemotivarea ordonanței de clasare. În acest context, se constată că se poate vorbi cel mult de o motivare insuficientă, care nu poate duce de plano la admiterea plângerii cu consecința desființării ordonanței de clasare, tocmai având în vedere dispozițiile art. 341 alin. (5)/1 din C. proc. pen., care fac referire la verificarea soluției atacate, pe baza materialului din dosarul de urmărire penală, și nu la nemotivarea soluției. Așadar, putând fi vorba de o nulitate relativă conform art. 282 din C. proc. pen., petenta, pe lângă nemotivarea ordonanței (adică încălcarea dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen.), ar fi trebuit să indice vătămarea drepturilor sale, care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea ordonanței de clasare. Or, analizând plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, se observă că nu a fost indicată nicio vătămare din această perspectivă. Pe de altă parte, reținând cazul de împiedicare pentru punerea în mișcare acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., face nenecesară analiza celorlalte aspecte susținute de petentă.

Referitor la cererea petentei de constituire ca parte civilă, depusă la judecătorul de cameră preliminară în data de 21.02.2025, se rețin următoarele:

Potrivit art. 19 alin. (1) și (2) C. proc. pen. "Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente".

Conform art. 20 alin. (1) și (2) C. proc. pen. "Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept. Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens".

Din analiza actelor dosarului, rezultă că petenta, în temeiul art. 20 C. proc. pen., și-a rezervat dreptul de a se constitui parte civilă în acest dosar penal .

Este adevărat că, înainte de rezolvarea cauzei, organul de urmărire penală nu a întrebat petenta dacă se constituie parte civilă, la dosar neregăsindu-se un proces-verbal în acest sens. Cu toate acestea, soluția atacată de petentă (ordonanța de clasare) nu poate privi și acest aspect.

Textele de lege menționate mai sus stabilesc momentele în care se poate face constituirea ca parte civilă (un prim moment fiind dat de existența unei urmăriri penale, nefiind necesară punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel cum ar rezulta din sintagma împotriva inculpatului prevăzută de art. 19 alin. (2) C. proc. pen., respectiv un moment final, până la începerea cercetării judecătorești, așa cum stabilește art. 20 alin. (1) C. proc. pen.). Astfel, aceasta trebuie să fie făcută în cadrul unui proces penal, însă prin rezolvarea cauzei de procuror, adică prin emiterea ordonanței de clasare, nu mai există o urmărire penală, respectiv nu mai există un proces penal.

Acest aspect rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 335 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora "În cazul în care s-a dispus clasarea, redeschiderea urmăririi penale are loc și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale".

Prin urmare, cererea petentei de constituire ca parte civilă nu poate face obiectul prezentei proceduri.

În ceea ce privește solicitarea petentei de a analiza competența funcțională și teritorială a organului de cercetare penală care a instrumentat plângerea formulată, se observă că, inițial, plângerea a fost înregistrată la 29.06.2021 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, sub nr. x/2021. În această plângere penală, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor B. și C. de la Tribunalul Argeș.

Prin memoriul din 08.07.2021, adresat instituției prezidențiale, redirecționat către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 19.07.2021 și, în cele din urmă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție la data de 27.07.2021, petenta a menționat și pe judecătorii D., E. și F., din cadrul Curții de Apel Pitești, cu privire la care să se dispună verificări din perspectiva infracțiunilor de neglijență în serviciu și abuz în serviciu.

Ulterior, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022, privind desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, dosarul a fost transmis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, fiind înregistrat la această unitate de parchet la 07.04.2022, sub nr. x/2022.

Prin ordonanța din data de 31.05.2022, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, având în vedere că printre persoanele reclamate se numără și judecători din cadrul Curții de Apel Pitești.

În raport de actele dosarului și de dispozițiile art. 40 alin. (1) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară constată că în mod corect s-a stabilit competența de soluționare a cauzei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, procuror din cadrul acestei unități de parchet fiind emitentul ordonanței de clasare.

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 22 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (950/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., constatând culpa procesuală, va obliga petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 22 august 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (950/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Obligă petenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în Cameră de Consiliu, astăzi, 18 martie 2025.