ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen., cu privire la toate persoanele și faptele sesizate, întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, nr. 484/P/2022 din 14.07.2022, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale în cauza privind plângerea penală formulată de A. sub aspectul săvârșirii unor erori judiciare, neglijență în serviciu și abuz în serviciu de către magistrații procurori B., C. și D., reținându-se faptul că B. este procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, iar D. este procuror șef serviciu la DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța.

S-a menționat că plângerea a fost inițial înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție sub nr. x/2021, însă după desființarea secției a fost trimisă spre soluționare, pe cale administrativă, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Procurorul a reținut că, în concret, persoana vătămată A. a invocat următoarele aspecte în legătură cu instrumentarea dosarelor penale nr. x/2015, y/2017 și nr. 1647/P/2020 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și soluționarea lucrării nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța:

- "cercetarea și anchetarea dosarelor (...) cercetare ce s-a desfășurat de pe un dosar pe altul, în speță de pe dosar cu nr. x/2015 pe dosar cu nr. x/2020";

- numitul E. (...) a fost anchetat în urma plângerii ce a stat la baza constituirii dosarului cu nr. x/P2015 pentru alte fapte decât presupusa faptă menționată de acest individ";

- în dosarul nr. x/2015, "în afara termenului de prescripție, procurorul B. a dispus supravegherea tehnică prin instalarea mijloacelor tehnice de comunicații electronice aparținând Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul SRI, fără mandate și fără autorizație (...) procuror B. (...) nefigurând cu numele în actele de procedură penală, ordonanța de clasare nefiind semnată de către procuror F.";

- referitor la dosarul nr. x/2020 se invocă faptul că a fost "clasat prin ordonanță emisă pe faptă secundară prescrisă "fraudă informatică" dorindu-se astfel mușamalizarea practic a 2-a oară de către prim-procuror C., injurii bazate pe fals intelectual prevăzut de art. 321 noul C. pen. (:..)";

- "reaua-credință și abuzul în serviciu prin încălcarea legii de către organele de coordonare penală cu privire la încălcarea secretului bancar al unor persoane care nu au făcut subiectul anchetei penale, persoane ce nu prezintă niciun fel de risc (G.) de către procuror C.;

- "mușamalizarea de două ori, inițial prin renunțarea la anchetă pe dosarul cu nr. x/2015 și apoi prin continuarea anchetei (...), organul de coordonare penală focalizându-se pe fapte prescrise, în speță fraudă informatică și nu pe fapte din domeniul economic";

- "trimiterea dosarului la Serviciul de Investigații Criminale din cadrul IPJ Constanța";

- "transferul dosarului la Camera Preliminară de către prim procurorul C.";

- "neprofesionalismul organelor de coordonare penală, încadrând dosarul la "infracțiuni cu minori";

- "filajul practicat de organele de coordonare/cercetare penală";

- "scurgerea de informații din ancheta penală în online, pe blogul www.x.com;

- "sancționarea abuzului în serviciu, procuror șef serviciu DIICOT ST Constanța D. pentru intervenția și restituirea plângerii adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța";

- "erori materiale în cuprinsul încheierii penale nr. 1203/2020";

- "încălcarea art. 391 alin. (2) noul C. proc. pen.. (...) pronunțarea în Camera de Consiliu fiind amânată de 3 ori";

- "apelul nominal efectuat în Camera de Consiliu fără jurământ/declarație solemnă".

În cauză, prin ordonanța secției de urmărire penală a PÎCCJ din data de 25.01.2024 s-a început urmărirea penală in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

S-a precizat că, în vederea verificării aspectelor sesizate de numita A., s-au solicitat spre consultare dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, fiind reținută următoarea situație de fapt:

În dosarul penal nr. x/2015 s-au efectuat cercetări in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de hărțuire prev. de art. 208 C. pen., ca urmare a unei plângeri formulate de E. împotriva numitei A.. În cauză nu au fost emise mandate de supraveghere tehnică, prin ordonanța din data de 02.12.2019 s-a dispus clasarea.

Dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârșirii infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., fiind soluționat prin ordonanța de clasare din data de 08.07.2019.

Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 C. pen., dosarul fiind soluționat prin clasare la data de 07.05.2020.

În cauză s-a solicitat, de asemenea, o copie a lucrării nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța la care A. a făcut referire în plângerea penală, din examinarea căreia rezultă că a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni (evaziune fiscală, fals intelectual etc.). Plângerea i-a fost restituită petentei pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen., la care petenta nu a mai formulat completări în sensul celor solicitate de către procuror.

Referitor la pretinsele abuzuri sesizate de numita A., procurorul a constatat că situația din dosarele penale este diferită de cea expusă în plângerea penală, organele de urmărire penală efectuând cercetări în limitele legii, în acord cu principiile aplicabile fazei de urmărire penală, magistrații procurori fiind independenți în instrumentarea și soluționarea cauzelor penale.

S-a avut în vedere că în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, sub aspectul laturii obiective aceasta presupune ca, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, funcționarul să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos și prin aceasta să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În esență, s-a făcut referire la Decizia CCR nr. 405/2016 și s-a subliniat că magistrații care îndeplinesc activitatea de jurisdicție, în cadrul căreia pronunță o anumită soluție, se supun numai legii și reglementărilor în materia respectivă, beneficiind de protecție în fața oricăror ingerințe. Înțelegând astfel, sesizarea penală nu poate fi transformată într-o cale de atac neprevăzută de lege.

A concluzionat procurorul că, în cauză, față de cele expuse, nu existe fapte sau elemente concrete care să indice existența relei-credințe în desfășurarea activității judiciare, nefiind precizate acțiuni exterioare procesului de interpretare și aplicare a legii de către magistrați, prin care să fi fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează activitatea acestora.

De asemenea, s-a arătat că, atât în doctrina, cât și în practica judiciară s-a apreciat că indicarea în plângerea penală a unei încadrări juridice care, de facto, nu corespunde cu descrierea faptelor, nu obligă organul de urmărire penală să efectueze cercetări și să se pronunțe cu privire la toate încadrările juridice indicate în plângerea penală și nici să analizeze toate elementele de tipicitate ale acestora. Mai mult, încadrarea juridică a faptelor este atributul procurorului, ca reverberație a independenței procurorului și a activității sale suverane asupra urmăririi penale.

Pentru aceste considerente, procurorul a menționat că în cauză s-a stabilit cu certitudine că nu există indicii rezonabile cu privire la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și, implicit, nici a infracțiunii de neglijență în serviciu, presupus a fi comise de magistrații individualizați în plângerea penală, întrucât faptele nu există, motiv pentru care procurorul a dispus în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen., cu privire la toate persoanele și faptele sesizate.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța nr. 2773/P/2022 din data de 22.08.2024, petenta A. a formulat plângere, în temeiul art. 339 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 185/II/2/2024 din data de 02.10.2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenta A. împotriva ordonanței de clasare, ca nefondată.

Procurorul ierarhic superior, examinând plângerea petentei, a constatat că procurorul de caz, în raport de datele speței, a dispus în mod just soluția de clasare.

Astfel, s-a reținut că, procurorul a reținut în mod corect din probele administrate că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., potrivit căruia "fapta nu există", considerându-se că, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, mijloacele de probă administrate de procuror se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situația faptică reclamată și în raport de care s-a dispus soluția de clasare atacată.

S-a precizat că din aspectele relatate în plângerea formulată se constată că nu sunt indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală, reținându-se că nemulțumirile petentei cu referire la modul concret de soluționare a unor cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au rezolvat cauza.

S-a menționat că, a încerca repararea unor drepturi pretins lezate pe cale unei plângeri penale formulate împotriva magistraților care au dispus soluțiile calificate drept vătămătoare, creează contextul în care se impune a se menționa că, în conformitate cu prevederile constituționale și cele ale legii privind organizarea judiciară, soluțiile dispuse de procurori și hotărârile pronunțate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicțional prevăzut de art. 340-341 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, în ceea ce privește judecătorii.

Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

A mai menționat procurorul ierarhic că, magistratul nu poate fi tras la răspundere pentru raționamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluționarea unei cauze, în lipsa dovedirii relei credințe, iar soluțiile pronunțate de magistrați nu pot fi cenzurate decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare.

Așa fiind, s-a constatat că soluția de clasare emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) este legală și temeinică, motiv pentru care plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.

*****

Împotriva soluției de clasare, în termen legal, petenta A. a formulat prezenta plângere.

Prin plângerea formulată, petenta A. a arătat că invocă "nulitatea absolută privind actele de urmărire penală, în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021) cu trimitere la actele de cercetare, respectiv coordonare penală în dosarele penale nr. x/2015, y/2017, z/2020 întrucât au fost încălcate dispoziții art. 298 C. pen. privind neglijența în serviciu în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021) privind clasarea cauzei cu trimitere la instrumentarea defectuoasa a celor trei dosare:

1) Dosar penal nr. x/2015 petent E. pentru fapta prevăzută la art. 208 C. pen.

2) Dosar penal nr. x/2017 petent A. pentru fapta prevăzută la art. 323 C. pen., în urma verificărilor;

3) Dosar penal nr. x/2020, petent A. pentru fapte și încălcări ale legii din domeniul economic."

A arătat petenta că numitul E., în calitate de administrator al S.C. H. S.R.L., a fost anchetat în urma plângerii ce a stat la baza constituirii dosarului cu nr. x/2015 pentru alte fapte (încălcări ale legii din domeniul economic) decât presupusa fapta (art. 208 C. pen.). Drept urmare, în interiorul anchetei penale ce a făcut subiectul cercetării faptelor privind dosarul cu nr. x/2015, dar, în afara termenului de prescripție, procuror B. (fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, actual prim procuror al Curții de Apel Constanța) a dispus supravegherea tehnică prin instalarea mijloacelor tehnice de comunicații electronice aparținând CNIC din cadrul SRI, fără mandat și fără autorizație, în cele din urmă renunțând la instrumentare, dosarul cu nr. x/2015 clasându-se prin ordonanța din data de 02.12.2019, procuror F., atrăgând astfel atenția asupra neregulilor, atât din punct de vedere procedural, cât și asupra termenelor de prescripție ce atrag după sine nulitatea actelor de procedură penală, clasarea efectuându-se în urma retragerii plângerii numitului E., în afara termenelor de prescripție, prin care acesta practică șantajul, condiționând retragerea plângerii introduse ulterior de către petentă (dosar penal nr. x/2020).

S-a mai susținut că, "responsabil cu efectuarea contabilității S.C. H. S.R.L. a fost I., iar responsabil cu efectuarea evidențelor statelor de salarii, J., neregulile sesizate de către petentă în calitate de avertizor de integritate îmbrăcând forma infracțiunilor ce intră sub incidența O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal aprobată cu modificarile aduse prin Legea 327/2015 având totodată consecințe și aflându-se sub incidenta dispozițiilor legilor speciale - Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, art. 6 alin. (2) privind "fondatorii", lege modificată prin Legea nr. 187/2012, având astfel implicații de natură juridică penală, cu consecințe asupra actului constitutiv al societății, aducând astfel trimitere la forța juridică a legilor speciale și al caracterului lor imperativ."

A arătat petenta că, în plus, "se continuă seria de infracțiuni cibernetice (inclusiv de spionaj), în privat, cât și în real life, prin urmărirea sa, în același timp practicându-se calomnia și hârțuirea în online, blocându-i-se dreptul la replică, având restricționare inclusiv pe contul de you tube."

În esență, prin plângerea formulată, petenta consideră că soluția de clasare, ce a fost menținută ca urmare a respingerii plângerii formulate, este netemeinică și nelegală, întrucât din documentele și declarațiile contradictorii date de partea intimat - pârâtă în dosarele penale x/2015, y/2017 și 1647/210/P/2020 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, reiese falsul intelectual practicat de către numitul E. în raport cu organele de cercetare penală, cât și în cadrul instanței civile în dosar civil nr. x/2021 al Tribunalului Constanța, unde intimatul-pârât E. a fost audiat, acesta recunoscând acuzațiile ce i se aduc, contrazicându-se cu declarațiile din instanța de fond.

Pentru considerentele menționate, în finalul plângerii, petenta a solicitat admiterea plângerii și desființarea soluției de clasare.

v

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 28.10.2024, sub nr. x/2024, stabilindu-se prim termen de soluționare a plângerii la data de 03.12.2024. La solicitarea instanței, în cauză, a fost atașat dosarul parchetului, nr. x/2022, împreună cu lucrarea aferentă, nr. 185/II/2/2024. La primul termen de judecată, pricina a fost amânată în vederea citării intimaților din prezenta cauză, pentru termenul din data de 21.01.2025.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 21.01.2025, s-au luat concluziile parchetului asupra plângerii penale de față, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.

Analizând plângerea formulată de petenta A., pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte - Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen. "Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Pentru început se subliniază că, potrivit C. proc. pen., soluționarea plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată are o natură juridică deosebită, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci, constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen sub aspectul legalității, al actelor procurorului atacate, având la bază lucrările, materialul din dosarul constituit la urmărirea penală ori în faza actelor premergătoare și orice alte înscrisuri ce pot fi prezentate în fața instanței.

În cazul contestării soluției dispuse de procuror prin formularea plângerii prevăzute de art. 340 C. proc. pen., controlul judecătoresc privește temeinicia ordonanței de clasare în raport cu cercetările efectuate. Plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară competent, prin care persoana nemulțumită de modul în care plângerea sa a fost soluționată în cadrul Ministerului Public are între altele natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției adoptate. Această plângere așa cum a fost reglementată prin art. 340 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, învestește judecătorul sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei ordonanței atacate.

Rezultă, așadar că, sesizat cu plângerea menționată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc vizează exclusiv efectuarea actelor de urmărire penala cu respectarea dispozițiilor procesuale.

Astfel, analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, inclusiv prin prisma motivelor invocate de petenta A., dar și a motivării soluției de clasare dispusă în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen., Judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare este legală și temeinică.

În cauză, se reține că, prin ordonanța din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen., cu privire la toate persoanele și faptele sesizate, întrucât faptele nu există.

În esență, în cauza de față, s-a reținut că petenta A. a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii unor erori judiciare, neglijență în serviciu și abuz în serviciu de către magistrații procurori B., C. și D., în legătură cu instrumentarea dosarelor penale nr. x/2015, y/2017 și nr. 1647/P/2020 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și soluționarea lucrării nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța.

Procurorul de caz, în vederea verificării aspectelor sesizate de petenta A., a solicitat spre consultare dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, din care a reținut următoarea situație de fapt:

- în dosarul penal nr. x/2015 s-au efectuat cercetări in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de hărțuire prev. de art. 208 C. pen., ca urmare a unei plângeri formulate de E. împotriva numitei A.; în cauză nu au fost emise mandate de supraveghere tehnică; prin ordonanța din data de 02.12.2019 s-a dispus clasarea;

- dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârșirii infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., fiind soluționat prin ordonanța de clasare din data de 08.07.2019;

- dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 C. pen., dosarul fiind soluționat prin clasare la data de 07.05.2020;

- lucrarea nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni (evaziune fiscală, fals intelectual etc.), plângerea fiind restituită petentei pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen., iar ulterior petenta nu a mai formulat completări în sensul celor solicitate de către procuror.

În concret, așa cum s-a reținut și prin ordonanța de clasare dispusă în cauză, Judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curți constată că petenta A. critică în realitate modalitatea de instrumentare și soluțiile dispuse de magistrații procurori indicați în plângere, în cadrul dosarelor în care petenta a formulat plângeri împotriva numitului E. (dosarele nr. x/2017 și y/2020 ale al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța) și în dosarul penal constituit ca urmare a unei plângeri formulate de E. împotriva numitei A. (dosar nr. x/2015).

Din analiza ordonanței de clasare emisă în cauză și examinând actele dosarului, se constată că în mod întemeiat în cauză organul judiciar a apreciat că faptele reclamate nu există, argumentele procurorului de caz vizând în concret constatarea că acuzațiile formulate de petentă se circumscriu unor veritabile critici vizând instrumentarea și soluțiile dispuse de procurori în plângerile anterior menționate, reținându-se că organele de urmărire penală au efectuat cercetări în limitele legii, în acord cu principiile aplicabile fazei de urmărire penală, magistrații procurori fiind independenți în instrumentarea și soluționarea cauzelor penale. Astfel, s-a reținut că nu existe fapte sau elemente concrete care să indice existența relei-credințe în desfășurarea activității judiciare, nefiind precizate acțiuni exterioare procesului de interpretare și aplicare a legii de către magistrați, prin care să fi fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează activitatea acestora. Prin urmare, în cauză, s-a constatat că nu există indicii rezonabile cu privire la comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și, implicit, nici a infracțiunii de neglijență în serviciu, presupus a fi comise de magistrații individualizați în plângerea penală, întrucât faptele nu există, dispunându-se în consecință clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte reamintește că tragerea la răspundere penală a unei persoane implică stabilirea, pe baza unor probe concludente, a existenței faptei imputate, a caracterului ei infracțional, precum și a vinovăției făptuitorului.

În cadrul unui dosar penal având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârșirii de infracțiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluțiilor date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrat, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva acestuia nu este de natură a schimba atribuțiile organului de urmărire penală sau ale judecătorului, transformându-l într-un organ învestit cu analizia respectivelor soluții.

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, magistrații trebuie să aplice legea la anumite situații de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilire pe bază de probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a dispozițiilor legale și în final identificare și aplicare a dispozițiilor legale la cazul concret.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară reamintește că pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la presupunerea rezonabilă că, în cauză, s-a săvârșit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanșează procesul penal.

Totodată, scopul cercetării penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor expres prevăzute de normele procesual penale, ci acela de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în verbum regens indicat de lege, și care, uneori, poate avea influențe asupra unei soluții.

Or, în speță, contrar susținerilor petentei A. din plângerea formulată, din situația de fapt expusă și din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, instanța constată că nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracțiuni în sarcina persoanelor nominalizate de petentă, în cauza de față nerezultând existența unor acte sau fapte săvârșite de către procurori, cărora să le poată fi conferite semnificația juridică a infracțiunilor reclamate de petentă.

Așa cum în mod corect a apreciat și procurorul în ordonanța atacată, Judecătorul de cameră preliminară constată că aspectele sesizate de petentă referitoare la modul de instrumentare a unor dosare penale constituite urmare a plângerilor vizând pe petenta A. și numitul E. (administrator al S.C. H. S.R.L., societate la care petenta a fost angajată în funcția de contabil economist), nu constituie fapte de natură penală, ci reprezintă activități în exercitarea atribuțiilor de serviciu și aplicarea legii, susceptibile a fi cenzurate în procedurile prevăzute de C. proc. pen.

Materializarea opiniilor magistrațiilor în soluțiile dispuse este rezultatul aplicării normelor legale în raport de situația de fapt și de probele din dosarul cauzei. Toate actele procurorilor sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluțiile fiind supuse la rândul lor controlului instanței de judecată, iar hotărârile pronunțate de instanțele de judecată sunt supuse controlului instanței superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Astfel, întocmirea unor acte procedurale sau dispunerea unor măsuri și soluții de către organele de cercetare penală nu pot face obiectul unei plângeri penale în condițiile în care prin măsurile dispuse nu rezultă că organele de urmărire penală ar fi acționat cu intenție în ceea ce privește cauzarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale petentei A., neexistând niciun indiciu cu privire la comiterea vreunei fapte de natură penală sub acest aspect.

Indiferent de încadrarea lor în drept, acuzațiile aduse magistraților procurori indicați de petentă se circumscriu exclusiv contestării modalității de exercitare de către aceștia a atribuțiilor de serviciu, în situațiile invocate.

În aceste coordonate, în cauză, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că nu sunt indicii și elemente care să justifice existența vreunei fapte cu caracter penal în ceea ce privește pe intimații din prezenta cauză și, în urma verificării întregului material probator aflat la dosarul cauzei, așa cum s-a constatat și prin ordonanța atacată, faptele penale cu privire la care petenta a solicitat efectuarea de cercetări, nu există.

Atât dispozițiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., cât și cele ale art. 294 alin. (3) C. proc. pen.., recunosc organelor de urmărire penală competența de a evalua, încă din faza inițială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât și eventuala incidență a unui caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluțiile dispuse, fie de efectuare a urmăririi penale in personam - atunci când sunt îndeplinite exigențele art. 305 alin. (3) C. proc. pen.., fie de clasare.

Astfel, având în vedere că din acuzațiile expuse în plângerea petentei A. nu se poate reține că acestea s-ar putea circumscrie unor fapte ilicite, se constată că în mod corect procurorul a reținut incidența cazului de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Noțiunea de inexistență a faptei, în accepțiunea art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., are în vedere atât situația în care fapta nu există în materialitatea ei (cu alte cuvinte nu s-a săvârșit o acțiune sau inacțiune care să producă modificări fizice în realitatea obiectivă), cât și ipoteza în care, chiar dacă s-ar aprecia că există o activitate faptică, aceasta nu are nicio legătură, nici măcar aparentă, cu conduita prevăzută ca element material al infracțiunii.

Așadar, în lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire subiectivă a unei părți ori subiect procesual, față de o măsură sau o soluție dispusă într-o procedură judiciară ori administrativă, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o.

Chiar dacă petenta A. consideră incorecte argumentele faptice ori legale care au stat la baza adoptării unor soluții dispuse de organele de cercetare penală, se constată că o astfel de situație nu legitimează, eo ipso, demersul său ulterior la organul de urmărire penală, în scopul cenzurării acestor măsuri, în realitate acestea reprezentând nemulțumirile petentei față de modul în care s-au desfășurat procedurile judiciare indicate de aceasta.

În ceea ce privește motivul formulat de petentă în cadrul plângerii de față, prin care se critică ordonanța de clasare dispusă în cauză, petenta invocând:

"nulitatea absolută privind actele de urmărire penală, în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021)", fără însă a se argumenta în concret în ce constă nulitatea absolută invocată, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că acest motiv al plângerii este neîntemeiat, întrucât nu se identifică în speță vreo încălcare a dispozițiilor legale de natură a atrage incidența sancțiunii nulității, în condițiile prevăzute de art. 281 sau 282 C. proc. pen.

De altfel, în cuprinsul plângerii de la dosar, nu au fost formulate critici concrete relativ la soluția de clasare dispusă în prezenta cauză prin ordonanța nr. 2773/P/2022, din plângerea de la dosar rezultând că petenta este nemulțumită de soluția de clasare dispusă în cauză, pe care a arătat că o critică sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând admiterea plângerii și desființarea soluției de clasare, "cu trimitere la actele de cercetare, respectiv coordonare penală în dosarele penale nr. x/2015, y/2017, z/2020 întrucât au fost încălcate dispoziții art. 298 C. pen. privind neglijența în serviciu în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021) privind clasarea cauzei cu trimitere la instrumentarea defectuoasa a celor trei dosare", etc.

Or, în cauză, așa cum s-a reținut prin cele anterior expuse, ordonanța atacată este legală și temeinică, neexistând motive pentru desființarea acesteia, așa cum a solicitat petenta A. prin plângerea de față, nefiind indicii privind existența în materialitatea lor a infracțiunilor reclamante de petentă, de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen., Judecătorul de cameră preliminară apreciind astfel că probele administrate în dosarul de urmărire penală nu confirmă faptele sesizate, sens în care în mod corect a fost reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin urmare, plângerea petentei A. este apreciată ca nefondată.

Pentru considerentele expuse, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 185/II/2/2024 din data de 02.10.2024 a procurorului șef al aceleiași unități de parchet.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței de clasare din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 185/II/2/2024 din data de 02.10.2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 21 ianuarie 2025.