ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 28 aprilie 2025, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 46, art. 58, art. 63 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de persoana vătămată A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu privire la toate aspectele și persoanele indicate în actele de sesizare de la pct. 1-6, cu excepția pct. 4, întrucât faptele nu există.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor cu privire la pct. 4 din prezenta cauză și formarea unui nou dosar penal care urma sa fie înregistrat la nivelul aceleași unități de parchet.

Pentru a se pronunța în acest sens, procurorul de caz a reținut că au fost depuse următoarele acte de sesizare:

La data de 19.03.2022, persoana vătămată ar fi fost din nou reținută nelegal același punct de trecere de către organele poliției de frontieră pe baza unui consemn instituit și a unui mandat de aducere emis de același procuror de caz, fiind condus la sediul parchetului, unde s-a emis o ordonanța de instituire a controlului judiciar, nelegală în aprecierea persoanei vătămate.

Nelegalitatea și netemeinicia ordonanței de instituire a controlului judiciar a constat în aceea că a fost încălcat principiul procesual al prezumției de nevinovăție, normele privind procedura de citare și emiterea mandatului de aducere și principiile stabilite prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Scopul tuturor acțiunilor pretins nelegale a fost de a șicana persoana vătămată, de a o priva de libertate fără o bază legală și de a favoriza părțile adverse din dosarul penal în care era cercetată.

Conform actului de sesizare, în urma emiterii ordonanței nr. 41/II-2/26.07.2023 a procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța aceasta a fost comunicată la data de 27.07.2023 cu scrisoare de recomandare persoanei vătămate A. la adresa de corespondență din Germania/Berlin, după care, la cererea judecătorului de cameră preliminară învestit cu soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare din dosarul penal nr. x/2020, unitatea de parchet a înaintat către instanță o dovadă de primire a corespondenței falsificată, în sensul în care, conform recipisei poștale, data primirii era consemnată ca fiind cea de 28.07.2023, deși ea s-a realizat în mod efectiv și real la data de 07.08.2023. Consecința falsificării datei primirii ordonanței nr. 41/II-2/26.07.2023 s-a concretizat în respingerea plângerii formulate în fața judecătorului de cameră preliminară ca fiind tardivă, fără a mai fi pe fond.

Date de urmărire penală

Prin ordonanța nr. 150/P/2022 din data de 24.02.2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen.

Prin ordonanța nr. 150/P/2022 din 15.03.2023 a Parchetului de pe lângă Apel Constanța s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor întrucât faptele nu există. Soluția a fost menținută prin ordonanța nr. 158/II-2/2023 din data de 28.04.2023 emisă de către procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Această soluție a fost infirmată prin încheierea nr. 520/10.10.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, prin care s-a dispus desființarea ordonanței de clasare și a ordonanței procurorului ierarhic superior, trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua urmărirea penală și a o completa, printre altele, cu audierea persoanei vătămate și administrarea oricărui mijloc de proba necesar lămuririi obiectului sesizării și al aspectelor reclamate de către persoana vătămată.

În ceea ce privește soluția de clasare, procurorul de caz a reținut, în continuare, datele rezultate din răspunsurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, referitoare la persoana vătămată. Astfel, s-a reținut, în esență, că aceasta a fost cercetată, împreună cu mai multe persoane, în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru mai multe infracțiuni. În cauză s-au efectuat cercetări, iar, în final, la data de 07.06.2022, procurorul F. a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată a persoanei vătămate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare în formă continuată. Prin încheierea din 12.09.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la parchet, soluție desființată parțial prin încheierea nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul înlăturării temeiului prevăzut de art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen. și menținerii celorlalte dispoziții, inclusiv a celei de trimitere a cauzei la parchet pentru regularizarea actului de sesizare.

Totodată, procurorul a reținut datele comunicate de Inspecția Judiciară, în sensul că plângerile disciplinare privind instrumentarea dosarului nr. x/2020 au fost, în principal, clasate ca neîntemeiate ori arhivate ca repetitiv formulate, iar pentru o singură plângere s-a dispus exercitarea cercetării disciplinare pentru nerespectarea dreptului de acces la dosar și sesizarea CSM, soluție avizată negativ de directorul Direcției de inspecție pentru procurori.

De asemenea, procurorul a avut în vedere datele comunicate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, din care a rezultat modul în care au fost operate și puse în aplicare consemnările/semnalările privind persoana vătămată, precum și împrejurările depistării acesteia la PTF Vama Veche, în contextul mandatelor de aducere emise în dosarul nr. x/2020.

Cu privire la susținerile referitoare la reținerea și controlul persoanei vătămate la punctul de trecere a frontierei Vama Veche, procurorul a reținut, în raport de împrejurările concrete, că nu au fost relevate elemente de tipicitate ale unor infracțiuni de serviciu, arătând, totodată, cadrul legal incident privind implementarea semnalărilor în sistemele poliției de frontieră, precum și condițiile de emitere a mandatului de aducere prevăzute de art. 265 din C. proc. pen.. Din actele dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a reținut că, în mod cronologic, au fost emise mandate de aducere pe numele persoanei vătămate în datele de 03.01.2022, 15.03.2022, 18.03.2022 și 19.03.2022, iar în urma emiterii acestora au fost puse efectiv în aplicare mandatele din 18.03.2022 și 19.03.2022 de către organele poliției de frontieră. În justificarea emiterii mandatelor, s-a arătat că au fost întocmite procese-verbale de căutare la domiciliu și de îndeplinire a procedurii de citare, iar pentru data de 19.03.2022 s-a reținut că față de persoana vătămată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, urmată de aducerea la cunoștință a acestei măsuri procesuale, audierea în calitate de inculpat și luarea măsurii preventive a controlului judiciar; raportat la împrejurările și circumstanțele efective, procurorul a concluzionat că nu au fost evidențiate elemente de tipicitate ale unor infracțiuni de serviciu sau contra libertății persoanei.

Procurorul a reținut că pretinsa lipsă de imparțialitate în derularea urmăririi penale din dosarul nr. x/2020 a fost deja analizată în procedura de cameră preliminară, fiind stabilit definitiv, prin încheierea nr. 834/12.12.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (dosar nr. x/2022), că nu s-a putut trage concluzia unei lipse de imparțialitate a procurorului prin modul în care a respins ori a motivat cererile formulate. Totodată, față de criticile privind instrumentarea pretins abuzivă a cauzei, s-a arătat că persoanei vătămate i-au fost admise cereri de consultare a dosarului și au fost dispuse măsuri de punere la dispoziție a acestuia la 19.03.2022 (deși cererea fusese admisă din 03.01.2022) și la 28.04.2022, activitatea fiind consemnată într-un proces-verbal pe care persoana vătămată a refuzat să îl semneze, precizând că "nu l-a studiat, ci doar l-a vizionat", după care a urmat pasivitatea acesteia în privința achitării contravalorii fotocopierii actelor solicitate, potrivit art. 94 alin. (2) din C. proc. pen.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor legale privind efectuarea percheziției domiciliare, s-a consemnat susținerea persoanei vătămate în sensul că procurorul de caz nu a participat personal la efectuarea activității procedurale ci a delegat organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul IPJ Constanța, prin ordonanța din 27.11.2021, în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului de percheziție. S-a arătat că această derogare fiind permisă de dispozițiile art. 324 alin. (3) din C. proc. pen.. Totodată, s-a reținut că bunurile și înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției de la locuința persoanei vătămate sau din posesia acesteia nu pot fi analizate din perspectiva utilității lor, în cadrul procesual al unei plângeri penale formulate împotriva organelor de urmărire penală care au dispus măsura ridicării, iar, în lipsa evidențierii unor elemente probatorii care să contureze reaua-credință a organelor de cercetare penală, valoarea probatorie a acestora urmează a fi stabilită cu prioritate în procedurile strict reglementate de dispozițiile procesual penale, respectiv în procedura plângerii împotriva actelor procurorului, procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății, după caz.

În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal din 28.02.2022 și susținerea privind nerecunoașterea calității de avocat, procurorul a arătat că această împrejurare nu poate constitui, prin ea însăși, o încălcare a atribuțiilor de serviciu, întrucât situația juridică a persoanei vătămate nu era lămurită pe deplin, fiind întreprinse demersuri de stabilire a existenței avocatului pe tabloul vreunuia dintre barourile din România, dar și pe tabloul Baroului Berlin/Germania, inclusiv prin intermediul canalelor de cooperare judiciară internațională; ulterior rezultatului obținut, activitățile de urmărire penală au fost desfășurate în virtutea calității de avocat intracomunitar deținute de persoana vătămată, apreciindu-se că nu poate fi conturat vreun prejudiciu sau o vătămare a drepturilor ori intereselor legitime ale acesteia în calitatea sa de suspect și inculpat.

În analiza exercitării atribuțiilor de serviciu de către organele de urmărire penală, procurorul a mai reținut că magistrații procurori beneficiază de imunitate funcțională pentru acțiunile întreprinse cu bună-credință în realizarea obligațiilor profesionale sau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar interpretarea legii, evaluarea faptelor ori aprecierea probelor nu trebuie să fundamenteze tragerea la răspundere penală, cu excepția situațiilor în care se reține reaua-credință. S-a arătat că nu este suficientă critica subiectivă a modului de apreciere și interpretare a ansamblului probatoriu ori a prevederilor legale aplicabile, fiind necesară conturarea relei-credințe în efectuarea actelor de urmărire penală, susținută de elemente probatorii certe; în lipsa unor asemenea elemente, actele procedurale își păstrează aparența de legalitate și temeinicie, iar ceea ce subzistă până la proba contrară este activitatea de urmărire penală exercitată în condiții de legalitate. În acest cadru, s-a concluzionat că, din cele invocate în actele de sesizare și înscrisurile probatorii, nu au rezultat date concrete care să conducă la conturarea elementelor de tipicitate ale unor infracțiuni de serviciu sau contra înfăptuirii justiției.

Cu privire la susținerea de la pct. 5-6 referitoare la pretinse falsuri prin antedatarea unor acte și la solicitarea de administrare a probei testimoniale prin audierea inspectorului judiciar, procurorul a arătat că persoana vătămată nu a fost în măsură să indice cu precizie în ce a constat acțiunea de falsificare ori care sunt actele procedural-procesuale vizate, iar nici din conținutul lucrării înregistrate la nivelul Inspecției Judiciare nu au rezultat elemente de tipicitate ale unei fapte de natură penală care să atragă competența organelor de urmărire penală; s-a subliniat că cercetările disciplinare au vizat pretinse abateri disciplinare, iar persoana vătămată este cea care, potrivit exigențelor sesizării organelor judiciare, trebuie să furnizeze o descriere în concret a faptei penale reclamate, simpla acuzație că "una dintre ordonanțe a fost antedatată" neîndeplinind claritatea impusă de exigențele procesual penale ale formei și fondului actului de sesizare. În consecință, s-a apreciat că nu se impune audierea inspectorului judiciar în cauză.

Împotriva ordonanței din data de 28 aprilie 2025, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, petentul A..

Prin ordonanța nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025, procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 150/76/P/2022 din data de 28 aprilie 2025.

În motivare, procurorul-șef a reținut, în esență, că în raport cu conținutul încheierii nr. 520 din 10.10.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost desființată ordonanța de clasare nr. 150/76/P/2022 din 15.03.2023, a secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul de caz a efectuat o anchetă efectivă, audiind persoana vătămată și solicitând înscrisurile pe care le-a considerat relevante de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Inspecția Judiciară și Garda de Coastă. Totodată, s-a reținut că elementele existente în sesizări și în actele dosarului au fost suficiente pentru formarea convingerii procurorului de caz, neexistând factori care să impună suplimentarea probatoriului sau formularea unor concluzii diferite. A mai arătat, raportat la dispozițiile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, că procurorul este independent în efectuarea și supravegherea urmăririi penale și în soluțiile dispuse, iar, în consecință, soluția de clasare a fost apreciată ca fiind legală și temeinică, plângerea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin Ordonanța din data de 28 aprilie 2025, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin Ordonanța nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025 a aceleiași unități de parchet, a formulat plângere, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., petentul A..

Petentul A. a solicitat admiterea plângerii, desființarea Ordonanței nr. 81/II-2/2025 din 10.06.2025 și a Ordonanței de clasare din 28.04.2025, și restituirea cauzei la o altă unitate de parchet pentru completarea urmăririi penale și efectuarea actelor de urmărire penală apreciate necesare. În susținere, a arătat, în esență, încălcarea dispozițiilor încheierii din 10.10.2023 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, lipsa unei anchete efective și neadministrarea unor probe, pretinsa lipsă de imparțialitate, aspecte privind efectuarea percheziției și consecințele acesteia, refuzul ori limitarea accesului la dosar, respectiv pretinse neregularități ale actelor/procedurilor, precum și neexecutarea măsurilor de restituire a bunurilor/înscrisurilor.

Cauza a fost înregistrată la data de 04.07.2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2025, primul termen fiind acordat la data de 08.10.2025, când s-a amânat cauza în vederea citării intimatului.

La termenul de judecată din data de 22.10.2025, judecătorul de cameră preliminară a acordat cuvântul în dezbateri, cauza rămânând în pronunțare, cu termen de pronunțare stabilit pentru data de 05.11.2025.

Examinând plângerea formulată de petentul A., în baza art. 340 din C. proc. pen., precum și actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că soluția de clasare este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 340 din C. proc. pen., după respingerea plângerii formulate împotriva soluției de clasare, persoana a cărei plângere a fost respinsă conform art. 339 poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la comunicarea modului de rezolvare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire penală este reglementată de dispozițiile art. 341 din C. proc. pen., iar judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele de urmărire penală, respectiv asupra soluției dispuse. La soluționarea plângerii se verifică actul procesual atacat pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor administrate în cursul judecării prezentei cauze.

În această procedură, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, astfel încât controlul judecătoresc privește exclusiv legalitatea și temeinicia soluției de clasare, în raport cu actele efectuate și cu materialul probator administrat, precum și cu criticile formulate de petent.

Înalta Curte va avea în vedere și faptul că, ulterior încheierii nr. 520 din 10.10.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 834 din 12 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022 au fost admise contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de contestatoarea persoană vătămată S.C. G. S.R.L. împotriva încheierilor penale din 14 iunie 2023 și nr. 89/P/CP din 12 septembrie 2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din Cadrul Curții de Apel Constanța în dosarul nr. x/2022.

Astfel, a fost desființată, în parte, încheierea din 14 iunie 2023, exclusiv sub aspectul constatării nulității relative a actelor procesuale și procedurale întocmite de procurorul de caz în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Totodată a fost a fost desființată, în parte, încheierea nr. 89/P/CP din 12 septembrie 2023, în sensul înlăturării temeiului de drept prevăzut de art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.

În motivarea acestei încheieri, printre altele, s-a arătat că "nu a existat o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, care, de altfel, invocă propria culpă procesuală, iar, pe de altă parte, nu se poate reține incidența cazului de incompatibilitate a procurorului prevăzut de art. 65 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen..". În acest sens, motivele de incompatibilitate a procurorului, invocate de inculpatul A., "nu s-au dovedit ca având suport real, așa cum s-a stabilit de către procurorul ierarhic superior".

S-a mai arătat că, potrivit art. 324 alin. (4) din C. proc. pen., procurorul are posibilitatea să delege efectuarea percheziției domiciliare organelor de cercetare penală, astfel că procesul-verbal de percheziție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.

În acest context, s-au modificat împrejurările avute în vedere în motivarea încheierii nr. 520 din 10.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet.

I. Asupra criticii privind caracterul pretins formal al anchetei și neconformarea la îndrumările din încheierea nr. 520/10.10.2023

Judecătorul de cameră preliminară are în vedere că, anterior, în cadrul procedurii de control judiciar exercitate asupra unei soluții de clasare pronunțate în aceeași cauză, prin încheierea nr. 520 din 10.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, s-a dispus restituirea cauzei la parchet, fiind indicate reperele de verificare ce se impuneau a fi efectuate, inclusiv sub aspectul efectuării unei anchete efective și al verificărilor referitoare la împrejurările invocate de petent.

Astfel, prin această încheiere s-a indicat, în esență, necesitatea efectuării unor verificări minime, apte să lămurească aspectele sesizate, respectiv: efectuarea de verificări sub aspectul celor reclamate de petent, pentru a stabili în ce măsură au fost respectate dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 cu ocazia efectuării percheziției în dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020; audierea petentului, pentru a determina și lămuri limitele sesizării penale; administrarea mijloacelor de probă necesare verificării aspectelor invocate, astfel încât soluția să aibă la bază interpretarea probelor administrate; precum și verificarea plângerii și în raport de împrejurările reținute în dosarul nr. x/2022 judecătorul de cameră preliminară care a dispus restituirea cauzei nr. 103/P/2020 la parchet, în considerarea faptului că sesizarea penală a vizat presupuse fapte ilicite săvârșite cu ocazia instrumentării acestei cauze.

În consecință, analiza de față va viza dacă demersurile întreprinse ulterior restituirii cauzei corespund îndrumărilor instanței și dacă, în raport de materialul probator administrat, soluția de clasare este legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că, ulterior restituirii cauzei la parchet, procurorul a procedat la administrarea probelor apreciate necesare pentru lămurirea împrejurărilor esențiale ale cauzei, în considerarea reperelor stabilite prin încheierea nr. 520/10.10.2023.

Astfel, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 103/P/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, precum și încheierea nr. 834 din 12.12.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022; la data de 21.11.2024 a fost audiat petentul A.; la data de 22.01.2025 a fost emisă o adresă către Inspecția Judiciară, în vederea comunicării lucrărilor privind plângerile disciplinare formulate de petent împotriva procurorului B. și a procurorului general D., fiind transmise în răspuns lucrările indicate; de asemenea, au fost solicitate informații de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Garda de Coastă cu privire la executarea mandatelor de aducere emise pe seama petentului A.. În plus, analiza plângerii a fost realizată în raport de împrejurările reținute de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a dispus restituirea cauzei nr. 103/P/2020 la parchet, precum și în raport de aspectele privind efectuarea percheziției domiciliare în acel dosar.

În aceste condiții, nu se poate reține susținerea că organele de urmărire penală ar fi rămas în pasivitate ori că nu ar fi întreprins demersuri de verificare a aspectelor sesizate.

II. Asupra criticilor privind administrarea probelor solicitate de petent

În ceea ce privește cererile petentului de administrare a probelor constând în audierea doamnei inspector judiciar H. și în audierea martorului I., judecătorul de cameră preliminară reține că administrarea probelor este guvernată de dispozițiile art. 100 din C. proc. pen.. Potrivit acestora, organele judiciare strâng și administrează probe atât din oficiu, cât și la cerere, iar cererea de administrare a unei probe se admite ori se respinge motivat; totodată, organul judiciar poate respinge cererea atunci când proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii, ori când se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt ce constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă. Rezultă că dreptul părții de a propune probe nu echivalează cu o obligație automată a organului de urmărire penală de a administra orice probă solicitată, dacă aceasta nu este aptă, în mod obiectiv, să contribuie la lămurirea împrejurărilor esențiale ale cauzei, ori dacă aspectele invocate sunt deja lămurite prin materialul probator existent.

Aplicând aceste repere în speță, sub aspectul solicitării de audiere a doamnei inspector judiciar se constată că procurorul a procedat la solicitarea, prin adresă din 22.01.2025, a lucrărilor Inspecției Judiciare vizând plângerile disciplinare formulate de petent, iar prin răspunsul din 13.02.2025 au fost transmise lucrările indicate, în număr de 13. Din analiza acestora, procurorul a reținut că plângerile au fost fie clasate ca neîntemeiate, fie arhivate, întrucât vizau aceleași susțineri ca plângerile anterior soluționate. În privința lucrării nr. 22-376/2022, privind plângerea disciplinară formulată împotriva procurorului F., s-a dispus exercitarea cercetării disciplinare și sesizarea CSM pentru nerespectarea dreptului de acces la dosar, soluție care a primit aviz negativ din partea Directorului Direcției de Inspecție pentru procurori.

În aceste condiții, audierea doamnei inspector judiciar nu se conturează ca fiind necesară, câtă vreme elementele relevante rezultate din verificările disciplinare invocate au fost puse la dispoziția organului de urmărire penală în formă scrisă, prin înscrisurile comunicate, iar aceste înscrisuri permit evaluarea conținutului și a rezultatului verificărilor efectuate. Mai mult, în măsura în care, în cadrul atribuțiilor exercitate, s-ar fi constatat indicii privind săvârșirea unor fapte penale (cum ar fi falsificarea unei Ordonanțe), ar fi devenit incidentă obligația sesizării organelor de urmărire penală potrivit competenței, aspect care nu rezultă din lucrările comunicate, acestea având ca obiect verificări disciplinare și soluții specifice acestei materii.

În ceea ce privește susținerea petentului cu privire la necesitatea audierii martorului I. sau a altor persoane, judecătorul de cameră preliminară constată că, raportat la obiectul prezentei plângeri și la materialul probator administrat, aceste probe nu apar ca fiind apte să aducă elemente factuale noi, decisive, pentru lămurirea împrejurărilor esențiale. Organul judiciar are obligația de a administra probele necesare și pertinente, nu de a proceda la administrarea oricărei probe solicitate, în absența utilității sale pentru soluționarea cauzei.

III. Asupra criticilor privind percheziția la sediul profesional și bunurile/înscrisurile ridicate cu ocazia efectuării acesteia

Petentul susține că percheziția efectuată la sediul său profesional nu a respectat dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995, învederând, în esență, că la efectuarea percheziției nu ar fi participat procurorul, așa cum prevăd dispozițiile legale, măsura fiind dusă la îndeplinire exclusiv de organele de cercetare ale poliției judiciare, iar cu ocazia percheziției ar fi fost ridicate bunuri și înscrisuri fără legătură cu cauza, inclusiv acte profesionale și corespondență.

Judecătorul de cameră preliminară reține că verificarea legalității măsurilor de percheziție și a modalității de executare, inclusiv sub aspectul garanțiilor speciale incidente în cazul sediului profesional, se realizează în cadrul mecanismelor procesuale prevăzute de lege, în raport de actele efectiv întocmite și de cadrul juridic aplicabil, iar nu prin prezumarea, în lipsa unor elemente obiective, a relei-credințe a organelor judiciare.

Problema perchezițiilor efectuate la sediul profesional al avocatului este una deosebit de sensibilă, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 51/1995 instituind garanții speciale pentru asigurarea secretului profesional și a confidențialității comunicării dintre avocat și client. În cauza de față, se constată că, prin Ordonanța din 27.11.2021, organele de cercetare ale poliției judiciare au fost delegate de procurorul care efectua urmărirea penală în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului de percheziție. O asemenea delegare este permisă de dispozițiile art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. în cauzele în care procurorul efectuează urmărirea penală, iar activitatea de punere în executare a mandatului nu se circumscrie categoriei actelor ori măsurilor procesuale care nu pot face obiectul delegării.

În ceea ce privește ridicarea de obiecte și înscrisuri cu ocazia efectuării percheziției, judecătorul reține că art. 159 alin. (13) din C. proc. pen. consacră obligația organului judiciar de a se limita la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, cu mențiunea că obiectele ori înscrisurile a căror circulație sau deținere este interzisă, precum și cele față de care există suspiciunea unei legături cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu se ridică întotdeauna. Totodată, art. 162 alin. (4) din C. proc. pen. prevede că obiectele care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparțin, cu excepția celor supuse confiscării, în condițiile legii. Rezultă că legiuitorul însuși admite ipoteza în care, în concretul activităților de percheziție, pot fi ridicate și bunuri ori înscrisuri a căror relevanță să fie ulterior infirmată, situație pentru care s-a instituit remediul procesual al restituirii.

Pe de altă parte, constatarea caracterului nelegal al percheziției, a întinderii ridicărilor ori a consecințelor procesuale ale unor eventuale neregularități, precum și aprecierea asupra utilității și valorii probatorii a bunurilor ridicate, se circumscriu controlului judiciar exercitat în cadrul procedurilor prevăzute de lege pentru verificarea actelor de urmărire penală (inclusiv în camera preliminară ori în cursul judecății), iar nu, în mod automat, angajării răspunderii penale a organelor judiciare. În acest sens, potrivit considerentelor încheierii nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a reținut că procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.

În lipsa unor date obiective care să contureze elementele de tipicitate ale unei infracțiuni și, în special, o conduită de rea-credință, nemulțumirea petentului față de modul de executare a percheziției și față de întinderea ridicărilor nu este, prin ea însăși, suficientă pentru a justifica infirmarea soluției de clasare sub acest aspect.

Petentul susține că bunurile și înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției nu i-au fost restituite, deși a solicitat acest lucru, arătând că i s-a comunicat că organul de cercetare penală însărcinat cu operațiunile administrative aferente restituirii se afla în concediu. Judecătorul de cameră preliminară reține că restituirea bunurilor reprezintă o activitate subsecventă actelor de urmărire penală, realizată în cadrul procedurii și în funcție de posibilitățile efective de punere în executare de către organul competent, iar faptul că restituirea nu s-a efectuat imediat sau la momentul dorit de petent nu este, prin sine, apt să contureze elemente de tipicitate penală ori să fundamenteze existența relei-credințe. Totodată, din actele dosarului rezultă că organele judiciare au comunicat petentului dispozițiile privind restituirea și au formulat solicitări în vederea efectuării acesteia, fără a primi un răspuns la solicitările adresate, împrejurare care întărește concluzia că aspectul invocat nu poate fi valorificat.

IV. Asupra criticilor privind pretinsa lipsă de imparțialitate a procurorului B. și reaua-credință

Petentul invocă lipsa de imparțialitate a procurorului B. în instrumentarea dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, susținând că modul de respingere ori de motivare a cererilor formulate ar evidenția o atitudine părtinitoare și, în consecință, o conduită de rea-credință.

Judecătorul de cameră preliminară reține, însă, că această susținere a fost deja analizată în cadrul procedurii de cameră preliminară derulate în dosarul nr. x/2022, în care s-au examinat inclusiv aspecte referitoare la imparțialitatea procurorului de caz. Astfel, deși prin încheierea nr. 89/P/CP din 12.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-au reținut considerente care au fost valorificate de petent în susținerea criticilor sale, această încheiere a fost ulterior modificată prin încheierea nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța supremă stabilind, în mod definitiv, cu putere de lucru judecat, în cadrul acelei proceduri, că nu se poate trage concluzia unei lipse de imparțialitate a procurorului din modul în care acesta a respins ori a motivat cererile formulate de inculpat.

În același context, se constată că persoanei vătămate i-au fost admise cereri de consultare a dosarului și au fost dispuse măsuri de punere la dispoziție a acestuia la 19.03.2022 și la 28.04.2022, activitatea fiind consemnată într-un proces-verbal pe care persoana vătămată a refuzat să îl semneze, precizând că "nu l-a studiat, ci doar l-a vizionat". Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art. 94 alin. (2) din C. proc. pen., inculpatul avea obligația de a achita contravaloarea serviciului de fotocopiere, însă acesta nu s-a conformat.

Prin încheierea nr. 834 din 12.12.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța supremă a reținut că modalitatea în care inculpatul a înțeles să uzeze de drepturile sale prevăzute de art. 83 din C. proc. pen. nu poate fi imputată procurorului, atâta vreme cât i s-a asigurat exercitarea deplină a acestora.

În aceste condiții, critica petentului privind pretinsa lipsă de imparțialitate și reaua-credință nu poate fi primită, nefiind relevate elemente obiective care să justifice o concluzie contrară celor stabilite în procedura de cameră preliminară.

V. Asupra criticilor privind pretinsa incompatibilitate a procurorului-șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Petentul invocă pretinsa incompatibilitate a procurorului-șef al secției de urmărire penală, care a soluționat plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare din 28.04.2025, arătând, în esență, că acesta a deținut anterior o funcție de conducere în cadrul Direcției de inspecție pentru procurori și s-ar fi pronunțat asupra unor demersuri disciplinare invocate de acesta. Judecătorul de cameră preliminară reține că o asemenea critică se valorifică prin mijloacele procedurale specifice, respectiv prin formularea unei cereri de abținere ori recuzare, în faza de urmărire penală. În cadrul prezentei plângeri, instanța este chemată să verifice legalitatea și temeinicia soluției de clasare atacate, iar nu să suplinească demersul procedural pe care petentul îl avea la dispoziție pentru a contesta compatibilitatea procurorului. În consecință, această susținere nu poate conduce, în limitele procedurii reglementate de art. 341 din C. proc. pen., la desființarea soluției de clasare.

VI. Asupra criticii privind reținerea pretins nelegală a legitimației de avocat

Cu privire la susținerea petentului referitoare la reținerea nelegală a legitimației de avocat, judecătorul de cameră preliminară reține că, din actele dosarului și din considerentele ordonanței atacate, rezultă că, la momentul incidentului, situația profesională a petentului sub aspectul calității de avocat nu era clarificată în mod complet, motiv pentru care procurorul de caz a efectuat demersuri de verificare în vederea stabilirii înscrierii acestuia în tabloul avocaților din România, precum și a eventualei apartenențe la un barou din Germania, inclusiv prin corespondență realizată prin canalele de cooperare judiciară. În aceste condiții, nu se conturează elemente obiective din care să rezulte încălcarea atribuțiilor de serviciu de către procurorul B. sub acest aspect, concluzia reținută în ordonanța de clasare fiind, astfel, justificată prin verificările efectuate și prin necesitatea lămuririi prealabile a situației invocate.

VII. Asupra criticii privind pretinsa lipsă de garanții de imparțialitate în efectuarea urmăririi penale

Prin plângerea formulată, petentul susține că urmărirea penală nu ar fi constituit o anchetă efectivă întrucât verificările au fost realizate de un procuror din cadrul Ministerului Public, apreciat ca fiind "coleg" cu cel cercetat, fără o formă de control extern și fără aparența unei imparțialități reale. Judecătorul de cameră preliminară reține că o asemenea susținere, formulată în termeni generali, nu este aptă, prin ea însăși, să fundamenteze concluzia lipsei de independență ori a caracterului inefectiv al anchetei.

Competența de efectuare a urmăririi penale este stabilită de lege, iar simpla apartenență instituțională la Ministerul Public nu echivalează cu o prezumție de părtinire; dimpotrivă, o asemenea teză ar conduce, în mod logic, la imposibilitatea practică de investigare a faptelor imputate procurorilor, ceea ce nu poate fi acceptat. În plus, cadrul procesual penal instituie mecanisme efective de control al soluției și al modului de desfășurare a urmăririi penale, atât pe cale ierarhică (prin plângerea formulată potrivit art. 339 din C. proc. pen.), cât și pe cale judiciară (prin controlul exercitat de judecătorul de cameră preliminară în procedura art. 341 din C. proc. pen.).

Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că aspectele invocate în plângerea petentului A. au făcut obiectul cercetărilor disciplinare efectuate de Inspecția Judiciară, la sesizarea petentului, însă nu s-a constatat că există temeiuri pentru sancționarea disciplinară a procurorului.

Cu privire la actul de sesizare indicat la pct. 4, s-a dispus disjungerea cauzei, acesta făcând obiectul unui dosar distinct, motiv pentru care criticile petentului aferente acestui act de sesizare nu vor fi analizate în cadrul prezentei plângeri, care vizează exclusiv legalitatea și temeinicia soluției de clasare atacate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că soluția de clasare este legală și temeinică, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 28 aprilie 2025, în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025, a aceleiași unități de parchet.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 28 aprilie 2025, în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 81/II-2/2025 din data de 10 iunie 2025, a aceleiași unități de parchet.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 5 noiembrie 2025.