ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3600/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava și înregistrată la data de 10 octombrie 2008, sub nr.

1478/VIII/1/2008 persoana vătămată J.C. a solicitat cercetarea executorului

judecătoresc J.Co. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, în legătură cu modul în care a fost executată Decizia civilă nr.

1715 din 11 iunie 1999, pronunțată de Tribunalul Suceava.

Parchetul de pe lângă Judecătoria

Suceava și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, având în vedere dispozițiile art. 28

1

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Prin Rezoluția din 16 februarie 2009

dată în Dosarul nr. 261/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a

dispus neînceperea urmăririi penale față de J.Co., executor judecătoresc în

circumscripția Judecătoriei Suceava, față de care s-au efectuat acte

premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen., întrucât s-a stabilit că fapta reclamată nu există.

Procurorul de caz a reținut în rezoluția

adoptată că executarea silită ce a format obiectul Dosarelor execuționale

100/2001 și 81/2002 s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în

condițiile în care petentul a refuzat să se conformeze hotărârii civile de

partaj succesoral.

Plângerea formulată de persoana

vătămată în baza art. 278

1

C. proc. pen. a fost respinsă ca

neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava prin Rezoluția nr. 105/II/2/2009 din 27 martie 2009.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale persoana vătămată a formulat plângere în fața judecătorului.

Prin Sentința penală nr. 71 din 12

iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de persoana vătămată

J.C. împotriva Rezoluției nr. 261/P/2008 din 16 februarie 2009 a Parchetului de

pe lângă Curții de Apel Suceava, menținută prin Rezoluția nr. 105/II/2/2009 din

data de 27 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, că nicio probă administrată în cauză nu relevă că

executorul judecătoresc J.Co. și-a exercitat cu rea-credință sarcinile ce-i

reveneau, cu atât mai mult cu cât petentul nu a formulat contestație la

executare împotriva niciunui act de executare silită.

Împotriva acestei sentințe persoana

vătămată a declarat recurs prin care a solicitat trimiterea dosarului la

parchet pentru continuarea cercetărilor penale față de intimat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din probele

administrate în cauză, persoana vătămată a figurat în calitate de reclamant,

alături de B.Z., P.V., J.V., B.M. și I.R. într-o cauză civilă având ca obiect

stabilirea și partajarea mesei succesorale rămasă după defunctul J.N. Întrucât

petentul nu s-a conformat hotărârii civile irevocabile, succesorii P.V. și B.Z.

au solicitat punerea în executare a Sentinței civile nr. 6003/1997, rămasă

definitivă prin Decizia civilă nr. 1715/1999 a Tribunalului Suceava,

formându-se Dosarele execuționale nr. 100/2001 și nr. 81/2002, trecându-se la

executarea silită asupra bunurilor debitorului J.C., în vederea plății sumelor

datorate cu titlu de sultă către creditori.

Executorul judecătoresc J.Co. a

procedat corect, conformându-se hotărârilor judecătorești irevocabile, a scos

la licitație imobilele atribuite inițial lui J.C. și care în final au fost

adjudecate de sora acestuia, P.V..

Nicio probă nu relevă că executorul

judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor sale, cu știință nu a îndeplinit un

act sau l-a îndeplinit în mod defectuos, în sensul art. 246 C. pen., astfel

încât, temeinic și legal, instanța de fond a respins plângerea formulată și a

menținut rezoluțiile date în cauză.

În raport de considerentele expuse,

recursul declarat va fi respins ca nefondat în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul J.C. împotriva Sentinței penale nr. 71 din 12 iunie

2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar să

plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

3 noiembrie 2009.