ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

martie 1999, reclamanții A.P., A.A. și I.E., în contradictoriu cu Consiliul

Județean Suceava și SC P. SA Suceava, au solicitat anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria

S.V. nr. 0007 din 15 iunie 1993, emis de Consiliul Județean Suceava, cu privire

la suprafața de 3.600 mp, dobândită prin moștenire de la A.M., suprafață de

teren inclusă în mod greșit în certificatul obținut de către pârâta SC P. SA

Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 76 din 23 iunie

1999, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A.P., A.A. și

I.E., în contradictoriu cu Consiliul Județean Suceava și SC P. SA Suceava,

pentru anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor Seria S.V. nr. 0007 din 15 iunie 1993.

În motivarea soluției s-a reținut că

în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar în

dosarul nr. 781/1997 al Curții de Apel Suceava (dosar între aceleași părți și

având același obiect) s-a stabilit că parcela de 0,36 ha teren, delimitată cu

roșu în schița anexă nr. 1, aparține domeniului public, iar nu reclamanților

care, conform registrului agricol din anul 1992, vol. V, figurează cu o parcelă

de 0,36 ha în locul numit Luncă, extravilan și care nu se suprapune cu terenul

atribuit societății pârâte.

S-a reținut, de asemenea și

împrejurarea că, reclamanții nu au înțeles să solicite efectuarea unei noi

expertize, deși instanța le-a pus în vedere acest lucru.

Prin decizia nr. 1093 din 19 martie

2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins

ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A.P., A.A. și I.E. împotriva

sentinței nr. 76 din 23 iunie 1999 a Curții de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ.

În considerentele acestei decizii

s-a reținut că:

- Judecătoria Suceava, prin sentința

civilă nr. 1177/1993, a respins acțiunea în revendicare, formulată de recurenții–reclamanți

împotriva pârâtei–intimate SC P. SA Suceava, cu privire la suprafața de 0,36 ha

teren situat în lunca Suceava, reținând că procesul-verbal de punere în

posesie, eliberat recurenților–reclamanți la 22 mai 1992, este lovit de

nulitate absolută, fiind greșit eliberat;

- Sentința nr. 1177/1993 a

Judecătoriei Suceava a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.

162/1998 a Curții de Apel Suceava, așa cum a fost rectificată prin încheierea

din 13 aprilie 1998, cu motivarea că terenul care formează obiectul titlului de

proprietate nr. 1604/1996, nu putea forma obiect de restituire în baza Legii

nr. 18/1991, deoarece nu a aparținut patrimoniului fostului C.A.P. Burdujeni;

- prin hotărârile sus-menționate s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat că atât punerea în posesie a

recurenților–reclamanți din 22 mai 1992, cât și titlul de proprietate nr.

160431996 eliberat pentru suprafața de 0,36 ha, pentru terenul situat în lunca

Suceava au fost făcute cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr.

18/1991, ceea ce a condus la respingerea acțiunii în revendicare;

- ulterior, recurenții–reclamanți au

formulat în anul 1994 o nouă acțiune, prin care au solicitat în baza Legii nr.

29/1990, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor Seria SV nr. 0007/1993, eliberat

intimatei–pârâte SC P. SA Suceava, cu privire la aceeași suprafață de 0,36 ha

teren, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 121/1993 a Curții de Apel

Suceava;

- Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 436/1997, admițând recursul

declarat împotriva acestei hotărâri de SC P. SA Suceava, a casat sentința, cu

trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță, în vederea efectuării unei noi

expertize;

- Curtea de Apel Suceava, în dosarul

nr. 781/1997 a respins ca nefondată acțiunea, față de concluziile consemnate în

raportul de expertiză întocmit, precum și față de renunțarea la judecată a

reclamanților, în condițiile art. 246 C. proc. civ. (sentința nr. 76 din 23

iunie 1999).

Cererea de revizuire formulată de

reclamanții A.P., A.A. și I.E., împotriva sentinței nr. 76/1999 a Curții de

Apel Suceava, a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 112 din 4

septembrie 2002, nefiind îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de art.

322 C. proc. civ.

Și această hotărâre a fost atacată

de reclamanții A.P., A.A. și I.E. cu recurs, criticând-o pentru netemeinicie,

susținând în esență că, nu au fost chemați să participe la efectuarea

expertizei; că terenul care le aparține este înscris în Registrul agricol din

anul 1992, volumul V, fila 99, motiv pentru care solicită anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, Seria

SV nr. 0007/1993, emis pentru intimata SC P. SA Suceava.

Verificând cauza, în funcție de

recursul formulat, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința nr. 112 din 4

septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins cererea de revizuire formulată de reclamanți, nefiind

îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de

reclamanți nu se referă la nerespectarea de către instanța de judecată a

prevederilor art. 322 C. proc. civ., ci la probleme de fond, pentru care există

autoritate de lucru judecat.

Așadar, soluția adoptată este legală

și temeinică, iar recursul nefondat urmând să fie respins, cu obligarea

recurenților la plata sumei de 4.176.000 lei cheltuieli de judecată către

intimata SC P. SA Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.P.,

A.A. și I.E. împotriva sentinței nr. 112 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenții la plata sumei de

4.176.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata SC P. SA Suceava.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2003.