ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3133/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 înregistrată la data de 11 august 2004 la Tribunalul Suceava reclamantul R.J. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Suceava solicitând restituirea imobilelor construcție și teren aparținând C.F. (parcelele 588/1, 588/5 și 588/2) proprietatea sa în calitate de nepot de fiu și care au aparținut bunicilor paterni, preluate abuziv, solicitând despăgubiri pentru construcții și restituirea în natură a terenurilor aproximativ de 1500 mp. Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu a răspuns notificării în termen de 60 de zile.

Prin sentința civilă nr. 139 din 1 martie 2005 Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca inadmisibilă motivând că dispoziția nu a fost emisă, situație în care acțiunea este introdusă prematur. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, susținând în esență că pârâta era obligată să răspundă notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de lege. Prin decizia civilă nr. 931 din 4 octombrie 2005 Curtea de Apel Suceava a respins apelul confirmând hotărârea instanței de fond, în baza acelorași considerente. Mai susține curtea de apel că bunul face parte din domeniul public iar despăgubirile urmează regimul juridic prevăzut de Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.

Deși nu sunt indicate motivele de recurs conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., prezentarea criticilor invocate permite încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, reclamantul arată că prin actele și lucrările dosarului a demonstrat că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar pârâta era obligată să răspundă notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de această lege. Recursul este fondat. Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 modificată prin Legea nr. 247/2005 și republicată, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat.

În lumina dispozițiilor legale conținute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala numerotare art. 25) legiuitorul a considerat că termenul în care unitatea deținătoare trebuie să răspundă notificării persoanei îndreptățite este imperativ. Prin urmare, introducerea acțiunii în instanță nu era condiționată de emiterea unui răspuns la notificare, câtă vreme expirase termenul în care unitatea sesizată cu notificare era ținută să răspundă. Având în vedere că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au intrat în cercetarea fondului și nu au stabilit dacă reclamantul este îndreptățit sau nu la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, Înalta Curte va admite recursul și în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc.

civ. va casa decizia recurată. În baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, Înalta Curte va admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Pentru considerentele expuse recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul R.J. împotriva deciziei civile nr. 931 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia recurată. Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 139 din 1 martie 2005 a Tribunalului Suceava, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2006.