ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3133/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 înregistrată la data de 11 august 2004 la

Tribunalul Suceava reclamantul R.J. a chemat în judecată pe pârâta Primăria

municipiului Suceava solicitând restituirea imobilelor construcție și teren

aparținând C.F. (parcelele 588/1, 588/5 și 588/2) proprietatea sa în calitate

de nepot de fiu și care au aparținut bunicilor paterni, preluate abuziv,

solicitând despăgubiri pentru construcții și restituirea în natură a

terenurilor aproximativ de 1500 mp.

Pârâta nu s-a conformat

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu a răspuns notificării în termen de 60 de

zile.

Prin sentința civilă nr. 139 din 1

martie 2005 Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca inadmisibilă motivând că

dispoziția nu a fost emisă, situație în care acțiunea este introdusă prematur.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul a declarat apel, susținând în esență că pârâta era obligată să

răspundă notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de lege.

Prin decizia civilă nr. 931 din 4

octombrie 2005 Curtea de Apel Suceava a respins apelul confirmând hotărârea

instanței de fond, în baza acelorași considerente. Mai susține curtea de apel

că bunul face parte din domeniul public iar despăgubirile urmează regimul

juridic prevăzut de Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs.

Deși nu sunt indicate motivele de

recurs conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., prezentarea criticilor

invocate permite încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, reclamantul arată că prin

actele și lucrările dosarului a demonstrat că este persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar pârâta era

obligată să răspundă notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de această

lege.

Recursul este fondat.

Pornind de la rațiunea adoptării

Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 modificată prin Legea nr. 247/2005 și

republicată, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că

prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite

de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat.

În lumina dispozițiilor legale

conținute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în actuala numerotare

art. 25) legiuitorul a considerat că termenul în care unitatea deținătoare

trebuie să răspundă notificării persoanei îndreptățite este imperativ.

Prin urmare, introducerea acțiunii

în instanță nu era condiționată de emiterea unui răspuns la notificare, câtă

vreme expirase termenul în care unitatea sesizată cu notificare era ținută să

răspundă.

Având în vedere că nici prima

instanță și nici instanța de apel nu au intrat în cercetarea fondului și nu au

stabilit dacă reclamantul este îndreptățit sau nu la măsuri reparatorii în baza

Legii nr. 10/2001, Înalta Curte va admite recursul și în baza art. 304 pct. 9

și art. 312 C. proc. civ. va casa decizia recurată.

În baza art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, Înalta Curte va

admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la

același tribunal.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul R.J. împotriva

deciziei civile nr. 931 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă.

Casează decizia recurată.

Admite

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 139 din 1 martie

2005 a Tribunalului Suceava, secția civilă.

Desființează sentința și trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2006.