ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4483/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Suceava la data de 11 august 2004, reclamantul R.J. a solicitat obligarea

Primăriei Municipiului Suceava la restituirea imobilelor, construcție și teren,

aparținând C.F. nr. 1166 și 949, respectiv a parcelelor nr. 588/1, 588/5 și

588/2, care au constituit proprietatea bunicilor paterni, R.L. și R.M., fiind

preluate abuziv de stat.

Deși notificată în termenul prevăzut

de Legea nr. 10/2001, pârâta nu i-a răspuns.

Prin sentința civilă nr. 139 din 1

martie 2005, Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca inadmisibilă, cu

motivarea că demersul reclamantului în justiție este prematur în lipsa unei

dispoziții emisă de unitatea notificată.

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Suceava prin decizia

civilă nr. 931 din 4 octombrie 2005, în baza acelorași considerente.

Prin decizia civilă nr. 3133 din 24

martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

reclamant și a desființat ambele hotărâri pronunțate în cauză, trimițând cauza

primei instanțe pentru rejudecarea în fond.

Reinvestit astfel, Tribunalul

Suceava prin sentința civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a admis în parte

acțiunea și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul casă (demolat), situat în municipiul Suceava,

nr. 1042, identic cu p.c. 588/1 din C.F. 1166 a comunei cadastrale Suceava, și teren, identic cu p.f. nr. 588/5, 588/1 din C.F. nr. 1166 și nr. 588/2 din C.F.

nr. 949 a comunei cadastrale Suceava. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata

cheltuielilor de judecată de 987 lei.

Prima instanță a reținut că

reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra

imobilelor în litigiu, cât și dovada calității sale de moștenitor al acestora,

că imobilele au fost preluate de stat în temeiul deciziei nr. 223/1974

combinate cu dispozițiile Decretului nr. 409/1955, ale Legii nr. 59/1974 și ale

H.C.M. nr. 1676/1959, cum rezultă din decizia nr. 309 din 25 iunie 1979, astfel

încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr.

10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, ce

urmează a fi stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Sentința a fost criticată în apel de

ambele părți din proces.

Prin decizia civilă nr. 115 din 09

octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiului Suceava prin

Primar, a admis apelul reclamantului R.J., a schimbat în parte sentința civilă

nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că a c

onstatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român,

respectiv

pentru imobilul casă, în suprafață de 188 mp, demolat, situat în

municipiul Suceava nr. 1042, identic cu parcela

de clădire nr. 388/1 din C.F. nr.

1166 a comunei cadastrale Suceava, și pentru imobilele

terenuri, în suprafață de 357

mp, identice cu parcelele funciare nr. 588/1, 588/5

din C.F. nr.1166 și parcela 588/2 din C.F. nr.

949 ambele ale comunei cadastrale

Suceava, a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței, obligând pârâtul să

plătească

reclamantului suma de 1331,10 lei cheltuieli de judecată de la prima

instanță

(în loc de 987 lei) și suma de 7831 lei cheltuieli de judecată din apel.

Concluziile raportului de

expertiză efectuat în apel de expert T.P., au evidențiat că suprafața

revendicată de reclamant este amplasamentul parcelei nr.588/1, 588/2 și 588/5

în suprafață totală de 357 mp compuși din 141 mp și 216 mp (ocupată de Parcul

Trandafirilor)

, suprafață pe care se găsesc amplasate

o parte din

carosabil, trotuare,

parc, fiind traversate de rețele

de gaz, electrică și apă.

Față de aceste constatări,

reclamantul a fost de acord că terenul nu poate fi restituit în natură,

solicitând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

În ce privește cuantumul

cheltuielilor de judecată de la prima instanță, instanța, verificând lucrările

dosarului de fond a constatat că nu au fost avute în vedere cheltuielile de

transport București - Suceava și cheltuielile de cazare efectuate de reclamant

la 17/18 ianuarie 2007, de 110 și, respectiv, de 233,40 lei.

Contrar susținerilor pârâtului,

cererea reclamantului nu a rămas fără obiect prin emiterea dispoziției nr. 1317

din 28 aprilie 2006, câtă vreme la acel moment cauza se afla pe rolul primei

instanțe după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, nu se poate reține lipsa de obiect a cererii, întrucât aceasta a

vizat și întinderea dreptului părții, iar terenul identificat de expertiza topo

– cadastrală măsoară 357 mp, iar nu 212 mp, cât s-a menționat în dispoziție.

Împotriva deciziei civile nr. 115

din 09 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a declarat recurs pârâtul, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Acesta a arătat că, instanța de apel

în mod greșit a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă

nr. 1042 identic cu parcela de clădire nr. 388/1 in

suprafață de 188 mp.

Prin notificarea nr. 456/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001

reclamantul a solicitat restituirea in natură a terenului identic cu parcela de

clădire nr. 588/5

aparținând C.F. 1166 și

588/2 aparținând C.F. nr. 949 precum și despăgubiri bănești pentru casa nr.

1042

identică cu parcela de clădire nr. 588/1 din C.F. nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava.

Se mai arată că, deși din expertiza

întocmită de către expert T.P., rezultă că suprafața parcelelor 588/1 clădire,

588/5 clădire și 588/2 clădire calculată grafic are suprafața de 357 mp,

instanța de judecată a acordat măsuri reparatorii pentru imobilul casă nr. 1042

în suprafață de 188 mp (suprafață ce rezultă din Decizia Consiliului Popular al

Județului Suceava nr. 309 din 25 iunie 1979 prin care a fost aprobată preluarea

și trecerea in proprietatea statului a casei de locuit cu etaj situată în

municipiul Suceava, aparținând lui J.R.), prin urmare parcela nr. 588/1 fiind

înscrisă încă o dată alături de parcelele nr. 588/5 și 588/2 pentru care

instanța de judecată a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii.

Al doilea motiv de recurs a vizat

cuantumul cheltuielilor de judecată din apel care nu ar totaliza 7831 lei, ci 6641,6

lei.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit, pentru

următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 115 din 09

octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a schimbat în parte sentința civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că a c

onstatat că

reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilele preluate abuziv de Statul Român,

respectiv pentru imobilul

casă, în suprafață de 188 mp, demolat, situat în

municipiul Suceava nr. 1042, identic cu parcela de clădire nr. 588/1

din C.F. nr.

1166 a comunei cadastrale Suceava, și pentru imobilele

terenuri, în suprafață de 357 mp, identice cu

parcelele funciare nr. 588/1, 588/5

din

C.F. nr. 1166 și parcela 588/2 din C.F. nr. 949 ambele ale comunei cadastrale

Suceava.

În mod corect, instanțele au

stabilit că, imobilele au fost preluate de stat în temeiul deciziei nr. 223/1974

combinate cu dispozițiile Decretului nr. 409/1955, ale Legii nr. 59/1974 și ale

H.C.M. nr. 1676/1959, cum rezultă din decizia nr. 309 din 25 iunie 1979, astfel

încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr.

10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent.

I

nstanța de apel a stabilit drept

obiective ale expertizei: măsurarea și identificarea cu exactitate a imobilelor

ce fac obiectul cererii reclamantului, stabilirea situației juridice a

acestora, dacă există construcții pe terenuri și identificarea proprietarului

actual și dacă terenurile sunt afectate de utilități publice.

Concluziile raportului de expertiză

au evidențiat că suprafața revendicată de reclamant este amplasamentul parcelei

nr. 588/1, 588/2 și 588/5 în suprafață totală de 357 mp compuși din 141 mp

(str. P. ce include și trotuarul) și 216 mp (ocupată de Parcul Trandafirilor)

, iar p

e o parte din

parcelele de teren

se

găsesc amplasate rețeaua electrică de 20 kw și rețeaua de gaz, iar pe partea de

carosabil și trotuar se găsesc

amplasate mai multe rețele de apă, astfel că, în mod just, instanța de apel a

stabilit că se impune acordarea de măsuri reparatorii pentru acest teren de 357

mp.

În ceea ce

privește imobilul-casă (demolată)

, în suprafață de 188 mp, situată în

municipiul Suceava nr. 1042, identică cu parcela de clădire nr. 588/1

din C.F. nr.

1166 a comunei cadastrale Suceava, din Decizia Consiliului

Popular al Județului Suceava nr. 309 din 25 iunie 1979 rezultă că a fost

aprobată preluarea și trecerea in proprietatea statului a casei de locuit cu

etaj situată în municipiul Suceava, aparținând lui J.R., astfel că reclamantul

este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii și pentru acest imobil –

casă demolată.

Față de aceste

aspecte, se constată că instanța de apel a soluționat cauza în mod corect,

critica de nelegalitate adusă de recurent, vizând dubla despăgubire pentru

același imobil fiind nefondată.

Al doilea motiv de

recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel

reclamantului.

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în speță, partea care cade în pretențiuni

va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Dispoziția legală menționată prevede

o singură condiție pentru obligarea uneia dintre părțile litigante la plata

cheltuielilor avansate de cealaltă parte pe parcursul desfășurării procesului,

anume faptul ca aceasta să fi căzut în pretenții, adică să fi pierdut procesul.

Cu alte cuvinte, obligația de plată

a cheltuielilor de judecată se fundamentează, în mod exclusiv, pe ideea de

culpă procesuală care aparține acelei părți care a ocazionat, în mod nelegal,

declanșarea unei proceduri judiciare, iar faptul pierderii procesului se

dovedește cu însăși cuprinsul hotărârii judecătorești prin care acesta s-a

finalizat.

Or, în cauză, prin atitudinea sa,

pârâtul Municipiul Suceava prin Primar nu și-a îndeplinit obligația legală ce

îi revenea, ceea ce a dus la declanșarea acțiunii judiciare, fiind dovedită

culpa sa procesuală și, pe cale de consecință, acesta datorează reclamantului cheltuielile

de judecată avansate la fond și apel, cheltuieli în cuantum de 7831 lei, corect

însumate de către instanța de apel, pe baza tuturor documentelor justificative

existente la dosarul cauzei.

Față de toate aceste

considerente, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei recurate în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.

Văzând și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligă pârâtul să plătească reclamantului

suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul

declarat de pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA, PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile

nr. 115 din 09 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul pârât MUNICIPIUL SUCEAVA, PRIN

PRIMAR la plata a 1000 lei către intimatul reclamant R.J., reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

septembrie 2010.