ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4483/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 11 august 2004, reclamantul R.J. a solicitat obligarea Primăriei Municipiului Suceava la restituirea imobilelor, construcție și teren, aparținând C.F. nr. 1166 și 949, respectiv a parcelelor nr. 588/1, 588/5 și 588/2, care au constituit proprietatea bunicilor paterni, R.L. și R.M., fiind preluate abuziv de stat. Deși notificată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, pârâta nu i-a răspuns. Prin sentința civilă nr. 139 din 1 martie 2005, Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că demersul reclamantului în justiție este prematur în lipsa unei dispoziții emisă de unitatea notificată.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 931 din 4 octombrie 2005, în baza acelorași considerente. Prin decizia civilă nr. 3133 din 24 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant și a desființat ambele hotărâri pronunțate în cauză, trimițând cauza primei instanțe pentru rejudecarea în fond. Reinvestit astfel, Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă (demolat), situat în municipiul Suceava, nr. 1042, identic cu p.c. 588/1 din C.F.

1166 a comunei cadastrale Suceava, și teren, identic cu p.f. nr. 588/5, 588/1 din C.F. nr. 1166 și nr. 588/2 din C.F. nr. 949 a comunei cadastrale Suceava. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 987 lei. Prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilelor în litigiu, cât și dovada calității sale de moștenitor al acestora, că imobilele au fost preluate de stat în temeiul deciziei nr. 223/1974 combinate cu dispozițiile Decretului nr. 409/1955, ale Legii nr. 59/1974 și ale H.C.M. nr. 1676/1959, cum rezultă din decizia nr. 309 din 25 iunie 1979, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, ce urmează a fi stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Sentința a fost criticată în apel de ambele părți din proces. Prin decizia civilă nr. 115 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiului Suceava prin Primar, a admis apelul reclamantului R.J., a schimbat în parte sentința civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că a c onstatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român, respectiv pentru imobilul casă, în suprafață de 188 mp, demolat, situat în municipiul Suceava nr. 1042, identic cu parcela de clădire nr. 388/1 din C.F. nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava, și pentru imobilele terenuri, în suprafață de 357 mp, identice cu parcelele funciare nr. 588/1, 588/5 din C.F.

nr.1166 și parcela 588/2 din C.F. nr. 949 ambele ale comunei cadastrale Suceava, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 1331,10 lei cheltuieli de judecată de la prima instanță (în loc de 987 lei) și suma de 7831 lei cheltuieli de judecată din apel. Concluziile raportului de expertiză efectuat în apel de expert T.P., au evidențiat că suprafața revendicată de reclamant este amplasamentul parcelei nr.588/1, 588/2 și 588/5 în suprafață totală de 357 mp compuși din 141 mp și 216 mp (ocupată de Parcul Trandafirilor) , suprafață pe care se găsesc amplasate o parte din carosabil, trotuare, parc, fiind traversate de rețele de gaz, electrică și apă.

Față de aceste constatări, reclamantul a fost de acord că terenul nu poate fi restituit în natură, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. În ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată de la prima instanță, instanța, verificând lucrările dosarului de fond a constatat că nu au fost avute în vedere cheltuielile de transport București - Suceava și cheltuielile de cazare efectuate de reclamant la 17/18 ianuarie 2007, de 110 și, respectiv, de 233,40 lei. Contrar susținerilor pârâtului, cererea reclamantului nu a rămas fără obiect prin emiterea dispoziției nr. 1317 din 28 aprilie 2006, câtă vreme la acel moment cauza se afla pe rolul primei instanțe după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate reține lipsa de obiect a cererii, întrucât aceasta a vizat și întinderea dreptului părții, iar terenul identificat de expertiza topo – cadastrală măsoară 357 mp, iar nu 212 mp, cât s-a menționat în dispoziție.

Împotriva deciziei civile nr. 115 din 09 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs pârâtul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Acesta a arătat că, instanța de apel în mod greșit a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă nr. 1042 identic cu parcela de clădire nr. 388/1 in suprafață de 188 mp. Prin notificarea nr. 456/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantul a solicitat restituirea in natură a terenului identic cu parcela de clădire nr. 588/5 aparținând C.F. 1166 și 588/2 aparținând C.F. nr. 949 precum și despăgubiri bănești pentru casa nr. 1042 identică cu parcela de clădire nr. 588/1 din C.F.

nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava. Se mai arată că, deși din expertiza întocmită de către expert T.P., rezultă că suprafața parcelelor 588/1 clădire, 588/5 clădire și 588/2 clădire calculată grafic are suprafața de 357 mp, instanța de judecată a acordat măsuri reparatorii pentru imobilul casă nr. 1042 în suprafață de 188 mp (suprafață ce rezultă din Decizia Consiliului Popular al Județului Suceava nr. 309 din 25 iunie 1979 prin care a fost aprobată preluarea și trecerea in proprietatea statului a casei de locuit cu etaj situată în municipiul Suceava, aparținând lui J.R.), prin urmare parcela nr. 588/1 fiind înscrisă încă o dată alături de parcelele nr. 588/5 și 588/2 pentru care instanța de judecată a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii.

Al doilea motiv de recurs a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată din apel care nu ar totaliza 7831 lei, ci 6641,6 lei. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 115 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a schimbat în parte sentința civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că a c onstatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român, respectiv pentru imobilul casă, în suprafață de 188 mp, demolat, situat în municipiul Suceava nr. 1042, identic cu parcela de clădire nr. 588/1 din C.F.

nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava, și pentru imobilele terenuri, în suprafață de 357 mp, identice cu parcelele funciare nr. 588/1, 588/5 din C.F. nr. 1166 și parcela 588/2 din C.F. nr. 949 ambele ale comunei cadastrale Suceava. În mod corect, instanțele au stabilit că, imobilele au fost preluate de stat în temeiul deciziei nr. 223/1974 combinate cu dispozițiile Decretului nr. 409/1955, ale Legii nr. 59/1974 și ale H.C.M. nr. 1676/1959, cum rezultă din decizia nr. 309 din 25 iunie 1979, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent. I nstanța de apel a stabilit drept obiective ale expertizei: măsurarea și identificarea cu exactitate a imobilelor ce fac obiectul cererii reclamantului, stabilirea situației juridice a acestora, dacă există construcții pe terenuri și identificarea proprietarului actual și dacă terenurile sunt afectate de utilități publice.

Concluziile raportului de expertiză au evidențiat că suprafața revendicată de reclamant este amplasamentul parcelei nr. 588/1, 588/2 și 588/5 în suprafață totală de 357 mp compuși din 141 mp (str. P. ce include și trotuarul) și 216 mp (ocupată de Parcul Trandafirilor) , iar p e o parte din parcelele de teren se găsesc amplasate rețeaua electrică de 20 kw și rețeaua de gaz, iar pe partea de carosabil și trotuar se găsesc amplasate mai multe rețele de apă, astfel că, în mod just, instanța de apel a stabilit că se impune acordarea de măsuri reparatorii pentru acest teren de 357 mp. În ceea ce privește imobilul-casă (demolată) , în suprafață de 188 mp, situată în municipiul Suceava nr. 1042, identică cu parcela de clădire nr. 588/1 din C.F.

nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava, din Decizia Consiliului Popular al Județului Suceava nr. 309 din 25 iunie 1979 rezultă că a fost aprobată preluarea și trecerea in proprietatea statului a casei de locuit cu etaj situată în municipiul Suceava, aparținând lui J.R., astfel că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii și pentru acest imobil – casă demolată. Față de aceste aspecte, se constată că instanța de apel a soluționat cauza în mod corect, critica de nelegalitate adusă de recurent, vizând dubla despăgubire pentru același imobil fiind nefondată. Al doilea motiv de recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel reclamantului. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., aplicabile în speță, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Dispoziția legală menționată prevede o singură condiție pentru obligarea uneia dintre părțile litigante la plata cheltuielilor avansate de cealaltă parte pe parcursul desfășurării procesului, anume faptul ca aceasta să fi căzut în pretenții, adică să fi pierdut procesul. Cu alte cuvinte, obligația de plată a cheltuielilor de judecată se fundamentează, în mod exclusiv, pe ideea de culpă procesuală care aparține acelei părți care a ocazionat, în mod nelegal, declanșarea unei proceduri judiciare, iar faptul pierderii procesului se dovedește cu însăși cuprinsul hotărârii judecătorești prin care acesta s-a finalizat.

Or, în cauză, prin atitudinea sa, pârâtul Municipiul Suceava prin Primar nu și-a îndeplinit obligația legală ce îi revenea, ceea ce a dus la declanșarea acțiunii judiciare, fiind dovedită culpa sa procesuală și, pe cale de consecință, acesta datorează reclamantului cheltuielile de judecată avansate la fond și apel, cheltuieli în cuantum de 7831 lei, corect însumate de către instanța de apel, pe baza tuturor documentelor justificative existente la dosarul cauzei. Față de toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei recurate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a se respinge, ca nefondat, recursul. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA, PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 115 din 09 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul pârât MUNICIPIUL SUCEAVA, PRIN PRIMAR la plata a 1000 lei către intimatul reclamant R.J., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.