ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2007

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea , reclamanta SC S.C. SRL a chemat în judecată A.R. R. și Agenția Râmnicu-Vâlcea a A.R.R. pentru ca Instanța să dispună anularea adreselor emise de pârâte, privind suspendarea licenței de transport rutier pe o perioadă de 3 luni, înlăturarea anularii licenței de execuție traseu pe ruta Bărbătești - Râmnicu-Vâlcea , precum și obligarea pârâtelor la emiterea licențelor de execuție pentru traseul arătat. În motivarea cererii s-a susținut faptul că reclamanta este titulara licenței de transport rutier începând cu data de 20 februarie 2003, cu valabilitate până la data de 19 februarie 2008, cu vize anuale și a licenței de execuție pentru traseu valabilă până la data de 30 iunie 2005, dată după care s-a organizat licitația pentru atribuire trasee, licitație care a fost câștigată de societatea reclamantă.

S-a mai precizat faptul că, în urma contestației formulate de SC H. SRL, a fost anulată licența de execuție traseu obținută în urma licitației electronice, situație pe care reclamanta a contestat-o, întrucât la data participării la licitație îndeplinea toate cerințele pentru participarea la aceasta și în mod greșit, autoritatea pârâtă a anulat licența sa și a declarat câștigătoare a licitației pe următoarea clasată. Prin întâmpinarea formulată, A.R.R. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Agenției A.R.R. Vâlcea, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, precum și excepția lipsei de obiect și a solicitat introducerea în cauză a D.G.T.R., a M.T.C.T.

și a I.G.C.T. I., având în vedere dispozițiile privind Metodologia de atribuire electronică a licențelor de execuție. Judecătoria Râmnicu-Vâlcea , prin sentința civilă nr. 5315 din 2 noiembrie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată în fața Curții de Apel Pitești și a solicitat și suspendarea executării actelor administrative care fac obiectul cererii de chemare în judecată, arătând situația de fapt și iminența producerii unor pagube importante, datorită anulării licenței de execuție traseu Râmnicu-Vâlcea - Bărbătești. Curtea de Apel Pitești, prin sentința nr. 31/ F/ C din 20 martie 2006, a admis în parte acțiunea formulată, constatând faptul că reclamanta este câștigătoarea licitației și a respins excepțiile invocate de pârâtă și cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut faptul că reclamanta este beneficiara licenței de execuție pentru traseul Râmnicu-Vâlcea - Bunești - Bărbătești, cu valabilitate de la data de 25 martie 2003 la 31 martie 2004, prelungită până la data de 31 martie 2005, precum și beneficiara licenței de transport, cu valabilitate pentru perioada 20 februarie 2003 - 19 februarie 2008, licență cu vize anuale, ultima viză fiind acordată la data de 25 aprilie 2005. Totodată, s-a reținut faptul că pârâta ARR a recunoscut faptul că a revocat măsura suspendării dispusă, primul capăt al cererii de chemare în judecată, rămânând astfel fără obiect, iar reclamanta beneficiază de vechime neîntreruptă, conform dispozițiilor legale.

Excepțiile invocate au fost respinse de Instanța de Fond întrucât a rezultat, din probele administrate, faptul că acțiunea a fost depusă în termen, a fost îndeplinită procedura prealabilă, iar pârâtele chemate în judecată au calitate procesuală pasivă și nu este necesară introducerea în cauză și a altor pârâți. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL și pârâta A.R.R., criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs formulate de SC S.C. SRL s-a susținut faptul că, în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, întrucât reclamanta a făcut dovada iminenței unei pagube și a cazului bine justificat, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispoziția legală invocată.

A.R.R. a susținut, în cadrul motivelor de recurs dezvoltate, faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea privind introducerea în cauză a părților arătate, întrucât ARR nu poate emite alte licențe în condițiile în care rezultatele validate de Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor rămân neschimbate. Prin Decizia nr. 4021 din 15 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză a respins recursurile formulate ca nefondate. În motivarea soluției Instanța de Recurs a reținut că în privința recursului formulat de recurenta SC S.C.

SRL, se constată faptul că cererea de suspendare a actelor administrative contestate, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în sensul că simpla reluare a motivelor de nelegalitate a actelor contestate și a faptului că deține mijloace de transport în sistem leasing, nu sunt motive suficiente și necesare pentru admiterea cererii. În ceea ce privește recursul A.R.R., Înalta Curte a apreciat următoarele. Critica privind respingerea cererii de introducere în cauză a părților arătate, este neîntemeiată și nu poate fi întrucât în conformitate cu dispozițiile prevăzute de H.G.

nr. 625/1998 privind organizarea și funcționarea A.R.R., această instituție publică cu personalitate juridică este desemnată să asigure, în principal, inspecția și controlul în trafic, al stării tehnice a autovehiculelor rutiere și remorcilor, precum și al îndeplinirii condițiilor de operare a transporturilor rutiere, licențierea operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor tehnice și a reglementărilor specifice transporturilor rutiere, pe baza împuternicirii date de M.T. conform prevederilor art. 3 alin (2) din O.G. nr. 95/1998 privind înființarea unor instituții publice în subordinea M.T. Cu privire la critica ce vizează nepronunțarea Instanței de Fond pe excepția lipsei de obiect și cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile, Înalta Curte a constatat că sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.

Instanța de Fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, a stabilit situația de fapt existentă și văzând actele emise de autoritatea pârâtă, a dispus în consecință, cu respectarea prevederilor art. 18 alin (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește plângerea prealabilă, Înalta Curte a constatat faptul că societatea reclamantă s-a adresat cu plângere prealabilă la data de 28 martie 2005 societății pârâte, care a și răspuns la data de 18 aprilie 2005 prin Adresa nr. 18476, în sensul că poate reacorda licența de transport rutier. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC H. SRL Râmnicu-Vâlcea, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) punctul 1 C. proc.

civ., arătând, în esență, că nu a fost citată la judecarea cauzei în fond și recurs, deși în considerentele sentinței nr. 31/ F/ C din 20 martie 2006 a Curții de Apel Pitești, precum și în cele ale Deciziei nr. 4021 din 15 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se face referire la societatea contestatoare SC H. SRL. Contestația este inadmisibilă. Analizând cu întâietate admisibilitatea contestației în anulare, în raport de prevederile art. 317 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ. și față de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ. contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată împotriva oricăror hotărâri judecătorești irevocabile, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

În speță, contestatoarea invocă o altă situație juridică și anume aceea că nu a fost citată nici la judecata cauzei în fond și nici în faza procesuală a recursului, reclamând, de fapt, neintroducerea sa în cauză, în calitate de parte. În conformitate cu principiul disponibilității, reclamanta SC S.C. SRL a stabilit cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată, înțelegând să se judece în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și A.R.R. - Agenția Râmnicu-Vâlcea față de care s-au îndeplinit toate actele de procedură în cadrul tuturor etapelor procesuale parcurse în judecarea prezentei cauze, fiind legal citate pentru ziua când s-a judecat pricina atât în fond cât și în recurs.

De altfel, pentru ca acest motiv de anulare a unei hotărâri judecătorești să aibă eficiență juridică trebuie ca nelegala citare să se refere la „partea" care invocă acest fapt pe calea contestației în anulare și care dovedește și existența unei vătămări, în sensul că dacă ar fi fost legal citată, ar fi putut formula apărări de natură a înclina soluția pronunțată în favoarea ei. În mod corect Instanța de Fond a reținut că nu se impune introducerea în cauză a altor persoane, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, autoritățile pârâte fiind cele care au competența de a pune în executare soluția pronunțată, aspect menținut și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. În aceste condiții, este evident că acest motiv al contestației în anulare, fiind reglementat de dispoziții exprese, de strictă interpretare, nu poate fi invocat decât de către una dintre părțile dosarului, contestatoarea neavând calitate procesuală în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare întemeiată pe art. 317 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ. și o va respinge ca inadmisibilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC H. SRL Râmnicu-Vâlcea, împotriva Deciziei nr. 4021 din 15 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.