ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4091/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4091/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra conflictului negativ de competență
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1019 din 12
noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a
declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii formulată de
reclamanta Editura Didactică și Pedagogică R.A. în contradictoriu cu pârâta
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, având ca
obiect anularea deciziei nr. 3960 din 5 februarie 2007 emisă de pârâtă, prin
care a fost respinsă plângerea sa împotriva procesului verbal de control
financiar din 6 decembrie 2006.
Instanța a reținut că soluția se impune,
în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cu
împrejurarea că în cauză se contestă un act de control fiscal prin care s-au
stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale ce depășesc suma de 500.000
lei.
La rândul său, Curtea de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
1545 din 20 mai 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată de
pârâtă, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea
Tribunalului București, secția a IX-a, și a înaintat dosarul Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a
soluționa conflictul negativ de competență ce se constată a fi ivit.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a
reținut că obiectul acțiunii îl constituie acțiunea în anulare a
procesului-verbal de control financiar și a deciziei pronunțate în soluționarea
plângerii prealabile, însă actul de control financiar nu constituie un act
administrativ fiscal de impunere, ci de constatare, întrucât în urma
constatărilor s-au dispus măsuri care constituie obligații de a face, iar nu de
a da, neimpunându-se obligații de plată a taxelor și impozitelor într-un anumit
cuantum, valoarea debitelor urmând a se stabili după executarea măsurilor dispuse
prin actul de control.
Având în vedere că în cauză nu se aplică
criteriul valoric, în raport cu calitatea de autoritate publică locală a
emitentului actului contestat, instanța a concluzionat că este atrasă incidența
prevederilor art. 10 alin. (1) teza I C. proc. civ., care dispune în sensul că
tribunalul are competența judecării pricinii în primă instanță.
În soluționarea conflictului de
competență ivit, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București pentru următoarele considerente:
În cererea de chemare în judecată a fost
contestat procesul-verbal de control financiar și decizia emisă prin
soluționarea plângerii prealabile formulate de reclamantă.
Prin procesul-verbal de control financiar
au fost făcute constatări și s-au stabilit măsuri, dar, așa cum chiar
reclamanta a obiectat în plângerea prealabilă, nu s-a efectuat un control
fiscal conform O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare.
Și intimata-pârâtă, în decizia nr. 3960
din 5 februarie 2007, a arătat că pentru sumele reprezentând venituri
neînregistrate, TVA, activitatea de inspecție fiscală este învestită să se
pronunțe dacă regia avea obligația să înregistreze veniturile și T.V.A.-ul
aferent.
Se poate observa că prin procesul verbal
de control financiar au fost stabilite obligații de a face iar în cuprinsul
acestuia au fost făcute constatări privind execuția bugetului de venituri și
cheltuieli, administrarea și gestionarea resurselor materiale și financiare și
respectarea disciplinei financiar-contabile, calitatea managementului.
Atât controlul cât și procesul-verbal de
control financiar au fost efectuate în baza Ordinului Ministrului Finanțelor
Publice nr. 889/2005 prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru
aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor
Publice, iar controlul financiar se efectuează în legătură cu îndeplinirea
obligațiilor financiare și fiscale față de stat, dar de regulă, controlul
financiar precede inspecția fiscală.
Prin urmare, pentru că prin
procesul-verbal de control financiar nu au fost stabilite sume de plată sau
contribuții la bugetul de stat ci numai au fost făcute constatări, competența
de soluționare a cererii, având în vedere că actul este emis de o autoritate
publică locală, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004,
aparține tribunalului, respectiv Tribunalului București, secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei privind pe reclamanta Editura Didactică și Pedagogică R.A. și pârâta
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în favoarea
Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13
noiembrie 2008.