ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4091/2008

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1019 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii formulată de reclamanta Editura Didactică și Pedagogică R.A.

în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, având ca obiect anularea deciziei nr. 3960 din 5 februarie 2007 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă plângerea sa împotriva procesului verbal de control financiar din 6 decembrie 2006. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cu împrejurarea că în cauză se contestă un act de control fiscal prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale ce depășesc suma de 500.000 lei.

La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1545 din 20 mai 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a, și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a soluționa conflictul negativ de competență ce se constată a fi ivit.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie acțiunea în anulare a procesului-verbal de control financiar și a deciziei pronunțate în soluționarea plângerii prealabile, însă actul de control financiar nu constituie un act administrativ fiscal de impunere, ci de constatare, întrucât în urma constatărilor s-au dispus măsuri care constituie obligații de a face, iar nu de a da, neimpunându-se obligații de plată a taxelor și impozitelor într-un anumit cuantum, valoarea debitelor urmând a se stabili după executarea măsurilor dispuse prin actul de control. Având în vedere că în cauză nu se aplică criteriul valoric, în raport cu calitatea de autoritate publică locală a emitentului actului contestat, instanța a concluzionat că este atrasă incidența prevederilor art. 10 alin. (1) teza I C. proc.

civ., care dispune în sensul că tribunalul are competența judecării pricinii în primă instanță. În soluționarea conflictului de competență ivit, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru următoarele considerente: În cererea de chemare în judecată a fost contestat procesul-verbal de control financiar și decizia emisă prin soluționarea plângerii prealabile formulate de reclamantă. Prin procesul-verbal de control financiar au fost făcute constatări și s-au stabilit măsuri, dar, așa cum chiar reclamanta a obiectat în plângerea prealabilă, nu s-a efectuat un control fiscal conform O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare. Și intimata-pârâtă, în decizia nr. 3960 din 5 februarie 2007, a arătat că pentru sumele reprezentând venituri neînregistrate, TVA, activitatea de inspecție fiscală este învestită să se pronunțe dacă regia avea obligația să înregistreze veniturile și T.V.A.-ul aferent.

Se poate observa că prin procesul verbal de control financiar au fost stabilite obligații de a face iar în cuprinsul acestuia au fost făcute constatări privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli, administrarea și gestionarea resurselor materiale și financiare și respectarea disciplinei financiar-contabile, calitatea managementului. Atât controlul cât și procesul-verbal de control financiar au fost efectuate în baza Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 889/2005 prin care au fost aprobate Normele metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar controlul financiar se efectuează în legătură cu îndeplinirea obligațiilor financiare și fiscale față de stat, dar de regulă, controlul financiar precede inspecția fiscală.

Prin urmare, pentru că prin procesul-verbal de control financiar nu au fost stabilite sume de plată sau contribuții la bugetul de stat ci numai au fost făcute constatări, competența de soluționare a cererii, având în vedere că actul este emis de o autoritate publică locală, în conformitate cu art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, aparține tribunalului, respectiv Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Editura Didactică și Pedagogică R.A. și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.