ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4938/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4938/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
conflictului negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3127
din 18 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat
în favoarea Curții de Apel București – competența soluționării acțiunii
formulată de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâtul C.E.C.A.R., având
ca obiect anularea Hotărârii nr. 31 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia de
Disciplină a autorității pârâte, hotărâre care a fost modificată prin Hotărârea
nr. 27 din 7 martie 2008 a aceluiași pârât, prin care a fost sancționat cu
suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o
perioadă de 6 luni.
Instanța
a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) teza
a II-a din Legea nr. 554/2004 și cu calitatea de autoritate publică centrală a
instituției pârâte C.E.C.A.R.
La
rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, prin sentința civilă nr. 1882 din 5 mai 2009, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Tribunalului
București, secția IX- a de contencios administrativ și fiscal, reținând că obiectul
acțiunii îl constituie anularea exclusiv a Hotărârii nr. 31/2007, adoptată de
Comisia de disciplină de pe lângă Consiliul Filialei București a C.E.C.A.R.,
care este un organism cu competențe locale, solicitarea de anulare și a Hotărârii
nr. 27/2008 a C.E.C.A.R. – Comisia superioară de disciplină fiind depusă după
termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., stabilește că instanța competentă să judece pricina, în raport cu obiectul
acesteia și cu dispozițiile legale incidente, este Curtea de Apel București, ca
instanță de contencios administrativ.
Din
analiza modului de redactare a cererii de chemare în judecată, precum și a
completărilor și precizărilor formulate de reclamant, rezultă că, ceea ce
contestă în cauză reclamantul A.D. este atât Hotărârea nr. 31/2007 a Comisiei
de disciplină de pe lângă Filiala București a C.E.C.A.R., cât și Hotărârea nr. 27/2008
a Comisiei Superioare a C.E.C.A.R., acesta menționând ambele hotărâri în
cererile sale, cele două acte administrative neputându-se disocia.
Având
în vedere că, în cauză, este supus cenzurii pe calea contenciosului
administrativ și un act emis de C.E.C.A.R. care, potrivit prevederilor O.G. nr.
65/1994, este o autoritate publică centrală, urmează a se face aplicarea
prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și a se
constata că, în speță competența materială aparține Curții de Apel București,
ca instanță de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.D. și pârâtul
C.E.C.A.R., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.