ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3617/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 03 noiembrie 2009, reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. județul Giurgiu - Centrul Valea Plopilor, a contestat decizia nr. 2881454 din 06 august 2008 emisă de pârâtă. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin actul contestat pârâta a decis excluderea sa de la plata sumelor în cazul schemelor de sprijin pe suprafață, campania 2007 și a dispus sancțiunile multianuale din cauza supra-declarării suprafețelor de teren arabil, sancțiuni în valoare de 588,26 lei pentru schema unică pe suprafață și 96,88 lei pentru schema pentru plăți naționale directe complementare.

Reclamantul a susținut că declararea suprafețelor a fost făcută greșit dintr-o eroare neintenționată care a fost corectată prin completarea formularului „schimbare de declarație de suprafață” pe care l-a depus la A.P.I.A. A mai arătat că, de altfel, nu este vorba de o supra-declarare a suprafețelor întrucât terenurile există în realitate dar erau plasate în alte „Blocuri fizice”. Totodată, reclamantul a mai precizat că a formulat contestație la A.P.I.A., iar această autoritate a menținut decizia A.P.I.A. – C.L.V.P. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe O.U.G. nr. 125/2006 și Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2709 din 13 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe motiv că se contestă decizia A.P.I.A., autoritate centrală, iar potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, competența de soluționare aparține curții de apel. La Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată, la data de 03 noiembrie 2009, fiind citată în cauză și A.P.I.A.

– C.L.V.P. Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 2653 din 2 iunie 2010, această instanță a declinat, la rândul ei, competența de soluționare a cauzei privind pe P.I. și A.P.I.A. și C.J.G. al A.P.I.A., în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că actul apreciat de reclamant că îi vatămă drepturile și interesele legitime este actul sancționator, respectiv decizia nr. 2881454/2008 emis de A.P.I.A.

– C.J.G., autoritate publică locală și că este lipsită de relevanță împrejurarea că reclamantul s-a adresat cu o reclamație administrativă împotriva actului sancționator. Constatându-se conflict de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Sesizată, în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea deciziei nr. 2881454 din 6 august 2008 emisă de A.P.I.A., prin care P.I. a fost exclus de la plată în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață – campania 2007 aplicându-i-se o sancțiune multianuală de 588,26 lei pentru schema unică pe suprafață și 96,88 lei pentru schema pentru plăți naționale directe complementare.

Ca atare, dispozițiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător. Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 79/2009, art. 4 și 5 „Constituie obiect al recuperării creanțelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare și/ sau din cofinanțarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acesta, precum și alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului. Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor”.

Fiind asimilate creanțelor fiscale, la stabilirea instanței competente, Înalta Curte de Casație și Justiție va avea în vedere criteriul valoric al creanței iar nu emitentul actului atacat.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față se contestă Decizia nr. 2881454 din 16 august 2008 emisă de pârâta A.P.I.A., în sensul anulării excluderii de la plată în cadrul schemelor de sprijin și a sancțiunii multianuale în valoare de 588,26 lei pentru schema unică pe suprafață și 96,88 lei pentru schema pentru plăți naționale directe complementare. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe P.I. și A.P.I.A. în favoarea Tribunalului București, secția a IX a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.