ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC D. SRL Galați, a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se anuleze, în parte, decizia nr. 2281465 din 4 iunie 2008, emisă de pârâtă, în sensul anulării reducerii aplicate în cadrul schemei SAPS în valoare de 11.275,27 RON și reducerii aplicate în cadrul schemei PNDC în valoare de 17.771,52 RON; - să fie obligată pârâta să achite reclamantei sumele de plată în cadrul schemei SAPS de 19.113,84 RON și în cadrul schemei PNDC de 17.771,52 RON; - să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale pentru perioada 4 iunie 2008 (data emiterii deciziei atacate) și data plății efective a sumelor stabilite prin hotărâre, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 79 din 14 aprilie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în faza controlului administrativ realizat de către autoritatea pârâtă au fost constatate diferențe și erori în ceea ce privește componența blocurilor fizice și întinderea suprafețelor cultivate. Având în vedere că erorile au constat în supradeclararea suprafețelor, erori nemodificate de către reclamantă până la data controlului administrativ, autoritatea pârâtă a constatat la data acestuia că au fost incluse în plus în cerere suprafețe de teren însumând 33,35 ha poziționate în mod greșit.

Cum retragerea acestor parcele nu a fost efectuată înainte de constatarea neregulilor, în mod corect a dispus penalizarea sa autoritatea pârâtă. Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC D. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față se contestă decizia nr. 2281465 din 4 iunie 2008 emisă de pârâta A.P.I.A., în sensul anulării reducerii aplicate în cadrul schemei SAPS în valoare de 11.275,27 RON și reducerii aplicate în cadrul schemei PNDC în valoare de 17.771,52 RON. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC D. SRL Galați împotriva sentinței civile nr. 79 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.