ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1880/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 14 februarie 2013, legal timbrată, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția De Plăți și Intervenție Pentru Agricultură anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 26920/28.09.2012, admiterea contestației și anularea masurilor dispuse prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012; anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 26921/28.09.2012, admiterea contestației și anularea masurilor dispuse prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012; anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 26922/28.09.2012, admiterea contestației și anularea masurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012; obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 473.522,45 RON încasata in temeiul titlurilor de creanța - Procesele verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 (108.355,35 RON), nr. x/23.07.2012 (162.181.80 RON) și nr. x/23.07.2012 (202.985,30 RON); obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente sumei de 473.522,45 RON încasată în temeiul actelor administrative nelegale și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința nr. 250 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură.

A anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 26920/28.02.2012 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 emise de pârâtă cu privire la constatările referitoare la primirea de sprijin financiar necuvenit în campania 2008 pentru suprafața ce depășește 8,2736 ha.

A anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 26921/28.09.2012 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 precum și Decizia de soluționare a contestației nr. 26922/28.09.2012 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 emise de pârâtă.

A obligat pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură la plata în favoarea reclamantei a sumelor reprezentând sprijin financiar pentru suprafața de 85,0902 ha aferent campaniei agricole 2008, pentru suprafața de 115,8324 ha aferent campaniei agricole 2009 și pentru suprafața 125,6511 ha aferent campaniei agricole 2010 precum și a dobânzii fiscale asupra acestor sume de la data scadenței fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

A obligat pe pârâtă la plata sumei de 3043 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 emis de pârâtă s-a stabilit că reclamanta trebuie să restituie suma totală de 108355,35 RON reținându-se că în campania agricolă 2008 a beneficiat de un sprijin financiar pentru o suprafață de 428,59 ha deși a prezentat documente justificative doar pentru suprafața de 335,2262 ha. S-a reținut că reclamanta nu a putut prezenta documente justificative pentru suprafața de teren de 93,3638 ha aflată pe raza localității Moftin.

Prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 emis de pârâtă s-a stabilit că reclamanta trebuie să restituie suma totală de 162181,80 RON reținându-se că în campania agricolă 2009 a beneficiat de un sprijin financiar pentru o suprafață de 452,63 ha. S-a reținut că reclamanta nu a putut prezenta documente justificative pentru suprafața de teren de 115,8324 ha din care 93,8024 ha aflate pe raza localității Moftin, 9,45 ha aflate pe raza localității Acâș și 12,58 ha aflate pe raza localității Terebești.

Prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 emis de pârâtă s-a stabilit că reclamanta trebuie să restituie suma totală de 202985,30 RON reținându-se că în campania agricolă 2010 a beneficiat de un sprijin financiar pentru o suprafață de 2001,583 ha. S-a reținut că reclamanta nu a putut prezenta documente justificative pentru suprafața de teren de 113,1811 ha pe raza localității Moftin și pentru suprafața de teren de 12,47 ha aflate pe raza localității Terebești.

Prin decizia de plată în avans nr. x/26.10.2012 s-a procedat la compensarea creanțelor reciproce ale părților până la concurența creanței bugetare constate în urma întocmirii celor patru procese-verbale întocmite în urma controlului de către pârâtă.

S-a constatat că în limita suprafeței de 8,2736 ha pretinsă a se fi aflată în exploatarea reclamantei în campania agricolă 2008 pe raza localității Moftin, actele administrative atacate sunt legale și temeinice.

În ceea ce privește diferența dintre suprafața de 8,2736 ha și suprafața de 93,3638 ha, s-a constatat că pârâta nu a contestat utilizarea efectivă a întregii suprafețe de teren pentru care reclamanta a depus cererea pentru localitatea Moftin, contestând doar existența documentelor necesare care dovedesc dreptul de folosință cu privire la această diferență de suprafață.

În fine, în ceea ce privește diferența dintre suprafața de 8,2736 ha și suprafața de 93,3638 ha aflate pe raza localității Moftin, în mod nelegal nu a luat în considerare pârâta documentele justificative prezentate, respectiv contractele de arendă și contratele de vânzare cumpărare, aceste documente având natura juridică a unor documente justificative în sensul prevederilor O.U.G. nr. 125/2006 deoarece prin acestea se atestă dreptul reclamantei de folosință asupra unor suprafețe de teren din localitatea Moftin.

Referitor la legalitatea și temeinicia Deciziei de soluționare a contestației nr. 26921/28.09.2012 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 s/a constatat că aceste acte administrative sunt nelegale.

Cu privire la suprafața nejustificată de 93,8024 ha aflate pe raza localității Moftin în campania agricolă 2009, instanța constată că este necontestat faptul că pârâta nu a considerat că au natura juridică de documente justificative 62 de contracte de arendă pe motiv că au fost înregistrate în mod greșit la Primăria Craidorolt.

Așa cum s-a stabilit cu titlu obligatoriu prin decizia de casare cu trimitere, înregistrarea greșită a contractelor de arendă la un alt consiliu local decât cel pe raza căruia de găsește terenul arendat nu poate reprezenta un temei de respingere a solicitării de sprijin financiar pe motivul acestei erori.

Prin urmare, în mod greșit a considerat pârâta că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate cu privire la terenurile înscrise în CF x.

Având în vedere că Decizia de soluționare a contestației nr. 26920/28.02.2012 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 vor fi anulate parțial și că prin decizia de plată în avans nr. x/26.10.2012 s-a procedat la compensarea creanțelor reciproce ale părților, reclamanta fiind privată astfel în mod nelegal de sprijinul financiar cuvenit pentru suprafața totală de 85,0902 ha, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând sprijin financiar pentru suprafața de 85,0902 ha aferent campaniei agricole 2008 și a dobânzii fiscale asupra acestei sume de la data scadenței obligației de plată și până la data plății efective.

Dat fiind faptul că Decizia de soluționare a contestației nr. 26922/28.09.2012 și Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.07.2012 emise de pârâtă urmează a fi anulate și că prin Decizia de plată în avans nr. x/26.10.2012 s-a procedat la compensarea creanțelor reciproce ale părților, reclamanta fiind privată astfel în mod nelegal de sprijinul financiar cuvenit pentru suprafața totală de 125,6511 ha, a fost obligată pârâtă la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând sprijin financiar pentru suprafața de 125,6511 ha aferent campaniei agricole 2010, în cuantum de 202985,30 RON și a dobânzii fiscale asupra acestei sume de la data scadenței obligației de plată și până la data plății efective.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție Pentru, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ. .

În esență, recurenta a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (4) din legea nr. 16/1994, apreciind greșit că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a avut documente care justifică dreptul său de folosință pentru întreaga suprafață solicitată pe raza localității Moftin, mai puțin pentru suprafața menționată anterior de 8,2736 ha, iar înregistrarea greșită a contractelor de arendă la un alt consiliu local decât cel pe raza căruia se găsește terenul arendat nu poate reprezenta un temei de respingere a solicitării de sprijin financiar pe motivul acestei erori.

Instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont de prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 16/1994, reținând eronat că în ceea ce privește suprafața de 12,58 ha pe raza localității Terebești, în mod greșit nu a ținut pârâta seama la acordarea sprijinului pe suprafață în campania agricolă 2009 de existența contractelor de arendă, înregistrarea acestora la un alt consiliu local nefiind de natură a atrase pierderea dreptului arendașului la sprijinul financiar

Mai mult decât atât, la pronunțarea hotărârii, Curtea de Apel Oradea nu a avut în vedere prevederile Legii nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, care prevede în mod expres la art. 2 alin. (1) faptul că "Terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate informă autentică faptul ca "Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute ".

In ceea ce privește obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, Curtea de Apel Oradea în mod greșit a reținut că "având în vedere prevederile art. 120 și 124 Codul de procedură fiscală care statuează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat se datorează dobândă", motivat de faptul că sumele acordate de APIA cu titlu de subvenție provin de la bugetul uniunii europene, reclamanta neavând calitatea de contribuabil fată de APIA, iar pe cale de consecință nu sunt aplicabile prevederile codului de procedură fiscală.

În fine, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, arătând că A.P.I.A. este o entitate publica finanțată de la bugetul de stat și este nelegitim ca resursele financiare ale statului și ale sectorului public, în loc sa primească o destinație utilă și în concordantă cu misiunea legală a fiecărei entități publice, să fie folosite pentru plata fie a onorariilor de avocați, fie a cheltuielilor de judecată, astfel că bugetul APIA nu prevede sume care să poată fi alocate unei astfel de destinații.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 250/CA/17.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2013, iar pe fond respingerea în totalitate a acțiunii formulate de S.C. A. S.R.L. ca fiind neîntemeiată și menținerea Proceselor-verbale de constatare nr. x/23.07.2012, x/23.07.2012 și x/23.07.2012, precum și a Deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. x/28.09.2012, x/28.09.2012, x/28.09.2012 ca fiind temeinice și legale, precum și exonerarea APIA de la plata dobânzii fiscale și a cheltuielilor de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ, cu o cerere privind anularea unui număr de trei procese verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin care s-a reținut că în campania agricolă 2008 ar fi primit sprijin financiar necuvenit, respectiv pentru suprafața de 115,832 ha 933,638 ha pe raza localității Moftin, 79,45 ha pe raza localității Acas + 12,58 ha pe raza localității Terebești; respectiv pentru campania 2010, pentru suprafața de 125,6511 ha (113,1811 ha pe raza localității Moftin+ 12,47 ha pe raza localității Terebești), solicitând și obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente sumei de 473.522,45 RON încasată în temeiul actelor administrative nelegale și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Respectând indicațiile trasate conform dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., prin Decizia de casare nr. 1849/09.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la rejudecare, în al doilea ciclu procesual, curtea de apel a pronunțat sentința atacată cu recursul de față, prin care a admis în parte acțiunea.

Această soluție este corectă, fiind însușită de instanța de control judiciar.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde la criticile recurentei, Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului că societatea reclamantă a justificat cu documente dreptul de folosință asupra terenurilor, cu excepția suprafeței de 8,2736 ha pe raza localității Moftin în campania agricolă 2008

Susținerea recurentei în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 16/1994 este lipsită de consistență, câtă vreme instanța de fond a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art. 315 din C. proc. civ. (1865), Decizia de casare nr. 1849 din 09.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind obligatorie.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a stabilit că înregistrarea greșită a contractelor de arendă la un alt consiliu local decât cel pe raza căruia de găsește terenul arendat nu poate reprezenta un temei de respingere a solicitării de sprijin financiar pe motivul acestei erori, cu atât mai mult cu cât eroarea era cauzată de emitentul titlurilor de proprietate.

De asemenea, Înalta Curte constată, după cum bine a reținut judecătorul fondului, că natura juridică a actului ce îi conferă beneficiarului dreptul de a exploata terenul nu este una limitativ prevăzută de legiuitor, enumerarea cuprinsă în art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 fiind una exemplificativă și nu limitativă.

Astfel, potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, "Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea."

Este evident că din analiza dispozițiilor mai sus redate, rezultă că o condiție necesară pentru a dobândi calitatea de beneficiar al plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață este aceea ca beneficiarul să exploateze terenul agricol pentru care solicită plata, astfel că orice raport juridic care îi asigură solicitantului de plăți directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață dreptul de a folosi o anumită suprafață de teren este susceptibil de a se încadra în prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici critica recurentei referitoare la încălcarea prevederilor Legii nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, judecătorul fondului constatând în mod corect că lipsa formei autentice a contractelor nu este un motiv pentru a nu fi luate în considerare, acestea valorând antecontracte de vânzare-cumpărare și fac dovada folosinței/utilizării de la data încheierii lor conform mențiunii din cuprinsul contractelor respective potrivit căreia reclamanta "intră in posesia suprafeței de teren " de la data încheierii acestor contracte.

Totodată, Înalta Curte constată în acord cu prima instanță, că potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, în forma în vigoare la data emiterii proceselor-verbale contestate, reglementa o altă condiție de acordare a plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață, respectiv aceea ca solicitantul să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea. În acest sens, intimata-reclamantă a prezentat documentele care atestă că terenurile au fost predate în posesia sa la data semnării înscrisurilor respective.

Referitor la critica recurentei potrivit căreia nu poate fi obligată la plata dobânzii fiscale motivat de faptul că sumele acordate de APIA cu titlu de subvenție provin de la bugetul Uniunii Europene, se constată că și această critică este nefondată.

Câtă vreme dispozițiile art. 120 și 124 Codul de procedură fiscală statuează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat se datorează dobândă, nu se poate susține că prevederile Codului de procedură fiscală sunt aplicabile doar în cazul încasării sumelor datorate de reclamantă, fără a fi aplicabile în cazul restituirii de către recurentă a sumelor reținute nelegal.

În fine, nici critica referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi reținută, câtă vreme s-a constatat că pârâta se află în culpă procesuală, iar susținerea recurentei în sensul că bugetul său nu prevede sume cu destinația de cheltuieli de judecată este lipsită de relevanță, având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.,potrivit cărora "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Or, în cauza dedusă judecății, culpa procesuală a pârâtei rezultă implicit din soluția dată de către instanța de fond.

Prin urmare, rezultă fără putință de tăgadă că instituția pârâtă a fost în culpă și, față de dispozițiile art. 275 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că soluția pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată este legală.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., a sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 250/CA/2014-P.I. din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâta, la plata către intimata-reclamantă, a sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2017.